In 2011, Viata romaneasca apare in 6 numere duble, o data la doua luni, cu pretul de 5 lei exemplarul.
Costul abonamentului anual este de 42 de lei (30 de lei pretul exemplarelor, plus 12 lei taxe de expeditie).
Abonamentele contractate la pretul de 7 lei per exemplar dublu, vor fi prelungite pana la epuizarea sumei achitate.
Banii de abonament se vireaza la Uniunea Scriitorilor din Romania, in contul RO65 RNCB 0082 0005 0872 0001 BCR Unirea, CUI 2786991.
Viata Romaneasca se difuzeaza prin:
- librariile Humanitas,
- librariile Carturesti,
- chioscul de la Muzeul National al Literaturii Romane,
- reteaua Calliope SRL.
Telefon:
021 212 79 93
Cronica literară
TOP 2OO8. CELE MAI BUNE FILME ROMÂNEŞTI DIN TOATE TIMPURILE - CăLIN STăNCULESCU Moda clasamentelor de film datează de mai bine de jumătate de secol, de când revista britanică Sight and Sound a iniţiat publicarea unui palmares anual al celor mai bune zece filme din lume cu sprijinul a o sută de critici din Anglia şi de aiurea. De altfel, se poate spune că şi înfiinţarea premiilor Oscar din urmă cu peste 80 de ani urmărea în fond tot ierarhizarea filmelor şi a autorilor, în plus recompensând şi toate compartimentele de creaţie ale industriei cinematografice.
Primul clasament al revistei britanice, cel din anul 1952, arăta aşa: 1. Hoţii de biciclete, 2. Luminile oraşului, 3. Goana după aur, 4. Crucişătorul Potemkin, 5. Poveste din Louisiana, 6. Intoleranţă, 8. Noaptea amintirilor, 9. Patimile Ioanei d Arc, 10. Scurtă întâlnire.
Trei ani mai târziu, la solicitarea ziarului Tempo-Italia, cei mai importanţi critici italieni alcătuiau o listă a 20 de filme ce ar fi trebuit salvate de un viitor ipotetic potop. Iată-le: l. Goana după aur, 1925, Charles Chaplin, SUA, 2. Crucişătorul Potemkin, 1925, Seghei Eisenstein, URSS, 3. Hoţii de biciclete, 1948, Vittorio De Sica, Italia, 4. Patimile Ioanei d’Arc, 1928, Carl Th. Dreyer, Franţa, 5. Iluzia cea mare, 1937, Jean Renoir, Franţa, 6. Aleluia, 1929, King Vidor, SUA, 7. Luminile oraşului,1930, Charles Chaplin, SUA, 8. Diligenţa, 1939, John Ford, SUA, 9. Henric al V-lea, 1944, Laurence Olivier, Anglia, 10. Roma, oraş deschis, 1945, Roberto Rossellini, Italia.
Celelalte zece titluri erau: Luminile rampei, Scurtă întâlnire, Omul din Aran, Chermeza eroică, Milionul, Mama, Femei nebune, Pământul se cutremură, Diavolul în corp şi Tabu.
În 1958, cu prilejul Expoziţiei Mondiale de la Bruxelles are loc un referendum ce stabileşte cele mai bune 12 titluri care sunt: Crucişătorul Potemkin, Goana după aur, Hoţii de biciclete, Patimile Ioanei d’Arc, Iluzia cea mare, Rapacitate, Intoleranţă, Mama, Cetăţeanul Kane, Pământ, Ultimul dintre oameni, Cabinetul dr. Caligari.
În acelaşi an şi celebra revistă Cahiers du Cinema îşi realizează primul top care cuprinde Aurora, Regula jocului, Călătorie în Italia, Ivan cel Groaznic, Naşterea unei naţiuni, Dosarul secret, Cuvântul, Povestirile lunii palide după ploaie, Atalanta, Marşul nupţial, Tropicul Capricornului, Domnul Verdoux.
Pentru o analiză comparativă iată şi clasamentul revistei Sight and Sound pentru anul 2002: Cetăţeanul Kane, Vertigo, Regula jocului, Naşul 1 şi 2, Tokyo Story, 2001, o odisee spaţială, Crucişătorul Potemkin, Sunrise, Opt şi jumătate, Cântând în ploaie.
Asociaţia Criticilor de Film din România, la iniţiativa criticului şi istoricului de film Cristina Corciovescu a iniţiat un sondaj menit să ierarhizeze cele mai bune filme de ficţiune româneşti de lungmetraj, realizate în intervalul de timp 1912-2007. La sondaj au participat 40 de cronicari, critici, istorici sau jurnalişti de film. Demersul a fost realizat cu următoarea regulă a jocului: se propun zece titluri de film, primul pe listă obţinând 10 puncte, al doilea-9, al treilea-8 – şi aşa mai departe, ultimul titlu din listă urmând a obţine un punct.
