In 2011, Viata romaneasca apare in 6 numere duble, o data la doua luni, cu pretul de 5 lei exemplarul.
Costul abonamentului anual este de 42 de lei (30 de lei pretul exemplarelor, plus 12 lei taxe de expeditie).
Abonamentele contractate la pretul de 7 lei per exemplar dublu, vor fi prelungite pana la epuizarea sumei achitate.
Banii de abonament se vireaza la Uniunea Scriitorilor din Romania, in contul RO65 RNCB 0082 0005 0872 0001 BCR Unirea, CUI 2786991.
Viata Romaneasca se difuzeaza prin:
- librariile Humanitas,
- librariile Carturesti,
- chioscul de la Muzeul National al Literaturii Romane,
- reteaua Calliope SRL.
Telefon:
021 212 79 93
Eveniment
O ISTORIE MISIONARĂ A LITERATURII ROMÂNE - ION ZUBAşCU Într-un context în care asistăm la o surprinzătoare hemoragie de
istorii literare (Ion Rotaru, Henri Zalis, Dumitru Micu, Marian
Popa, Alex Ştefănescu, iar în pregătire cea “critică” a lui Nicolae
Manolescu, cea “politică” proiectată de NEC, o istorie a literaturii pentru
copii şi chiar istoria…versificată a literaturii române, derulată lunar în
revista Astra, Braşov), această activitate febrilă, asemănătoare celei din
materia cosmică, în preajma exploziei câte unei supernove, ne face să ne
întrebăm dacă nu cumva însuşi conceptul de “istorie literară” - şi chiar cel
general de “istorie” - se pulverizează, la intrarea într-o lungă epocă postistorică
a scrisului folclorizant şi a reautorizării preistoricei oralităţi.
În plină accelerare a tranziţiei spre o etnografie postscripturală, prescrisă
de multimediile online de comunicare, Istoria secretă a literaturii
române e o sinteză întemeietoare, care propune cu totul altceva decât
monumentalele construcţii istoriografice care au precedat-o, ridicându-se
la suprafaţa zilei cu forţa de impact a unei insule apărute în urma erupţiei
vulcanice nevăzute, de pe fundul oceanului. După această carte, istoria
literaturii române nu va mai fi niciodată ce-a fost, toate rutele
transoceanice de navigaţie vor trebui să ţină cont în viitor de acest
teritoriu geo-grafic nou, care reinventează conceptul de istoricitate, într-o
paradigmă integratoare, credibilă, propunând alte forme de relief, cu
prospeţime demitizatoare, dar şi o salbăticie de junglă aproape
paradisiacă, după ultimele reactualizări ale noii reforme calendaristice a lumii.
Holograma multidimensională
Structura cărţii permite mobilitatea totală a autorului pe orizontala
sincronică a evenimentelor, sau pe verticala diacronică a focalizărilor
istorice (Hasdeu, Stere, Goma - p. 464), ca un fel de cub Rubik ale cărui
combinaţii de mişcări încrucişate fac posibilă aducerea oricărui detaliu de
adâncime în prim-planul actualităţii, de pe orice faţetă sau din orice
context istoric nebulos, în noua configuraţie ordonatoare, rezultată din
decupaje şi montaje holistice, trecute prin grila informaţiilor de ultimă oră,
luate de pe site-urile online sau din cotidianele de tiraj, pe principiul
complementarităţii care dă deplinătate identitară unui holomer (partea
care conţine întregul).
Istoricul e la marginea ultimei provincii literare şi în centrul imperial,
în acelaşi timp, la adâncimi documentare abisale şi la suprafaţă, istoria
literaturii române, de la Mioriţa şi Meşterul Manole până în prezent, la
revista tyuk, la manifestul Boierismul de pe agonia.ro, sau la scandalul
pornoerotic provocat de insolita lansare a cărţii Belle de nuit, e o minte
vie care pulsează, un creier în conexiune interactivă cu multiplele contexte
generatoare de istoricitate – politice, sociale, geografice, estetice,
religioase, etnice, psihologice, sexuale, familiale, sau aparţinând, mai ales,
unor servicii şi asociaţii secrete – în circumvoluţiunile căruia reţelele
neuronale ale tuturor compartimentelor sale comunică prin fulgere
cerebrale, intr-un câmp informaţional unic, care propune în final sinteza
hologramei clarificatoare.
Ieşirea din singurătate a literaturii
Permanenta reconfigurare fractală a centrelor decizionale şi marginilor
geopolitice ale istoriei României, în momentele explozive ale anilor 1700,
1768, 1848, 1918, 1948, 1989, are ca urmări imediate lanţuri succesive de
crize identitare, tabuizarea unor valori şi recanonizarea altora, în
manualele de literatură, istorie, geografie. În relaţie cu puterile politice
ocupante, literatura devine ea însăşi asediatoare de conştiinţe, pusă în
slujba noilor instanţe geopolitice decizionale, în permanenta stare de
asediu care este istoria, cu opoziţia conflictuală Imperiu-Colonie, Centru-
Provincie etc. Întregul ansamblu al Istoriei secrete a literaturii române
este structurat de Cornel Ungureanu în două părţi: Despre aşezarea
hotarelor (p. 38-294) şi …despre destrămarea lor (p. 303-508). Între
aripa dreaptă şi aripa stângă ale orbitoarei sale arhitecturi, Cornel
Ungureanu aşază un Interval, care poate fi considerat corpul întregii sale viziuni.
