In 2011, Viata romaneasca apare in 6 numere duble, o data la doua luni, cu pretul de 5 lei exemplarul.
Costul abonamentului anual este de 42 de lei (30 de lei pretul exemplarelor, plus 12 lei taxe de expeditie).
Abonamentele contractate la pretul de 7 lei per exemplar dublu, vor fi prelungite pana la epuizarea sumei achitate.
Banii de abonament se vireaza la Uniunea Scriitorilor din Romania, in contul RO65 RNCB 0082 0005 0872 0001 BCR Unirea, CUI 2786991.
Viata Romaneasca se difuzeaza prin:
- librariile Humanitas,
- librariile Carturesti,
- chioscul de la Muzeul National al Literaturii Romane,
- reteaua Calliope SRL.
Telefon:
021 212 79 93
Ancheta VR
BASARABIA, ÎNSPRE EUROPENITATE? (II) - MARIAN DRăGHICI “Cleştele” rusesc
La prima secvenţă, din numărul trecut, au colaborat Liviu Antonesei, Gheorghe Grigurcu şi Simona Dăncilă. De faţă, în paginile următoare, publicăm opinii semnate de Vitalie Ciobanu, redactor-şef al revistei Contrafort, recunoscut ca unul dintre cei mai temeinici analişti ai geopoliticii transprutene, Tudor Cojocaru, student basarabean la Sociologia din Bucureşti, Igor Mocanu, critic literar „douămiist”, manager al Editurii Cartier, originar şi el de dincolo, Ion Lazu, poet şi prozator bucureştean din generaţia ‘60, de baştină neaoş „moldovenească”, autor între altele al romanului nenorocos la receptare, Veneticii, inspirat din drama familiei sale refugiate în 1940, şi Alecu Reniţă, jurnalist, director al revistei Natura cu apariţie la Chişinău. Sunt mărturii de bună credinţă, al căror realism uneori necruţător pare rupt din paginile lui Soljeniţân. Pluteşte duhul GULAG-ului peste ele. Care, după toate semnele, va bântui mulţi ani memoria încâlcită a locului, poate generaţii de-a rândul. Şi va reverbera incontinuu, vagant, şi dincoace de Prut, încuibat adânc în structuri psiho-mentale de care ne tot lovim, vrem-nu vrem.
Bunăoară, în numărul 10/2008 al VR, tatonând tema acestei anchete, instruindu-mă să zic aşa din mai multe surse, am reflectat între altele şi un interviu luat de Claudiu Târziu scriitorului Nicolae Dabija, compătimind febrice, eu, la drama acestuia din urmă, aşa cum era descrisă în Formula AS, credibil. Ulterior, la puţin timp după apariţia numărului respectiv, am primit semnale pe e-mail, apoi au apărut şi în presă dezvăluiri despre o cu totul altă faţă a personalităţii lui Nicolae Dabija. Una complet diferită. Consternat, cu nodu-n gât, ce poţi să spui. Îl scot din cauză pe junele Claudiu Târziu, reporter al cărui talent excepţional i-a făcut pare-se o figură urâtă. Cazul arată cu brutalitatea specifică spaţiului acestuia, al nostru, post-concentraţionar, cât de îndrăcit încurcată e istoria, prezentul şi, mă tem, viitorul, inclusiv al RM. European, cum să nu. Cu robinetul GAZPROMului, acum iarna, închis/deschis în coastă...
Cam aşa se pare că stau lucrurile într-un “cleşte” rusesc: spectrul GULAGului bântuie endemic, de sus, prin biografii şi destine, indiferent la anotimp, iar şantajul gazului, sezonier, încă şi mai perfid, ameninţă cu fiori de jos, din conductă. Direct în oase...
Curat unificatoare ameninţarea asta, de minus nu ştiu câte grade, la Chişinău, Budapesta, Berlin...
La închiderea ediţiei, când numărul este deja în corectură, primim şi inserăm în cuprins (v.miscellanea), fără comentarii deocamdată, o Declaraţie a PEN Centrului din Moldova, de protest împotriva desfiinţării PRO TV Chişinău de autorităţile comuniste.
Între corectură şi ozalid, ne ia prin surprindere vestea morţii lui Grigore Vieru, în noaptea de 18 ianuarie, printr-un fatal accident de maşină. România literară mereu pe fază consacră tragicei dispariţii două pagini de mijloc (nr. 3/29 ianuarie crt.) Scrie cu nudă amărăciune Alex. Ştefănescu: „Nu vreau să plâng la moartea lui. Am plâns de destule ori, copleşit de emoţie, citindu-i sau ascultându-i versurile. Vreau însă să deplâng modul nerespectuos în care societatea românească l-a tratat. Cea mai mare impoliteţe faţă de el a constituit-o abandonarea de către România a Basarabiei.” Câteva linii din portretul semnat de Gh. Grigurcu, memorabil: „Omul avea o înfăţişare aparte. O faţă prelungită, stoarsă, sugerând o suferinţă ancestrală, plete romantice tot mai vestejite către bătrâneţe, o frunte neverosimil de largă, selenară, buze subţiri, fin contractate, parcă în aşteptarea unei rostiri ce se amâna.” Cele două voci critice consună impresionant într-un bărbătesc omagiu înlăcrimat, cum din păcate numai la morţi se mai întâmplă. Nu ne luăm aici rămas bun de la Grigore Vieru, vom reveni asupra importantului autor basarabean în episodul viitor…
Să notăm în treacăt şi o veste poate bună: într-un interviu la TVR 1, din 26 ianuarie, Traian Băsescu vorbeşte despre sprijinul promis de Preşedintele Sarcozy în susţinerea aderării Republicii Moldova la UE. Înţelegerea e bătută în cuie, asigură locatarul de la Cotroceni, contează cine va câştiga alegerile din aprilie. E de presupus că votul lui Nicolas Sarcozy ar putea re-face istoria zonei. Cert e că atmosfera pre-electorală se va încinge peste Prut, ceea ce – sperăm – va stimula şi un surplus de apă la moara anchetei noastre, pe firul ei tematic, tot mai eficace nuanţat, în numerele ce vin.
Aşteptăm în continuare opiniile dumneavoastră “la cestiune”, în marginea unui chestionar mai degrabă orientativ: 1.Care sunt atuurile Basarabiei de a ieşi din starea dilematică în care se află? 2. Ce tradiţii/ instituţii/personalităţi cu vocaţie europeană posedă? 3. Avem noi, cei din ţara de dincoace, relaţii de colaborare/prietenie cu instituţii de peste Prut şi personalităţi basarabene? Dar ei cu noi? 4. Ce cărţi ale basarabenilor, nu doar de literatură, v-au reţinut atenţia în ultimii ani? Ce fapte/evenimente artistice din acel spaţiu ar putea fi creditate drept „valoare europeană”? 5. Atitudinea mediilor româneşti şi a românilor în general faţă de soarta celor de peste Prut, cum vi se pare?
În fine, ar mai fi de spus că redacţia VR dedică acest demers publicistic memoriei lui Cezar Baltag. De ce, mai pe larg, în numărul viitor.
