Viaţa românească - lunar de cultură şi artă
Prima pagină Articole Redacţia Istoric Arhivă Contact
Sumar
Proză
 
Eseuri
 
Interviu
 
Ancheta VR
 
Memorii. Amintiri
 
Viaţa literaturii
 
Cronica literară
 
Atitudini
 
Meridian
 
Miscellanea

Varianta PDF

Anunt important!

In 2011, Viata romaneasca apare in 6 numere duble, o data la doua luni, cu pretul de 5 lei exemplarul.

Costul abonamentului anual este de 42 de lei (30 de lei pretul exemplarelor, plus 12 lei taxe de expeditie).

Abonamentele contractate la pretul de 7 lei per exemplar dublu, vor fi prelungite pana la epuizarea sumei achitate.

Banii de abonament se vireaza la Uniunea Scriitorilor din Romania, in contul RO65 RNCB 0082 0005 0872 0001 BCR Unirea, CUI 2786991.

Viata Romaneasca se difuzeaza prin:
- librariile Humanitas,
- librariile Carturesti,
- chioscul de la Muzeul National al Literaturii Romane,
- reteaua Calliope SRL.

Telefon:
021 212 79 93
 


Miscellanea
O CARTE-REPER ÎN STUDIUL ISTORIEI EUROPEI RĂSĂRITENE - M. B.
Pe coperta a patra a voluminoasei lucrări Prezenţe rabinice în peri­metrul românesc (secolele XVI-XXI), apărută recent la Ed. Hasefer, Andrei Marga, cunoscutul om de cultură de la Cluj spune, în rezumat, exact ce reprezintă această apariţie. Autorii, originari din România, trăitori în Israel sunt Baruch Tercatin (n. 1928, Iaşi), autor a mai multor cărţi editate de Hasefer şi istoricul Lucian – Zeev Herşcovici (n. 1947, Galaţi), doctorand şi cadru didactic la Universitatea din Montpellier, unde activează şi binecunoscutul istoric al evreimii din România, prof. univ. dr. Carol Iancu. Coperta este ilustrată de dăruitul pictor Toma Hirth, redactor al cărţii fiind Sonia Herman, iar consultant Liviu Moscovici, tot din Israel.
După mesajul şef Rabinului Israel Meir Lau (Tel Aviv), eseul Marelui Rabin Menahem Hacohen despre esenţa funcţiei rabinului la poporul lui Israel , asupra căruia vom mai reveni, urmează eseul prof.dr. Andrei Marga, de unde ne-am inspirat pentru titlul acestei prezentări, apoi cuvântul Preşedintelui FCER, dr. Aurel Vainer, care îşi exprimă opţiunea asupra necesităţii unei asemenea lucrări. De aici intrăm în materia propriu-zisă a lucrării, de peste 700 de pagini, cu sute de nume şi biografii de rabini din localităţile unde erau evrei încă din secolul XVI, oameni pe care unii i-au numit venetici şi care nici astăzi nu înţeleg rolul şi contribuţia evreilor la civilizaţia patriei noastre comune. Prefaţa autorilor se constituie într-un foarte util studiu istoric de circa 30 de pagini, iar în finalul cărţii ni se oferă frumoase ilustraţii cu sinagogi din România, interioare, apoi o listă a rabinilor ucişi în Holocaust (or fi fost ei iudeo-bolşevici, cum îi sataniza Anto­nescu, iudeo-plutocraţi, masoni, etc.?). O bibliografie cu sute de surse demons­trea­ză soliditatea construcţiei acestei cărţi. În Talmud, cuvântul raban înseamnă învăţător. Primul mare rabin, prin curajul şi înţelepciunea sa a fost Rabi Akiva, cel care l-a îndrumat pe Bar Kochba şi a murit schingiuit de romani, în anul 134 e.a. Se spune că însuşi Moşe Rabeinu a dorit să-l cunoască, acolo, în lumea drepţilor. Fiecare kehila (comuni­tate) a fost condusă timp de aproape 2000 de ani de învăţători-rabini. Cu timpul, fiul ori ginerele unui rabin era pregătit şi apoi ales rabin, când înaintaşul său pleca dintre cei vii. La hasidimi obiceiul a devenit obligatoriu. A fost una dintre căile de păstrare a tradiţiei şi unităţii în cadrul comunităţii. Tot hasidimii au adus în tradiţia iudaică un nou calificativ – ţadik – adică om drept, la început neacceptat de rabinii ortodocşi, dar apoi considerat ca un elogiu adus învăţaţilor cu merite faţă de obşte, chiar prin pomenirea lor postumă. În secolul XIX apar curentele reformist şi conser­vativ. Rolul rabinului se limitează la acela de predicator, în cazul refor­maţilor (rabini culturali), spre deosebire de ortodocşi care considerau că rabinul este păstrătorul unui ritual. Consevativii, prin rabinul Zacharias Fraenkel (1801-1875), înfiinţează Semina­rul Rabinic de la Breslau, unde au studiat, printre alţii şi primul mare istoric al evreilor, Heinrich Graetz, filologul Moses Gaster ş.a. În Anglia apare funcţia de şef Rabin, dar în ţările române exista încă mai înainte un reprezentant numit