Departe de a sugera o aliniere la moda atât de efemeră, scuzaţi pleonasmul, a topurilor cu orice preţ, demersul criticilor este cu atât mai important cu cât încearcă o primă şi serioasă ierarhizare a filmului de ficţiune românesc, prin prisma unor specialişti în film din cele mai diverse generaţii, fapt care se vede şi în palmaresul final. Totuşi nu diferenţele de vârstă au sedimentat valorile ci înseşi valorile cinematografice, forţa auctorială, prestigiul unor opere elaborate cu maximă autoexigenţă. Fără îndoială, cred că proteste se vor ivi mai ales din partea unor autori neobişnuiţi cu figuraţia, dar foarte mândri de numărul de spectatori, când aceştia erau adunaţi cu cei de la filmele americane de mare succes. Nici măcar postura de candidat la Premiul Oscar nu mi se pare demnă de luat în seamă în asemenea situaţii.
Iată primele zece titluri l. Reconstituirea, Lucian Pintilie, 1969, 283 puncte, 2. Pădurea spânzuraţilor, Liviu Ciulei, 1964, 281, 3. Moartea domnului Lăzărescu, Cristi Puiu, 2006, 225, 4. 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile, Cristian Mungiu, 2007, 206, 5. Secvenţe, Alexandru Tatos, 1982, 130, 6. Nunta de piatră, Mircea Veroiu, Dan Pizza, 1971, 127, 7. La Moara cu noroc, Victor Iliu, 1956, 116, 8. A fost sau n-a fost ?, Corneliu Porumboiu, 2007, 108, 9. Proba de microfon, Mircea Daneliuc, 1980, 75, 10. Croaziera, Mircea Daneliuc, 1981, 69.
Echilibrul ierarhizărilor este dat de prezenţa a trei filme recente realizate de regizori ai prezentului, bine prizaţi de critica de specialitate, dar şi de prezenţa titlurilor clasice semnate de Victor Iliu sau Liviu Ciulei. Apoi curentul realist şi minimalist pe care nu toţi tinerii cineaşti şi-l asumă se pare că este deplin consonant cu Secvenţele lui Tatos, cu capodopera lui Pintilie, sau cu filmele lui Mircea Daneliuc. De altfel, în privinţa raporturilor cu publicul, criteriu nu totdeauna valabil în plan axiologic, două titluri sunt atipice şi din cauza unui destin ciudat de comun. Reconstituirea, filmul cenzurat tacit de regimul comunist, care a avut o carieră populară doar după 1990 şi Nunta de piatră, dublul debut al regizorilor Mircea Veroiu şi Dan Piţa, care a strâns de abia un milion de spectatori, când media de audienţă la titlurile româneşti se situa la 3-4 milioane de intrări.
Următoarele trei titluri după numărul 10, situate nu la mare distanţă de puncte faţă de locul opt sunt Meandre, capodopera lui Manole Marcus, probabil prost plasată din ignorarea ei de către mulţi tineri, apoi O noapte furtunoasă în regia lui Jean Georgescu, singurul film dinainte de inaugurarea cinematografiei comuniste şi Moromeţii, exemplara ecranizare semnată de Stere Gulea după opera lui Marin Preda.
Clasamentul general cuprinde 59 de titluri, ultimele şapte primind câte un punct, adică aflându-se pe ultimul loc în preferinţele a şapte critici. Iată acum şi celelalte locuri din topul celor 40 de critici români de film: Meandre, 63 voturi; O noapte furtunoasă, 52 ; Moromeţii, 46 ; Concurs, 33 ; Felix şi Otilia, 32 ; E pericoloso sporgersi, 31; Filantropica, 30; Cursa, 25; Balanţa, 18; Iacob, 16; California Dreamin’, 15; Hârtia va fi albastră, 15 ; De ce trag clopotele Mitică?, 12 ; 100 lei, 11 ; Lumina palidă a durerii, 11 ; Marfa şi banii, 10 ; O lacrimă de fată, 10 ; Pas în doi, 10 ; Nemuritorii, 8 ; O vară de neuitat, 8 ; Glissando 8 ; Întoarcerea lui Vodă Lăpuşneanu, 7 ; Cu mâinile curate, 7 ; Înainte de tăcere, 7 ; Directorul nostru, 7 ; Răutăciosul adolescent, 6 ; Capcana mercenarilor, 6 ; Pepe şi Fifi, 6 ; Mihai Viteazul, 6 ; Actorul şi sălbaticii, 6 ; Păcală, 5 ; Veronica, 5 ; Binecuvântată fii închisoare, 5 ; La capătul liniei, 4 ; Răscoala, 4 ; Niki Ardelean colonel în rezervă, 4 ; Cuibul de viespi, 4 ; Senatorul melcilor, 4 ; Visul unei nopti de iarnă, 4 ; Restul e tăcere, 4 ; Boogie, 3 ; Să mori rănit din dragoste de viaţă, 3 ; Faleze de nisip, 1; Operaţiunea Monstrul, 1; Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii, 1; Noiembrie, ultimul bal, 1; Falansterul, 1 ; Dacii, 1; De-aş fi Harap Alb,1.
