In 2011, Viata romaneasca apare in 6 numere duble, o data la doua luni, cu pretul de 5 lei exemplarul.
Costul abonamentului anual este de 42 de lei (30 de lei pretul exemplarelor, plus 12 lei taxe de expeditie).
Abonamentele contractate la pretul de 7 lei per exemplar dublu, vor fi prelungite pana la epuizarea sumei achitate.
Banii de abonament se vireaza la Uniunea Scriitorilor din Romania, in contul RO65 RNCB 0082 0005 0872 0001 BCR Unirea, CUI 2786991.
Viata Romaneasca se difuzeaza prin:
- librariile Humanitas,
- librariile Carturesti,
- chioscul de la Muzeul National al Literaturii Romane,
- reteaua Calliope SRL.
Telefon:
021 212 79 93
Eveniment
PRE-LECTURI DIN ISTORIA SECRETĂ A UNGUREANULUI - IRINA PETRAş Luată cu Festivaluri şi centenare, n-am terminat de citit Istoria
secretă... I-am dat târcoale, am citit câte ceva despre ea şi aştept
vremuri calme s-o întorc pe toate feţele. Aşadar, aici, câteva prelecturi.
Înainte de toate, pot invidia titlul. Nu e nici o îndoială – Cornel
Ungureanu ştie să-şi (de)numească incitant proiectele: La umbra cărţilor
în floare, Imediata noastră apropiere, La vest de Eden, A muri în Tibet
etc. Să nu mai vorbim de Geografia literară pe care şi-a adjudecat-o ca
marcă înregistrată, deşi toată lumea vorbeşte despre asta, în fel şi chip, de
o bună bucată de vreme. Geografia literaturii române ar trebui să fie, zice
autorul, o „mai bună istorie a literaturii române”. Mai bună înseamnă şi
una care sapă mai adânc şi îşi ia distanţa necesară sintezei in progress,
profitând de feluritele noi instrumente escavatoare, dar şi una care, mai
„bună la gust” fiind, poate întoarce cititorul spre literatură (dacă e
adevărat, la modul dramatic, că s-a chiar îndepărtat de ea!). ţinuturi,
aşezări, personaje fundamentale din spaţiul literar românesc sunt regrupate
pe masa de lucru a criticului/istoricului în dispoziţii uşor modificate,
căci se adaugă un ingredient (operator) activ şi „iute”: geopolitica. Adică,
un ceva din pornire doldora de secrete.
Descrierea literaturii române prin condiţionări şi determinaţii
geopolitice se poate numi, desigur, Istorie secretă. Pentru editor
(Alexandru Muşina), secretă anunţându-se, istoria speră să incite printr-un
artificiu de marketing cititorul aţipit în suficienţa de sine a consumatorului
de picanterii internetice. Pentru autor, însă, chiar dacă nu-i displace
nicidecum ambiguitatea „vinovată” a epitetului de vreme ce se recunoaşte
în titlul cronicii lui Alex Ştefănescu, Istoria literaturii ca thriller (efectul
titlului asupra publicului ar putea fi vizualizat ca în desenele animate, cu
ochi ieşind pe arcuri din orbite şi bale pofticioase şiroind pe bărbie, căci
secretul promite în alb dezvăluiri senzaţionale, dinspre servicii secrete,
agenţi secreţi, dosare secrete, dar şi taine de alcov şi de culise, anecdote
picante şi alte delicatese), ea e pur şi simplu o „altă istorie a literaturii
române”, una personalizată şi altfel. Secretă, fiindcă abia acum dezvăluită,
însă anunţată insistent de cărţile precedente.
Circumstanţe istorice au putut apăsa, la un moment dat, pe o zonă ori
alta, au putut favoriza ori pretinde o înclinare anume a balanţei înspre o
provincie ori alta. În Geografia sa, Cornel Ungureanu porneşte de la
bănuiala că provinciile culturii române au fost supuse unui proces
alienant, dacă nu chiar unui asasinat de către indiferenţa „tradiţională” a
Centrului care şi-a îndreptat sistematic simpatiile şi şi-a cheltuit energiile
căutând paradisul oriunde altundeva, în Franţa, în Spania etc. Istoria sa
reorganizează spaţiile din perspectiva timpului. Vorbeşte despre „aşezarea
hotarelor” şi despre „destrămarea” lor, despre subterane şi paricid, despre
„jocul literaturii” pe ritmuri nu întotdeauna de ea compuse ori alese. Jocul
literaturii – „cea mai frumoasă îndeletnicire cu putinţă” – este captat şi aici
într-o manieră umanizantă. Istoricul se întreabă, înainte de toate, cine îl
joacă şi de ce o face, abia în urmă demontându-l, cu câteva incizii rapide,
pe cum.
Întemeiată pe o bibliotecă imensă, cartea mizează şi pe o caracteristică
a Europei de sud-est: dependenţa de trecutul conservat în ipostaza de
secret niciodată desluşit. În Fenomenologia existenţială a secretului,
clujeanul István V. Király crede că secretul e ceea ce „ne încearcă în mod
existenţial”. Ascunderea, acoperirea, învăluirea sunt dimensiuni ale
spaţiului nostru geo-politic (ţările foste socialiste). Ele au ca numitor
comun fostitatea: „Trecutul domneşte aici asupra prezentului nu prin
faptul că el (se) continuă, adică durează (încă), ci prin acela că – într-un
mod cu totul ciudat şi special – nu trece.” Altfel spus, Trecutul devenit
tradiţie, asumat şi transformat în temei al Prezentului şi Viitorului în alte
părţi ale lumii, e, la noi, un bagaj mereu incomod cu care lumea nu pare
să ştie prea bine ce e de făcut. Sau, crede Cornel Ungureanu, atunci când
face, lucrurile sunt strâmbe, incomplete, încropite, neterminate. Cum
Trecutul are straniul obicei de a nu se lăsa pur şi simplu uitat undeva pe
drum, situaţia e mereu insolubilă (cum bine observa, cu umor galben, Paul
Watzlavick: trăim într-o zonă a absurdului cotidian şi ne împotmolim în
lucrurile mărunte şi fireşti ale existenţei ca nimeni alţii).
Cu umor, cel mai adesea galben, cu obidă, cel mai adesea relativizată,
cu bonomia binecunoscută şi o ursuzenie caldă, dispusă la remanieri,
Cornel Ungureanu e de regăsit şi aici cu vioiciunea ironic-incisivă a
tonului, cu o anume tărăgănare romanescă a textului de critică şi istorie
literară, cu plăcerea... „secretă” a spiralării libere pe suprafeţe textuale şi
contextuale. Se simte şi aici tensiunea continuă între nevoia de a epuiza
Biblioteca în ritmuri frenetice şi tentaţia irepresibilă de a adăsta „la umbra
cărţilor în floare”. Provinciile literare româneşti, descrise fără complexe şi
fără prejudecăţi, îşi descoperă în scrisul său şi-şi afirmă centralitatea. De
altminteri, am mai spus-o, Cornel Ungureanu se întâlneşte cu Victor
Neumann în credinţa că Europa centrală şi sud-estică are o contribuţie
spirituală remarcabilă la desăvârşirea staturii omului european; contribuţie
încă nu îndeajuns decantată, dar şi incomplet valorificată şi asumată.
Istoria lui Cornel Ungureanu merită revenirea cu o lectură atentă.
(Irina PETRAŞ)
