In 2011, Viata romaneasca apare in 6 numere duble, o data la doua luni, cu pretul de 5 lei exemplarul.
Costul abonamentului anual este de 42 de lei (30 de lei pretul exemplarelor, plus 12 lei taxe de expeditie).
Abonamentele contractate la pretul de 7 lei per exemplar dublu, vor fi prelungite pana la epuizarea sumei achitate.
Banii de abonament se vireaza la Uniunea Scriitorilor din Romania, in contul RO65 RNCB 0082 0005 0872 0001 BCR Unirea, CUI 2786991.
Viata Romaneasca se difuzeaza prin:
- librariile Humanitas,
- librariile Carturesti,
- chioscul de la Muzeul National al Literaturii Romane,
- reteaua Calliope SRL.
Telefon:
021 212 79 93
Cronica literară
FESTIVALURILE VERII ŞI SECETA DE SPECTATORI - CăLIN STăNCULESCU Mai, iunie, iulie, august sunt cele câteva luni ce polarizează festivalurile internaţionale de film din ţara noastră, unele cu mai vechi tradiţii altele aflate la doar primii paşi.
Ediţia a doua a BFF-Bucharest Film Festival cu tema Filme grele desfăşurat la sfârşitul lunii iunie şi începutul lunii iulie a beneficiat de selecţiile efectuate de Manuela Cernat, Vlada Sesici şi criticul englez de film Neil Young. Cu toată prezenţa unui nume greu în juriul concursului şi anume, Mauritz De Hadeln, fost director al festivalurilor de Berlin, Locarno, Veneţia sau Nyon, selecţia a dezamăgit copios şi specialiştii aflaţi la locul faptei- cinematografele Studio şi Eforie , precum şi terasa La Motor, dar şi puţin numerosul public aflat în sălile de proiecţie. De fapt, de multe ori în sală se aflau mai mulţi membri ai echipei tehnice decât spectatori. Şi asta nu pun pe socoteala concurenţei cu Campionatul european de fotbal, ci cu proasta publicitate făcută unei manifestări internaţionale, care organizată la alţi parametri ar fi putut chiar avea succes. La capitolul filme a rămas remarcabilă impresia lăsată de cineaştii din China, care au atacat cu curaj, dar şi cu instrumente artistice perfect adecvate teme de mare dramatism extrase din viaţa unui mare popor, care se confruntă \n anumite regiuni cu un divorţ dramatic faţă de exigenţele civilizaţiei contemporane.
Filmul Micuţa Molie realizat de Peng Tao relatează povestea unei fetiţe de unsprezece ani, care nu poate să meargă şi este vândută pentru a fi exploatată ca cerşetoare. Nu mai puţin dramatic este şi destinul tinerei studente Bai Yuemei care este vândută pentru a deveni soţia unui ţăran dintr-o regiune aproape pustie, unde legalitatea şi sinceritatea relaţiilor interumane lipsesc cu desăvârşire. În urma unui tratament inuman, violată şi bătută, folosită ca sclavă sexuală pentru a aduce pe lume copii într-o lume fără speranţă, eroina noastră încearcă în repetate rânduri să evadeze. Deznodământul, nu prea greu de anticipat, ne aduce în pragul unei reînnoite drame. Autorul Li Yang, câştigător al Ursului de Argint de la Berlin este considerat drept unul dintre cei mai de viitor cineaşti chinezi.
Unul dintre alte puţine din păcate filme remarcabile a fost Refugiatul, regia şi scneariul Reis Celik, eminent documentarist şi autor de filme de ficţiune. Inspirat din fapte reale, filmul cineastului turc atacă cu multă sensibilitate tema existenţei emigrantului într-o lume plină de adversităţi, marcată obsesiv şi de diferenţierile etnice, prezente într-un lagăr de refugiaţi din Germania. Procesul de descoperire a alternativelor existenţiale, singurătatea şi dorul de ţară sunt câteva laitmotive ce conferă filmului Refugiatul forţă şi sensibilitate, emoţie şi credibilitate într-un univers filmic marcat de violenţă, sexualitate şi comercialism á tout prix.
Festivalul BIFF aflat,cum spuneam, de abia la a doua ediţie, încă nu
şi-a cucerit maturitatea de a fi un magnet pentru publicul interesat de cele mai noi tendinţe existente în prezent în cinematografia mondială.
Un alt Festival important al verii a fost Anonimul, ajuns la cea de a cincea ediţie, cu Marcel Iureş director onorific şi marele regizor polonez Krzisztof Zanussi, preşedinte de juriu. Cum la ora redactării acestor rânduri festivalul se află în plină desfăşurare, nu mă pot pronunţa decât asupra evidentei secretomanii afişate de organizatori apropo de bugetul festivalului, numărul de spectatori estimaţi a fi prezenţi la Sf. Gheorghe, precum şi din nou o curiozitate, avem şi aici a face cu un selecţioner străin de filme care n-a reuşit să vadă decât un film românesc pentru a-l califica la secţiunea lungmetraj ficţiune.
