In 2011, Viata romaneasca apare in 6 numere duble, o data la doua luni, cu pretul de 5 lei exemplarul.
Costul abonamentului anual este de 42 de lei (30 de lei pretul exemplarelor, plus 12 lei taxe de expeditie).
Abonamentele contractate la pretul de 7 lei per exemplar dublu, vor fi prelungite pana la epuizarea sumei achitate.
Banii de abonament se vireaza la Uniunea Scriitorilor din Romania, in contul RO65 RNCB 0082 0005 0872 0001 BCR Unirea, CUI 2786991.
Viata Romaneasca se difuzeaza prin:
- librariile Humanitas,
- librariile Carturesti,
- chioscul de la Muzeul National al Literaturii Romane,
- reteaua Calliope SRL.
Telefon:
021 212 79 93
Eveniment
TERITORIILE “SECRETE” ALE LITERATURII ROMÂNE - IULIAN BOLDEA Parcurgând Istoria secretă a literaturii române de Cornel
Ungureanu, cititorul grăbit ar putea fi dezamăgit. Secretele
anunţate în titlu nu sunt chiar atât de spectaculoase şi nici din cale
afară de multe. Dar despre ce fel de secrete e vorba? Nu latura de
senzaţional pe care o adăposteşte făptura scriitorilor e în prim-plan, chiar
dacă istoricul literar aşază un accent apăsat asupra eului diurn (fără să-l
defavorizeze, însă, pe cel profund). Meritul cărţii lui Cornel Ungureanu e
de a schimba unghiul de percepţie a fenomenului literar, de a pune între
paranteze câteva durabile poncife ale receptării, de a recupera feţe inedite
ale textelor, de a revela dedesubturi şi de a dezamorsa ambiguităţi, privind
în chip cu totul nou o operă, un scriitor, o epocă literară. Revalorizare,
reevaluare, restituire. Acestea sunt mecanismele critice care susţin
demersul lui Cornel Ungureanu. Titlurile capitolelor sunt, în sine,
revelatorii şi incitante, fie că ne gândim la V. Voiculescu – viaţa şi
supravieţuirea, N. Steinhardt, între ispitele literaturii şi cele ale credinţei,
Jurnale, jurnale, jurnale, Generaţia ezoterică, Ieşirea din subterană, G.
Călinescu în “era nouă”. Un profesor pentru toate anotimpurile sau la
Bacovia: ofertele subteranei şi Arta paricidului la români. Pe de altă
parte, în Istoria secretă a literaturii române, Cornel Ungureanu
întreprinde şi un efort de resituare a valorilor, din perspectiva geopoliticii
literare, trasând o hartă coerentă a raporturilor dintre Centru şi Provincie
şi, implicit, reevaluând potenţialităţile şi şansele estetice ale
“marginalităţii”. Din acest unghi, criticul desenează, cu adevărat, un
contur nou şi credibil al geografiei literare româneşti, reliefând influenţe
şi confluenţe, conjuncţii şi disjuncţii, demontând prestigii, luminând
penumbre şi reinterpretând relieful unor opere literare ştiute dintotdeauna.
Cornel Ungureanu recurge, însă, în cartea sa, şi la o repunere în discuţie a
canonului literar. Revelează, adică, dimensiuni noi ale unor scriitori de
rang secund („Nu ne-am ocupat, în această carte, de momentele, autorii,
cărţile aflate mai tot timpul sub reflectoarele istoricilor, ale criticilor, ale
cărţilor de învăţătură: manuale, compendii, istorii literare”). Dan C.
Mihăilescu are dreptate când afirmă că ”rostul acestui ameţitor amalgam
de nume, titluri, epoci, stiluri şi informaţii cvasiconfidenţiale este de a
cotrobăi în zonele de penumbră ale istoriei literare, de a risipi ceţurile ce
acoperă anumite zone, idei şi destine scriitoriceşti, fie că este vorba de
tabuuri etnopsihologice ori sexuale, fie de resentimente religioase, jocuri
strategice la două capete, puseuri xenofobe, rasiale sau paricide (în
efigie)”. Tehnica la care recurge adesea istoricul literar e aceea a
corelaţiilor, a asocierilor, a recontextualizărilor şi situărilor “faţă în faţă” a
unor scriitori (Eliade şi Mihail Sebastian, de pildă). Toate acestea ne
conduc la imaginea unei literaturi cu un relief contosionat, în care luminile
şi umbrele, zonele de mister şi cele de intens apolinism se întretaie, iar
cuvintele-cheie, sugestiv reiterate, sunt dezrădăcinare, drum, răscruce,
întâlnire, hotare. Cornel Ungureanu ne oferă, în fond, o recitire credibilă
şi incitantă a literaturii române din perspectiva unor chei şi oferte de
lectură critică inedite, ce caută să recupereze, cum scrie autorul “opere
uitate, abandonate din întâmplare sau din graba cercetătorilor improvizaţi,
din absenţa mesajului epidermic, atât de necesar lumii noastre
postmoderne, postcoloniale, postcomuniste ş.a.m.d.”. Rezultatul unei
astfel de relecturi e o carte vie şi dinamică, densă şi delectabilă, în care
pasiunea detaliului intens focalizat şi vocaţia sintezei fac, într-un fel, corp
comun cu o curiozitate inepuizabilă. (Iulian BOLDEA)
