In 2011, Viata romaneasca apare in 6 numere duble, o data la doua luni, cu pretul de 5 lei exemplarul.
Costul abonamentului anual este de 42 de lei (30 de lei pretul exemplarelor, plus 12 lei taxe de expeditie).
Abonamentele contractate la pretul de 7 lei per exemplar dublu, vor fi prelungite pana la epuizarea sumei achitate.
Banii de abonament se vireaza la Uniunea Scriitorilor din Romania, in contul RO65 RNCB 0082 0005 0872 0001 BCR Unirea, CUI 2786991.
Viata Romaneasca se difuzeaza prin:
- librariile Humanitas,
- librariile Carturesti,
- chioscul de la Muzeul National al Literaturii Romane,
- reteaua Calliope SRL.
Telefon:
021 212 79 93
Miscellanea
CINE POLEMIZEAZĂ CU VALORILE LITERATURII? - I. Z. În acelaşi oraş glorios al celebrei “şcoli de la Târgovişte”, care a marcat semnificativ proza generaţiei optzeci (şi nu numai), apare o altă “revistă de cultură, civilizaţie şi atitudine morală”, numită “Singur”, – titulatură improprie, de vreme ce redacţia are filiale în diverse judeţe ale ţării, dar şi corespondenţi din străinătate (unele nume sunt comune cu ale concurentei “Climate literare”!). Din păcate şi la revista “Singur” scriu numeroşi autori necompetitivi, ale căror texte dau semne evidente de patologie literară. Astfel, în numărul pe septembrie al publicaţiei, fondatorul şi patronul ei (care o subvenţionează din onorabilul comerţ cu flori!) se trezeşte polemizând în termeni suburbani, invers proporţionali cu notorietatea literară a semnatarului: respectivului i-a căşunat pe prestigioasa revistă “România literară”, ajunsă la 40 de ani de apariţie neîntreruptă, pe redutabilii critici literari Nicolae Manolescu (“entitate din ce în ce mai ceţoasă” – zice strălucitorul polemist!) şi Alex Ştefănescu (“distinsul malaxor de valori din Bucureşti”, “incomensurabilul nostru controlor de puls valoric al scriitorilor“) şi, în mod incalificabil, pe poeţii sibieni Iustin Panţa (decedat!) şi Dumitru Chioaru. Ne-au atras atenţia, în acest caz, atât registrul iresponsabil în care e scris textul, titlul rudimentar al atacului, “Iezistă o ixplicaţe”, şi mai ales modul de a gândi al celui care semnează editorialele cu totul neliniştitoare ale publicaţiei: “ne freacă la melodie pe noi, ultimii amărâţi ce n-au cerşit încă bani de la USR”. Această frază se vrea un răspuns dat textelor critice, de respingere a nonvalorii şi veleitarismului, semnate de Alex Ştefănescu la rubrica sa “Pe alături”, din “Ziarul financiar”, unde a făcut referire şi la necompetitivii care publică în revista “Singur”. Prin urmare, “ultimii amărâţi” pe care îi critică constant Alex Ştefănescu ar trebui lăsaţi în elementul lor subcultural doar pentru că “n-au cerşit încă bani de la USR”. Stranie logică! Dar cine îi împiedică să se înscrie pe culoarele literare unde se validează competitivitatea şi să ceară bani de la USR, în loc să şi-i risipească de pomană pe cei luaţi de la gura copiilor, doar pentru a-şi oferi iluzia notorietăţii, respinse de contextul canonic al valorilor? Răspunsul e unul singur, tocmai cel pe care îl ocoleşte în mod evident revista “Singur”: lipsa crasă de cultură a celor ce scriu la astfel de publicaţii, care văd, din păcate, doar… întunericul tiparului (Z.I.)
