Viaţa românească - lunar de cultură şi artă
Prima pagină Articole Redacţia Istoric Arhivă Contact
Sumar
Editorial
 
Interviu
 
Eveniment
 
Proză
 
Eseuri
 
Ancheta VR
 
Note clasice
 
Memorii. Amintiri
 
Viaţa literaturii
 
Cronica literară
 
Atelier
 
Meridian
 
Miscellanea

Varianta PDF

Anunt important!

In 2011, Viata romaneasca apare in 6 numere duble, o data la doua luni, cu pretul de 5 lei exemplarul.

Costul abonamentului anual este de 42 de lei (30 de lei pretul exemplarelor, plus 12 lei taxe de expeditie).

Abonamentele contractate la pretul de 7 lei per exemplar dublu, vor fi prelungite pana la epuizarea sumei achitate.

Banii de abonament se vireaza la Uniunea Scriitorilor din Romania, in contul RO65 RNCB 0082 0005 0872 0001 BCR Unirea, CUI 2786991.

Viata Romaneasca se difuzeaza prin:
- librariile Humanitas,
- librariile Carturesti,
- chioscul de la Muzeul National al Literaturii Romane,
- reteaua Calliope SRL.

Telefon:
021 212 79 93
 


Eveniment
CE MAI SECRETĂ ISTORIA LITERATURII ROMÂNE? - HORIA GÂRBEA
De la origini şi pînă în prezent, literatura noastră secretă secrete.
Sînt atîtea enigme ne’esplicate! Ce căuta neamţul în Bulgaria?
De ce s-a sinucis nenea Anghelache? Ce-ţi pasă ţie, chip de lut?
Pe ce te bazezi? A quoi bon quitter Coasta Boacii? În căsuţa cu faianţă,
cine a pus căcat pe clanţă? Cum e cu putinţă ceva nou? Cine l-a ucis pe
Marx? De ce iubim femeile?
Iubite cititor, nici tu, nici eu nu vom putea răspunde niciodată la toate
aceste întrebări. Nu va putea răspunde nici Cornel Ungureanu în cele 500
de pagini ale Istoriei secrete a literaturii române (Editura Aula). Dar el
nici nu-şi propune să răspundă, ci numai să înfăţişeze cazuri de „istorie
secretă”. Să fim serioşi! În literatura română totul e la vedere: de la
revelaţia tîrzie a scrisorilor Veronicăi Micle la singurătatea Rodicăi
Draghincescu care (singurătatea nu autoarea) şi-a aruncat chiloţii în
stradă.
Temeritatea lui Cornel Ungureanu care ştie bine, că doar a fost director
de teatru, ce valoare au tainele pe la noi, constă în faptul că se comportă
ca şi cum n-ar şti nimic şi redescoperă pentru cititori, într-o sinteză de
excepţională concentrare, de la grozăviile lui Cioran despre Adolf H. la
mandatul de primar al Fălticeniului (1940-1941) al lui Vasile Lovinescu,
de la masoneria lui Sadoveanu pusă în valoare de Al. Paleologu la ultima
promoţie literară din Basarabia.
Lucrurile astea, toate, se cam ştiu. Într-un tîrguşor, literatura română
este o mizerabilă anexă a literaturii franceze, nu-i aşa?, se cam ştie cu ce
bărbaţi s-a ţinut fiecare matroană. Trei-patru în plus sau în minus nu
contează! La noi, unde sînt codri verzi de brad, mai exact erau pînă a nu
se tăia, ţara are un aer hermetic (după G. Călinescu), dar este un
hermetism întredeschis. Pînă şi rezultatele meciurilor se cam ştiu dinainte.
Cartea lui Cornel Ungureanu face diferenţa între a se cam şti şi a şti
precis, mai exact între bănuială şi certitudine. E foarte interesant că el îşi
structurează materialul „geopolitic” între aşezarea hotarelor de pînă la
crearea republicii (măreaţă vatră!) şi destrămarea lor de la paşoptul
secolului XX pînă la 89 şi după aceea, pînă azi, cînd hotarele formale cu
Evropa, la 1 ianuarie 2007, s-au anulat ca şi cum n-ar fi fost. Au rămas
cele interioare, regionale, de care criticul se ocupă în ultimul capitol.
Teza lui Cornel Ungureanu este simplă şi ingenioasă, perfect
inteligibilă: cu cît accesul virtual la literatură şi la informaţia despre
literatură se va extinde, inclusiv prin intermediul internetului, cu atît zona
de umbră de la contactul dintre conul de lumină mărit şi bezna
necunoscutului va creşte. Mărunţind cu fractali graniţa (conceptul obsesiv
al criticului) dintre literatură şi real obţii tot mai multe unghiuri, colţişoare
în care se adună gunoiul fertil al limitei. De aceea, tot fractalic, autorul îşi
anticipează noi şi noi volume ale istoriei sale secrete. E uimitor de altfel
şi deopotrivă meritoriu, că el a putut concentra atîtea „enigme” în numai
500 de pagini. Fiecare capitol ar putea fi extins la dimensiunile unei cărţi.
Dar fiecare dintre aceste volume în parte nu ar mai avea savoarea operei
lui Cornel Ungureanu în care tocmai capitolul succint, ce frustrează
cititorul prin finalul abrupt, seduce şi incită. Criticul timişorean practică
un fel de strip-tease literar pentru că în numita activitate tot ce e (relativ)
secret se dezvăluie, dar momentul de nuditate completă e foarte scurt.
Dincolo de aceste consideraţii orecum tehnice, Istoria secretă… e o
carte cu care te simţi confortabil, în care descoperi multe lucruri pe care,
cititor nefăţarnic, le credeai şi tu. Asta te face să te simţi deştept cîteva ore.
Apoi îţi dai seama că, de fapt, confortul vine de la stilul, de la fraza lui
Cornel Ungureanu, şi ce pierzi în admiraţia pentru tine însuţi, cîştigi în
aceea către autor.
Cu cît ştii mai multe despre literatura română şi secretele ei, mai exact
despre părţile ei discrete, nu neapărat cele ruşinoase, cu atît plăcerea
lecturii este mai mare şi, lucru important, Cornel Ungureanu are un umor
conţinut, foarte agreabil. Ca membru al generaţiei hlizite (Cornel Regman
dixit), volumul mi-a stîrnit deseori pofta de a chicoti. Un elogiu mai mare
decît acesta n-am cum să-i aduc! (Horia GÂRBEA)



Prima pagină Articole Redacţie Istoric Arhivă Contact
Copyright © Uniunea Scriitorilor din Romania 2008-2013. Toate drepturile rezervate. Design si Programare: Datagram