Hahambaşa, (după etimologia turcă – başa – şef, haham în ebraică fiind înţelept). Dacă Haskala a influenţat apariţia reformismului, sionismul a atras şi el rabini care au aderat la mişcarea Mizrahi (Orient) şi la partidul Agudat Israel. Din păcate, au apărut şi ultrareligioşii, care neagă şi astăzi dreptul la un stat al evreilor, evocând venirea lui Mesia. Mesia a venit, poate, prin victoria sionismului, spune un iubitor al Sionului. În România interbelică trăiau circa 750000 evrei de religie declarat mozaică, numărul evreilor fiind mai mare, dacă adăugăm pe cei nereligioşi. Pe de altă parte, unii evrei din Ardeal se declarau unguri de religie mozaică, deci numărul real putea fi şi mai mare. Evreii constituiau, după cifrele oficiale peste 4% din totalul populaţiei, ceea ce era departe de aşa zisul „potop” de evrei, invocat de cei care nu-i iubeau. Este adevărat că numărul lor era mai ridicat în oraşele mari, astfel la Bucureşti ei constituiau circa 12%, la Cernăuţi 46%, la Iaşi 35%, la Chişinău 36%, iar în Basarabia erau mici localităţi unde populaţia majoritară era evreiască, ca şi în Galiţia. Aceasta era o urmare a politicii ţariste din secolul XIX, când evreii au fost obligaţi să locuiască la marginea imperiului rus, trasându-se o limită (polosa, în rusă).
Majoritatea evreilor erau aşke­nazimi şi vorbeau idiş, sefarzii vorbeau ladino, dar aproape toţi evreii cunoşteau limba română, ca să nu uităm că mari filologi evrei au adus contribuţii la studiul limbii şi literaturii române (printre ei şi rabinul Moses Gaster). În cele trei principate româneşti s-au format aşa numitele „curţi rabinice”, încă din secolele XVIII-XIX, conduse de rabini hasidici, care îşi moşteneau titulatura de la părintele sau socrul său, cu adausul denumirii localităţii (Şte­făneşti, Buhuşi, Paşcani, Adjud, Sadagura, Satu Mare, Cluj, Oradea, Sighet). Viitorii rabini studiau fie la Breslau, fie la Viena, Berlin, Paris.
În 1868, la Congresul evreilor din Ungaria, s-a stabilit delimitarea co­munităţilor după ritul adoptat – orto­dox, reformist (neolog), conservativ (status quo). În Transilvania s-a introdus orga, sub influenţă catolică. Comunităţile au coexistat armonios, ca şi aşkenazimii cu sefarzii. Exista o multiculturalitate între evrei , ca şi a evreilor cu alte etnii.
Rabinii I.J.Niemirower, Haim Brezis au adus în secolul XX un nou suflu, fiind formaţi la şcoala sionismului cultural al lui Ahad Haam, Şimon Dubnov. Un învăţat cu mari merite a fost şi rabinul dr. M.A. Halevy, despre care ar trebui să se scrie mai des, în viitor. Un rol pozitiv în viaţa evreimii din România l-a avut Alliance Israelite Universelle, cu centrul în Franţa. Ea a acordat permanent sprijin pentru recunoaşterea drepturilor cetăţe­neşti ale evreilor născuţi în România, unii dintre ei, eroi în Războiul de Întregire a Neamului, ca şi în urmă cu patru decenii, în cel pentru Independenţă. Existenţa rabinilor, influenţa lor nu au fost străine de evoluţia ideologiilor din Europa, socialismul şi naţionalismul, astfel că a existat o organizaţie laică, Bund, socialistă şi ateistă, ca şi numeroase organizaţii sioniste cu un eşichier complet, de la dreapta la stânga.Bundul era de inspiraţie rusă, iar bolşevicii şi-au lichidat rapid aliaţii, după Revoluţia din Octombrie 1917. Dintre numele ce au intrat în istoria rabinică trebuie amintite – Friedmann (bunic, fiu, nepot) în Moldova, Paneth, în Ardeal, rabinul reformist din Arad, Aron Chorin (1766-1844) ş.a. Cartea cuprinde rabini din toate provinciile româneşti, indiferent de apartenenţa lor actuală, ceea ce constituie un merit în plus. Ne bucură, de asemenea că după un număr de pagini dedicate fostului şef Rabin dr. Moses Rosen (1912-1994), citim despre noul Prim Rabin Şlomo Sorin Rosen (n.1978, Bucureşti) cu studii inginereşti la Politehnică şi teologice la şcoala Rabinică din New York, una dintre cele mai prestigioase, în domeniu, la ora actuală. Marele Rabin Menachem Hacohen (n.1932, Ierusalim), conducătorul spiritual al evreilor din România este prezent, desigur, în această nepreţuită lucrare. Felicitări realizatorilor.

Boris Marian

Prima pagină Articole Redacţie Istoric Arhivă Contact
Copyright © Uniunea Scriitorilor din Romania 2008-2013. Toate drepturile rezervate. Design si Programare: Datagram