In 2011, Viata romaneasca apare in 6 numere duble, o data la doua luni, cu pretul de 5 lei exemplarul.
Costul abonamentului anual este de 42 de lei (30 de lei pretul exemplarelor, plus 12 lei taxe de expeditie).
Abonamentele contractate la pretul de 7 lei per exemplar dublu, vor fi prelungite pana la epuizarea sumei achitate.
Banii de abonament se vireaza la Uniunea Scriitorilor din Romania, in contul RO65 RNCB 0082 0005 0872 0001 BCR Unirea, CUI 2786991.
Viata Romaneasca se difuzeaza prin:
- librariile Humanitas,
- librariile Carturesti,
- chioscul de la Muzeul National al Literaturii Romane,
- reteaua Calliope SRL.
Telefon:
021 212 79 93
Miscellanea
RECITAL DE PROZĂ IOAN GROŞAN – “UN OM DIN EST” - I. Z. Legenda vie a generaţiei ’80, numită Ioan Groşan, unul dintre puţinii optzecişti care ştie să-şi întreţină cu abilitate mitul, asemenea poetului Ion Mureşan, de altfel, mai picură din când în când câte un strop din ceea ce ştie toată lumea că va fi capodopera sa (şi asta se ştie deja de ani buni, încât lumea zice că dacă-şi va publica romanul, n-o să mai aibă despre ce să se vorbească la mesele şi terasele, unde-şi fac veacul ultimii boemi de stirpe nobilă ai literaturii). Stalactita Ioan Groşan a mai picurat, aşadar, câteva pagini preţioase din romanul vieţii sale, vineri, 31 octombrie 2008, şi cei care n-au fost de faţă la ultima cucerire a lui Nelu Sanepidu, din “Groapa” MLR, pot regreta că au trăit degeaba în această zi de sfârşit de octombrie a anului 2008.
Lumea multă şi diversă, clasici optzecişti şi trufandale postdouămiiste, amfitrionul Traian T. Coşovei, cu doamna Ştefania, ocupată cu fotografiatul tuturor celor înghesuiţi la mese, Ioana Crăciunescu, Paul Vinicius, Eugen Suciu, Tudor Jebeleanu, nelipsitul jazzman Mircea Tiberian, muzicianul priceput să acompanieze toate genurile literare, Augustin Frăţilă cu soţia, omniprezentul Doru Braia şi chiar poeta Cristiana Purdescu, cu o trupă de prospeţimi de la casa sa de modă, gălăgiosul Valentin F. Mihăescu, poetul Uiuiu, alţi diverşi scriitornici, mai aburiţi sau mai limpezi, abia mai prididea Ioan Goşan să-şi plaseze invitaţii năvalnici pe la mese, iar când reuşea, smulgându-se cu greu din captivantele îmbrăţişări ale unor blonde, mai mult înalte decât talentate (unde le-o fi găsit şi cum le-o fi adus?), părea că le-a făcut o favoare ieşită din comun. Doar pentru prozatorul Dumitru Tsepeneag avea o masă dinainte rezervată.
Prezenţa excepţională a lui Dumitru Tsepeneag a fost de altfel salutată şi aplaudată de la microfon, de Traian T. Coşovei, moderatorul tradiţional al noii ediţii a Serilor de muzică şi literatură de la MLR, care continuă de patru ani “prin efortul intelectual al lui Ioan Cristescu”, mulţumiri care au fost distribuite în mod egal şi “poetei de excepţie care este Doina Uricariu”, consilier guvernamental, actriţei Ioana Crăciunescu, lui Augustin Frăţilă, lui Vali Mihăescu, tuturor celorlalţi, şi “nu în ultimul rând poetei Cristiana Mariana Purdescu. Suntem toţi. Tutti!” Mircea Tiberian a invitat-o să cânte pe Raluca Stoica (“are trei facultăţi”), cu o voce melodioasă, melancolică şi caldă, care a mai îmblânzit puţin povestea anterioară, spusă la masă de Doru Braia, despre moartea crudă a mamei sale: “Nu avea decât 49 de ani, când s-a sinucis. Creierul îi era mort, dar inima îi bătea. Ştiţi voi ce însemană să scoţi tuburile din mama ta şi să iei decizia. Sunt 30 de ani de atunci, dar simt şi azi momentul acela groaznic când am decis: Acum!”
Înainte de a citi, Ioan Groşan a ţinut să facă o precizare, care părea importantă pentru el: “Să nu se confunde personajul cu naratorul, cum n-o să-l confundaţi pe Nabukov cu personajul din Lolita”. Însă după ce a rezumat acţiunea capitolului pe care urma să-l citească, cu profesoraşul Nelu Sanepidu cucerind-o pe virgina săsoaică Anelise (la un cenaclu literar din Sighişoara, înainte de a pleca definitiv în Germania), după un program impus de a lista câte o femeie din fiecare localitate a ţării, indiferent dacă era frumoasă, urâtă, slabă sau grasă, reacţia celor din sală a fost promptă: “Nu te mai scuza atâta. Acum e clar că eşti tu! Înalte, erau?”. Din femeie în femeie, personajul se îmbată rău, i se rupe firul, “cel mai îngrozitor lucru e să te trezeşti dimineaţa în pat cu o nulitate”, dar reuşeşte să afle că fecioara Anelise i se dăruise doar pentru că trebuia să lase şi ea ceva în ţară, înainte de a pleca din România pentru totdeauna: “Stigmatul nopţii mele pe strada Kreusberg – Dealul Crucii”, zice în final Nelu Sanepidu. Dar toţi l-au aplaudat îndelung pe Grosi, ca şi cum el, şi nu personajul său, şi-ar fi petrecut în realitate acea noapte de pomină cu feciorelnica săsoaică Anelise. ( Z.I.)
