In 2011, Viata romaneasca apare in 6 numere duble, o data la doua luni, cu pretul de 5 lei exemplarul.
Costul abonamentului anual este de 42 de lei (30 de lei pretul exemplarelor, plus 12 lei taxe de expeditie).
Abonamentele contractate la pretul de 7 lei per exemplar dublu, vor fi prelungite pana la epuizarea sumei achitate.
Banii de abonament se vireaza la Uniunea Scriitorilor din Romania, in contul RO65 RNCB 0082 0005 0872 0001 BCR Unirea, CUI 2786991.
Viata Romaneasca se difuzeaza prin:
- librariile Humanitas,
- librariile Carturesti,
- chioscul de la Muzeul National al Literaturii Romane,
- reteaua Calliope SRL.
Telefon:
021 212 79 93
Eseuri
4 RESPIRAŢII - OPREA LEONARD (din volumul Theophil Magus – 1001 Respiraţii)
Nota Autorului:
Fiecare dintre aceste eseuri reprezintă o “respiraţie”. Este “respiraţia” un eseu inventat de Leonard Oprea şi publicat pentru prima oară în volumul său, “Theophil Magus – Confesiuni 2004-2006”/ Ed. Universal Dalsi/ Bucureşti, 2007/. În capitolul: “Respirînd Gînduri şi Cugetări” se pot citi 100 astfel de eseuri . “Respiraţia” lui Leonard Oprea este o relativ scurtă, simplă şi profundă meditaţie încheiată întru doar un haiku, ce închide şi re-deschide meditaţia spre noi universuri de întrebări şi răspunsuri asupra condiţiei umane. Acest tip de eseu este o noutate literară în cultura română şi cea universală.
ARS LONGA, VITA BREVIS…
… să fie oare adevărat acest binecunoscut îndemn născut de înţelepciunea lui Hipocrate şi parafrazat de Seneca, de Chaucer şi Longfellow, dar şi de Goethe în Faust ?...
Probabil că un preot zen-buddhist ar zîmbi: plouă, totuşi iarba nu creşte.
Probabil că un business-man ar mîrîi: time is money.
Probabil că un artist ar ofta: da, arta e viaţă şi viaţa e imposibilă.
Probabil că un politician ar lătra: fără politică viaţa e anarhie.
Probabil că un terorist ar şuiera: mor pentru cauză şi voi trăi în paradis.
Probabil că un medic ar rostui: eu sunt bolnavul meu şi mîine pot să mor.
Probabil că o mamă ar suspina: copile, avem atîtea de făcut, hai, vino.
Probabil că un om cu Credinţă ar zîmbi: Doamne, fără tine viaţa e o clipă.
“…toamna în amurg
răsfiră nori de plumb;
pic-pic tristeţea…”
INSTITUŢII FINANCIARE, ZIDIRI MAMONICE
Dacă în lăuntricul tău cel mai adînc şi dincolo de fiinţa ta toată, sub cerul liber sau sub un acoperiş, practic oriunde şi oricînd şi în orice circumstanţe – inima ta nu este cel dintîi Templu şi cea dintîi Biserică a Credinţei tale, atunci, aşa cum sunt cuvîntate de Iisus Christos răspunzînd unui cărturar (Marcu 12/28-31), cele două fundamentale Comandamente ale Vechiului şi Noului Testament nu sunt decît literă moartă mumificînd o dogmă sterilă. Iar Templul şi Biserica oricare ar fi ele nu sunt decît instituţii financiare, zidiri mamonice.
Aceasta este condiţia sine qua non a împlinirii misterului Euharistiei.
Şi acesta este înţelesul “Rugii înaintea Binecuvîntatului Sacrament” a Sfîntului Francisc de Assisi: “Te adorăm Iisuse Christoase în astă Biserică şi în toate Bisericile lumii; şi te binecuvîntăm, Doamne, căci, de pe Sfînta-ţi Cruce Tu ai mîntuit lumea. Amin.”
“… cer siniliu…; ce
rubin de octombrie
acest trandafir…”
INEFABILUL DAR
Fiecare dintre noi are clipe cînd, cu infinită voluptate, se simte copil.
Şi, atunci – fiecare dintre noi este atît de fericit.
Însă, dacă – întru Credinţă – izbîndeşti a păşi dincolo de această voluptate, te vei simţi iluminat, vei fi în-dumnezeit. Ce minunăţie…
“… vînt lin roteşte
frunze de aur… mă scald
în azur… chiar eu ?!...”
ÎN CAMERA FETIŢEI MELE…
(dedicat Annei-Maria)
… se află un tablou mare înfăţişînd licornul/a pe o stîncă ţîşnită în noaptea luminată misterios, dar feeric, de lună, de stele…
Alături de acest tablou, sobru înrămată, este o hiper-realistă fotografie în care un urs grizzly este surprins exact în momentul cînd, aflat în torentul tumultuous, prinde din zbor un somon…
Superba fotografie despre ursul grizzly este de 3 – 4 ori mai mică decît tabloul povestind legenda licornei/lui.
Şi, totuşi – cînd priveşti aceste două tablouri – NU poţi să le vezi separate. MEREU le vezi deodată, practic – INSEPARABILE.
Şi, totuşi – întotdeauna, dar întodeauna – visul supradimensionează viaţa.
Şi, de ce ar fi altfel, cînd viaţa este ceea ce este: un caşcaval plin de găuri,
marcînd absenţa credinţei, moralei, demnităţii, responsabilităţii – dar, cel mai grav, absenţa iubirii omului de către om ?
“… fîşii alb mov în
acest apus de brumar
norii… celest basm .