Preluând termenul “transgresiune” dintr-un studiu al lui Peter
Stallybrass şi Allan White (revelat de cartea lui Adrian Oţoiu, Trafic de
frontieră. Proza genereţiei ‘80), Cornel Ungureanu îşi însuşeşte
germinativ observaţia acestora că evaluările din planul estetic, bazate pe
criteriul opoziţiei valoare-mediocritate, sus-jos, „nu funcţionează
niciodată într-un vid cultural”, ci în corelaţie directă cu alte trei paliere de
opoziţii binare: social (aristocraţie – clasa de jos), corporal (viaţă –
moarte) şi geografic (centru – periferie). Orice transgresare a uneia din
aceste trei ierarhii produce modificări similare în palierul estetic, toate
restructurările trebuind evaluate în strânsa lor interdependenţă. Trimiterea
la această viziune, care scoate literatura din singurătatea modernă a “artei
pentru artă”, în planul macrostructural, geopolitic, în care creaţia artistică
are o funcţie secretizată, militantă şi misionară, este reluată în preambulul
teoretic la Provinciile literaturii, ultima secţiune a volumului, dar şi în
Încheiere, accentuând astfel importanţa pe care autorul o dă acestei
revelaţii, aflată la baza întregii arhitecturi a volumului.
Orice cucerire de teritoriu geografic nou, de către o Putere în
expansiune politică, a fost precedată de trimiterea în avangarda trupelor
militare a unei literaturi colonizatoare, cum s-a întâmplat în Basarabia
(romanul Kotovski), sau în România, după 1948 (literatura proletcultistă,
de propagandă filosovietică). Ca revers al acestei realităţi istorice de
neocolit, o literatură importantă va proteja graniţele geografice ale unei
ţări, configurând un teritoriu cartografiat de valorile sale estetice, care va
supravieţui spiritual în istorie şi după ce frontierele se vor modifica, printrun
rapt teritorial (ca în 1940, după ocuparea Ardealului), printr-o includere
asumată, de genul celei actuale în Uniunea Europeană, sau prin tendinţa
de unipolarizare globalizată a lumii. La trecerea pragului din Galaxia
Gutenberg în această paradigmă postscripturală a umanităţii de azi, odată
cu reconfigurarea structurilor geografice, sociale, corporale, scriitorul are
o nouă misiune în Galaxia Imaginilor, spre care ne direcţionează tot mai
vizibil mediile de comunicare electronice: literatura este întemeietoare de
Casă nouă, Familie iubitoare, Patrie statornică, Paradis ocrotitor pentru
visele cele mai profunde ale omului dintotdeauna şi ale civilizaţiei sale.
Reumanizarea creaţiei şi a lumii
După aşezarea hotarelor, în prima jumătate a istoriei literaturii, urmează
destrămarea lor, odată cu modernismul şi avangardele revoluţionare şi
anarhiste, care au împins “criza Omului” în completa dezagregare a
umanismului, sub dictaturile fasciste şi comuniste, prin desacralizare,
deteritorializare şi derealizare. În acest context, Istoria… lui Cornel
Ungureanu conferă creatorului de azi misiunea de a reumaniza literatura
şi lumea, în pragul noii jungle postcoloniale, postmoderne, postscripturale
şi postistorice, în care a intrat umanitatea. În acest sens, Cornel Ungureanu
pledează prin Istoria sa pentru erudiţie eclatantă şi un nou enciclopedism
de tip renascentist, favorizat de motoarele Google de căutare nelimitată pe
net (la care autorul face referire directă), reînnobilarea statutului
creatorului de literatură şi relansarea conceptului de istoricitate literară,
prin adăugarea explicită a dimensiunii misionare, multidirecţionale,
oricărei conştiinţe estetice: “Nu vă pierdeţi vremea, timpul dumneavoastră
unic, între succese jurnalistice pasagere. Alegeţi Istoria!”
E vorba, desigur, de Istoria mare, cu care “istoria literară” colaborează
firesc, interacţionând de la egal la egal cu celelalte paliere ale corpului
social, geografic, politic, relansator de nouă umanitate. Orice cultură
temeinică presupune cultivarea valorilor în noul pământ şi cerul nou al
clipei istorice. În acest sens, scriitorul de azi poate fi un misionar al
virtualei lumi de mâine, “cu centrul pretutindeni şi marginile nicăieri”.
Pentru viitorii cercetători ai fenomenului literar românesc, Istoria… lui
Cornel Ungureanu va deveni o carte-cult, a cărei autoritate se va
consolida, odată cu trecerea timpului, dobândind strălucirea sacralizantă a
unei veritabile evanghelii întemeietoare de credinţă nouă în puterea
literaturii. (Ion ZUBAŞCU)
