In 2011, Viata romaneasca apare in 6 numere duble, o data la doua luni, cu pretul de 5 lei exemplarul.
Costul abonamentului anual este de 42 de lei (30 de lei pretul exemplarelor, plus 12 lei taxe de expeditie).
Abonamentele contractate la pretul de 7 lei per exemplar dublu, vor fi prelungite pana la epuizarea sumei achitate.
Banii de abonament se vireaza la Uniunea Scriitorilor din Romania, in contul RO65 RNCB 0082 0005 0872 0001 BCR Unirea, CUI 2786991.
Viata Romaneasca se difuzeaza prin:
- librariile Humanitas,
- librariile Carturesti,
- chioscul de la Muzeul National al Literaturii Romane,
- reteaua Calliope SRL.
Telefon:
021 212 79 93
Ancheta VR
ROSTUL NOSTRU DE SCRIITORI ESTE DE-A REMITIZA LUMEA ATÂT DE DEMITIZATĂ ŞI DESACRALIZATĂ - DAN STANCA În faţa unui asemenea val de intrebări mi-e foarte greu să mă adun. Dar înţeleg că miza este, până la urmă, raportarea la Biblie. Aş vrea să completez spunând că nu numai Biblia contează într-o asemenea evaluare. Orice text sacru are importanţa sa şi, cu atât mai mult, basmele noastre. Cu alte cuvinte, avem datoria să ne întoarcem şi să recuperăm orizonturi mitologice pe care, după putinţa fiecăruia, să le readaptăm contextului contemporan. Aceasta este o idee. Cealaltă idee principală are în vedere distincţia esenţială pe care un teoretician al literaturii ca Gustav Auerbach, în cartea lui “Mimesis”, o face între paradigma iudeo-creştină şi cea în mod greşit socotită păgână. Noi suntem creştini, deci aparţinem primei paradigme.
Avem, cu alte cuvinte, o fibră profetică şi ne angajăm mult mai mult în discursul de acest tip decât dacă am vorbi de Jupiter, de Krishna, de Budha, de Tao etc. Avem aşadar sensibilitate faţă de mit, dar nu putem să eludăm ceea ce ne doare. Şi ne doare tocmai numele divin, aşa cum s-a întrupat el prin mesajul biblic, şi – de asemenea – faptul că tocmai întruparea nu ne poate lăsa indiferenţi. Când scrii bunăoară despre Hristos, nu ai cum să ocoleşti faptul că aparţii unei Biserici, că acea Biserică se întemeiază tocmai pe persoana christică, deci nu este nimic gratuit sau întâmplător. Eu nu îi cred şi nici nu mă interesează autorii care, din capul locului, se declară atei, agnostici şi fac din scrisul lor un fel de bravură a demitizării.
Rostul nostru de scriitori este acela de-a remitiza lumea atât de demitizată şi de desacralizată, cum a fost adusă printr-o modernitate galopantă şi agresivă, şi în nici un caz de-a o demitiza, la rândul nostru. Evident, fiecare face cum îl taie capul, dar o asemenea poziţie mi se pare un punct de plecare greşit şi chiar dăunător. Nu propun instituirea nici unei cenzuri, dar exprim acum o idee mai veche: demitizatorii de profesie nu pot scrie cărţi vii, adevărate, sensibile, cărţi care, dacă au asemenea putere, aceasta se datorează desigur talentului celui care le scrie, dar pe lângă aceasta mai este vorba şi de har, adică lucrarea tocmai a Duhului Sfânt în lume. De ce uităm faptul că poeţii şi cărturarii, la urma urmei, sunt cel mai prielnic teren unde lucrează Duhul şi este datoria lor să nu stingherească această lucrare, să nu îngroape talantul, să-l lase să se manifeste în toată strălucirea sa?
Eu aşa îmi pun problema de fiecare dată când purced la scrierea unui roman. Nu iau o temă biblică într-un mod exterior, doar din dorinţa
de-a-o repovesti, ci vreau să intru în duhul acelui timp, cu alte cuvinte, încerc să realizez un fel de contemporaneitate cu acele secvenţe şi acele personaje care au trăit atunci şi au o aură mitică. Deci ne întoarcem la remitizare. Nu înţeleg de ce trebuie să încărcăm lumea cu alte şi alte scenarii, în loc să ne întoarcem la scenariul primordial, pe care – prin repetate şlefuiri – îl facem să strălucească din nou, uneori aproape la fel de convingător cum a strălucit la vremea sa.
