In 2011, Viata romaneasca apare in 6 numere duble, o data la doua luni, cu pretul de 5 lei exemplarul.
Costul abonamentului anual este de 42 de lei (30 de lei pretul exemplarelor, plus 12 lei taxe de expeditie).
Abonamentele contractate la pretul de 7 lei per exemplar dublu, vor fi prelungite pana la epuizarea sumei achitate.
Banii de abonament se vireaza la Uniunea Scriitorilor din Romania, in contul RO65 RNCB 0082 0005 0872 0001 BCR Unirea, CUI 2786991.
Viata Romaneasca se difuzeaza prin:
- librariile Humanitas,
- librariile Carturesti,
- chioscul de la Muzeul National al Literaturii Romane,
- reteaua Calliope SRL.
Telefon:
021 212 79 93
Eveniment
CRITICĂ DE VÂRF - DANIEL CRISTEA-ENACHE Încet, dar sigur, tânăra generaţie de critici face paşii necesari de la pragul afirmării la cel al confirmării. În urmă cu un deceniu, criza cronicii literare era un subiect intens dezbătut. În prezent, când autori tineri şi foarte tineri fac critică de întâmpinare la absolut toate publicaţiile culturale importante, „criza” cronicarilor e substituită cu una, aşa-zisă, a criticii academice, ameninţată de superficialitatea bombastică a publicisticii. Din nou, exact ca acum patruzeci de ani, se trasează graniţe cu sârmă ghimpată între impresionişti şi teoreticieni. Unii sunt numaidecât frivoli, ceilalţi au o încruntare profilactică...
În fapt, asemenea disocieri pe cât de ferme, pe atât de arbitrare ignoră însăşi dimensiunea de complexitate a criticii literare. Chiar fără a-şi ataşa, la vedere, atributul totală, aceasta îşi ia constituenţii din diferitele domenii şi discipline care o pot consilia. Ea este teorie a literaturii şi practică (meta)textuală, analiză şi creaţie, istorie şi comparatistică, filozofie şi sociologie a culturii. A pune accent şi miză pe o anumită grilă de lectură şi interpretare nu înseamnă, în cazul unui critic adevărat, că scrisul său este arondat unui compartiment îngust şi etanş, fără legătură cu celelalte. Diferenţele apar ca fireşti întrucât, dincolo de teorii şi metodologii, fiecare critic are personalitatea lui, un anumit mod profesional şi uman de a înţelege literatura şi propria activitate. Astfel că, recunoscând valoarea unui comentator de literatură, va trebui să identificăm, totodată, unghiul particular al criticii sale.
Ibrăileanu. Către o teorie a personalităţii, eseul lui Antonio Patraş apărut la Cartea Românească şi premiat de Viaţa Românească, vine după o teză de doctorat, cu totul remarcabilă, despre Ion D. Sîrbu şi un volum de cronici literare bine scrise, dar prea participative. Deja am putut schiţa, pe baza acestor contribuţii bibliografice, un profil al tânărului critic de la Iaşi, cu linii pe deplin confirmate de a treia lui carte. Spre deosebire de alţi cronicari ce aproape că jubilează în momentele „execuţiei”, Antonio Patraş se investeşte afectiv în paginile sale critice, scriind preponderent despre cărţi şi oameni care i-au plăcut. Tonul e de o civilitate absolută, iar punctele nevralgice ale unei opere sunt ocolite cu graţie perifrastică. Textul ia mai degrabă forma prefeţei sau a studiului ce-şi propune să susţină, nu să dinamiteze un autor. Şi cu cât autorul este mai valoros, cu atât receptarea lui critică e mai bogată în intuiţii şi definiţii. Iată motivul pentru care Antonio Patraş nu va putea fi niciodată un cronicar exigent al actualităţii editoriale. Pierderea într-o parte este însă compensată de un câştig important în alte direcţii, a istoriei literare şi eseisticii. Pe acest teren, el îşi confirmă acum, pe deplin, resursele şi achiziţiile culturale.
Parte a unui proiect mai amplu, volumul despre Ibrăileanu merita cu prisosinţă unul dintre premiile Vieţii Româneşti. Critica practicată de Antonio Patraş este una de vârf; iar un atú important al autorului îl constituie şi cultura bine asimilată. Nu numai că tânărul autor ieşean se mişcă dezinvolt printre cărţi, şcoli şi curente modern-contemporane, dar el are şi un background de studii clasice pe care (cu excepţia Alexandrei Ciocârlie) nu-l prea văd reliefat în critica de astăzi.
