In 2011, Viata romaneasca apare in 6 numere duble, o data la doua luni, cu pretul de 5 lei exemplarul.
Costul abonamentului anual este de 42 de lei (30 de lei pretul exemplarelor, plus 12 lei taxe de expeditie).
Abonamentele contractate la pretul de 7 lei per exemplar dublu, vor fi prelungite pana la epuizarea sumei achitate.
Banii de abonament se vireaza la Uniunea Scriitorilor din Romania, in contul RO65 RNCB 0082 0005 0872 0001 BCR Unirea, CUI 2786991.
Viata Romaneasca se difuzeaza prin:
- librariile Humanitas,
- librariile Carturesti,
- chioscul de la Muzeul National al Literaturii Romane,
- reteaua Calliope SRL.
Telefon:
021 212 79 93
Eveniment
ARGUMENT - MARIAN DRăGHICI Ca ieri fuse şi se duse acel 1975, când mai toate librăriile ţării etalau în vitrinele lor,
de la Constanţa la Satu Mare şi de la Timişoara la Suceava, un volum copertat sobruatră
gător, cu titlul La umbra cărţilor în floare, semnat de Cornel Ungureanu. Primul,
dintr-un lanţ de apariţii editoriale, 23 până în prezent dacă am numărat bine, fiecare
dintre ele apreciat mult şi bine de critici dar şi de cititorul „obişnuit”, asta mai încoace
funcţie şi de cât a permis “circulaţia” cărţii, falimentară pentru destule prestigii
antedecembriste.
Nu e cazul autorului în discuţie. Abstras, palid şi tăcut ca un sobol –, aşa îmi apăru
criticul când l-am întâlnit –, ca unul lucrând în interiorul unui program susţinut de un
talent enorm şi de un travaliu pe măsură, branşat la subterana şi cotloanele
literaturii/culturii, acolo unde pulsează, ne lasă Ungureanu să-nţelegem, adevăratul ei
Centru.
Încă, să mai tatonăm un pic: abstras, spuneam, vag epifanic, tăcut ca un sobol, aşa-mi
apare autorul Istoriei secrete…
Văd în enunţul ăsta, pus să bată la ochi, reflexul unei adecvări creator-operă încă din
titlu, fără reproş.
Cât despre editorul Muşina, seriozitatea („elitismul”) programului său aulic nu mai e
un secret pentru nimeni.
Atât cât îi cunosc, puţin, de la distanţa necesară reverenţei –, cred, ba sunt chiar sigur,
că nici autorul, nici editorul nu şi-au propus o strategie a succesului mediatic în ce
priveşte opul de faţă. Unul l-a scris, celălalt l-a tipărit – şi cam atât. Tandemul autoreditor
a mizat pe încărcătura, cu titlu cu tot, incitant-electrizantă a produsului – şi le-a
fost, celor doi, destul. Lasă-i să se lumineze care cum le-o veni rândul, fiecare cu şocul
său hermeneutic, şi-or fi zis, lansând cartea din mână. Nu discut aici difuzarea, ca la noi,
a volumului. Cine a ajuns să-l citească a vorbit-scris despre el – din câte mi-am dat
seama, ca urmăritor al acestei teme –, rapid, dintr-un impuls ca şi spontan. Exemplarul
meu a trecut de voie-de nevoie, după ce l-am parcurs cu lungi delicii exaltate prin viu
grai, prin alte trei febrile mâini de lector, ale căror notaţii la cald, le aveţi desfăşurate în
paginile ce urmează. Ceilalţi respondenţi, majoritatea adică, presupun că s-au descurcat
cu intrarea în posesie a opului cum a dat Dumnezeu. Dumnezeu şi bunul Muşina.
Dincolo de impactul aleatoriu al cărţii, de subiectivitatea pregnantă a unghiurilor
abordării, de diversitatea cheilor la lectură etc., etc., se impune, întru totul remarcabilă
cred, unitatea de ton – entuziasmul mai mult sau mai puţin disimulat, surdinizat – a/al
impresiilor colectate la capătul firului. Muzica aceasta, a vocilor critice care interpretează
la urma urmei aceeaşi partitură, fiecare la instrumentul său, în odaia sa de lucru, mi se
pare, pusă în pagină, cu un cuvânt pe care l-am mai folosit, dar care spune cam totul
despre cartea în discuţie: delicioasă. Vi-o propun, în inefabila-i etalare nudă, cu toată
încrederea.
Celor ce au intrat în “orchestrarea” de faţă le mulţumesc şi pe această cale. Celor ce
ar fi vrut să intre, dar nu au făcut-o din motive mai degrabă “tehnice”, le mulţumesc nu
mai puţin.
La ora când „facem” din Istoria… lui Cornel Ungureanu eveniment, destule
publicaţii cu apariţie favorizată îi vor fi dedicat, chiar i-au dedicat, cronici şi cometarii.
Ba, cea mai pe fază, Observator cultural, cu aplicata sa promptitudine, i-a acordat şi un
valoros premiu. În Viaţa Românească au apărut fragmente din volum (în numerele 3-4,
5, 6-7/2007), dar şi o cronică de întâmpinare, în numărul 3-4/2008, semnată de cronicarul
VR „specializat” în literatura bănăţeano-europeană, dna Graţiela Benga. Cele ce urmează,
ecouri simpatetice – „impresii rapide” (Ion Pop) sau „pre-lecturi” (Irina Petraş) – ţin de
o coerenţă orişicât firească a programului redacţional ce sperăm (ne propunem) să
funcţioneze şi în cazul altor apariţii editoriale datorate unor colaboratori prestigioşi ai
revistei.
MARIAN DRĂGHICI