De menţionat, aici o nouă secţiune dedicată filmelor realizate de actori, secţiune ce reuneşte o serie de foarte interesante filme realizate de Isabella Rossellini,Gwyneth Paltrow, Jennifer Aniston, Gael Garcia Bernal, Joseph Fiennes, Ben Affleck şi Sean Penn. Să sperăm că aceste filme alături de cele premiate de juriu se vor afla şi la cinematograful Studio din Bucureşti la sfârşitul lunii septembrie pentru a-i recompensa pe cinefilii absenţi la Sf.Gheorghe.
Un Festival tradiţional,cel al filmului turistic şi-a desfăşurat ostilităţile la mijlocul lunii iulie la Câmpulung Muscel, gazdă primitoare pentru cele 40 de filme şi peste 3o de invitaţi din străinătate, regizori, producători, distribuitori, operatori sau scenarişti. Aflat la cea de a 12-a ediţie, Festivalul internaţional al filmului turistic a recompensat cu Marele premiu un valoros regizor spaniol care cu Guadelupe, Luz de Extremadura a oferit spectatorilor o strălucită miniatură filmică – de doar şapte minute – extrem de convingătoare asupra bogăţiilor culturale, prezente în geografia spirituală a Spaniei contemporane.
Aflat la cea de a treia ediţie a fost şi Festivalul Internaţional al Producătorilor de Film desfăşurat la Mamaia , care şi-a propus o panoramă a producţiei ultimului an, şi în acelaşi timp să educe o nouă generaţie de tineri producători. Printre cele 12 de avanpremiere înregistrate cu prilejul acestui festival s-au numărat Călătoria lui Gruber de Radu Gabrea, Dincolo de America de Marius Barna, Elevator de Gheorghe Dorobanţu, Tache de Igor Cobileanschi, Întâlniri încrucişate de Anca Damian, titluri care vor avea întâlnirea cu publicul începând din luna septembrie. Câştigător al acestui festival a fost declarat filmul Restul e tăcere de Nae Caranfil, titlu care a fost propus şi pentru selecţia din acest an a filmelor străine candidate la Premiul Oscar. Cu patru voturi din şapte filmul lui Nae Caranfil ne va reprezenta, cred că cu minime şanse, la populara competiţie americană. çn lume anual au loc peste o mie de festivaluri cinematografice, naţionale, dar mai ales internaţionale.
Acest lucru nu împiedică dezvoltarea acestui gen de manifestări, care se bucură,de sprijinul administraţiilor locale, de generozitatea mânuitorilor de fonduri publice şi care de multe ori, cheltuiesc fără nici un temei aceste fonduri pentru scopuri obscure. De altfel, într-o convorbire avută cu distinsul critic şi istoric de film Mauritz De Hadeln, acesta a deplâns nu numai imposibilitatea selecţionerilor de la Festivalul Internaţional Bucureşti de a găsi ceva filme româneşti pentru secţiunea de ficţiune lungmetraj, dar a şi afirmat foarte clar că genul acesta de festivaluri a devenit o afacere de familie în care se pierd foarte mulţi bani publici pe interese de familie, deloc în interesul publicului spectator, deloc în interesul publicului specializat alcătuit din studenţi la facultăţile de arte, critici sau istorici de film. Aceştia ar trebui să fie primii invitaţi la asemenea festivaluri, a încheiat Domnia sa, o discuţie desfăşurată, cu prilejul acordării premiilor la BIFF, unde publicul din sală nu depăşea numărul membrilor din cele trei sau patru jurii alese să cântărească valoarea peliculelor din concurs.
Seceta spectatorilor la festivalurile organizate în România rimează de fapt şi cu locul modest pe care îl ocupă publicul de cinematograf într-un clasament european. Ne aflăm doar cu puţin înaintea Bulgariei un spectator din România mergând o dată la zece ani într-o sală de cinematograf. Este drept că televiziunile au acaparat mult din interesul şi aşa needucat al spectatorului de film – în absenţa unei literaturi bogate de specialitate,în absenţa unor publicaţii de profil,educative şi informative de calitate – dar, prezenţa spectatorului \n sala de cinema are încă multe variabile greu de cuantificat. Soluţia festivalieră,deocamdată, nu este o soluţie pe termen scurt, mediu sau lung. Avem festivaluri, avem şi filme prost selecţionate de selecţioneri străini, avem şi bani de aruncat pe fereastră – fiindcă politica bugetelor festivalurilor este un subiect straşnic apărat la orice nivel de toţi organizatorii – dar nu prea avem public de film, nu prea avem antrenori culturali dăruiţi a forma un astfel de public. Călin Stănculescu
