In 2011, Viata romaneasca apare in 6 numere duble, o data la doua luni, cu pretul de 5 lei exemplarul.
Costul abonamentului anual este de 42 de lei (30 de lei pretul exemplarelor, plus 12 lei taxe de expeditie).
Abonamentele contractate la pretul de 7 lei per exemplar dublu, vor fi prelungite pana la epuizarea sumei achitate.
Banii de abonament se vireaza la Uniunea Scriitorilor din Romania, in contul RO65 RNCB 0082 0005 0872 0001 BCR Unirea, CUI 2786991.
Viata Romaneasca se difuzeaza prin:
- librariile Humanitas,
- librariile Carturesti,
- chioscul de la Muzeul National al Literaturii Romane,
- reteaua Calliope SRL.
Telefon:
021 212 79 93
Miscellanea
“ROMÂNIA LITERARĂ” – 40 DE ANI DE LA APARIŢIE - ION ZUBAşCU • În 10 octombrie 2008, revista „România literară” împlineşte 40 de ani de apariţie neîntreruptă, fiind înfiinţată cu redactorii vechii „Gazete literare”, în prelungirea micului dezgheţ şi al liberalizării aparente, ce a urmat după venirea lui Nicolae Ceauşescu la conducerea României şi reorientarea politicii spre dialogul cu Occidentul, împotriva agresivităţii sovietice, până la consolidarea autohtonei dictaturi naţionalist-comuniste. Trecând prin toate aceste perioade, mai dificile sau mai relaxate, „România literară” a reuşit să-şi menţină în toţi cei 40 de ani de activitate statutul de primă revistă literară a ţării, chiar şi în perioada de după odioasele teze anticulturale din 1971, dar cu sacrificii şi constrângeri de toate naturile, pe care doar cei care au supravieţuit în redacţie, în tot acest timp, le cunosc cu adevărat: Gabriel Dimisianu, şi Nicolae Manolescu.
Cel mai frumos elogiu aniversar care s-ar putea aduce vitalei reviste „România literară”, actualei sale echipe de conducere, formată din criticii Nicolae Manolescu – director, Gabriel Dimisianu – director adjunct, şi Alex Ştefănescu – redactor-şef, dar şi redacţiei, în care intră Constanţa Buzea, Adriana Bittel, Ioana Pârvulescu, Marina Constantinescu şi Oana Matei (Mihaela Şchiopu poate fi considerată un fel de redactor onorific, pentru inconfundabila prezentare artistică a revistei), n-ar fi înşiruirile obişnuite de epitete elogioase, ci parcurgerea unui număr oarecare, din amplul şantier literar deschis acum 40 de ani. Astfel „România literară” nr. 36, din săptămâna 12-19 septembrie 2008, ar putea fi un bun prilej de a lăuda dăruirea generoasă a celor ce fac acum revista, aducând la lumina tiparului (iată o sintagmă pe deplin edificatoare!), săptămână de săptămână, acest mesaj constant al încrederii în destinul viitor al literaturii şi al valorii literare.
Prima pagină care se citeşte imediat când ai în mână revista e, desigur, actualitatea „ochiului magic” de pe coperta a patra, semnată Cronicar. O semnalare a cuiva, fie autor, carte sau revistă, în acest spaţiu echivalează cu o validare sau o sancţiune, resimţite în egală măsură ca verdicte oficiale, date de la nivelul celei mai înalte instanţe evaluatoare, aşa cum cronicile lui Gheorghe Grigurcu, Alex Ştefănescu, Tudorel Urian, Daniel Cristea-Enache, Sorin Lavric, Cosmin Ciotloş, fie că eşti sau nu de acord cu ele, sau pagina tradiţională de poezie, dau nivelul receptării unei cărţi, sau a unui autor, în acel moment al vieţii literare româneşti. Energicele editoriale ale lui Mircea Mihăeş, miezoasele explorări ale Ioanei Pârvulescu în geologia culturii, eseurile întotdeauna mustind de spiritualitate largă ale lui Mihai Zamfir, sfătoasele recomandări ale poştei redacţiei, semnată de Constanţa Buzea, colaborările prestigioase ale lui Constantin Ţoiu, Livius Ciocârlie, Gabriela Melinescu, Cristian Teodorescu, Rodica Zafiu, cronicile plastice ale expertului Pavel Şuşară, sau cele teatrale ale Marinei Constantinescu, traducerile din fiecare număr (cum este celebrul poem „Miercurea Cenuşii”, de T.S. Eliot), interviurile periodice (substanţial cel cu criticul Gheorghe Grigurcu, realizat de Dora Pavel), sau relatările grav-ironice ale lui Alex Ştefănescu, de la diverse acţiuni culturale în care este implicat (revenit de la „Ziua Limbii Române”, din Chişinău, cu o bătaie zdravănă încasată în parcul central), menţin „România literară” la un nivel de atractivitate care a predestinat-o să fie un model de jurnalism cultural, în toţi cei 40 de ani ai săi de existenţă.
Şi, în final, un regret aniversar: absenţa editorialului lui Nicolae Manolescu de pe prima pagină a publicaţiei. În rest, îi dorim celei mai fermecător-autoritare Doamne a presei literare româneşti să rămână mereu atractivă, la fel de ademenitoare şi disponibilă la tinereţe fără bătrâneţe, ca acum. Şi întotdeuna de acum înainte!
