In 2011, Viata romaneasca apare in 6 numere duble, o data la doua luni, cu pretul de 5 lei exemplarul.
Costul abonamentului anual este de 42 de lei (30 de lei pretul exemplarelor, plus 12 lei taxe de expeditie).
Abonamentele contractate la pretul de 7 lei per exemplar dublu, vor fi prelungite pana la epuizarea sumei achitate.
Banii de abonament se vireaza la Uniunea Scriitorilor din Romania, in contul RO65 RNCB 0082 0005 0872 0001 BCR Unirea, CUI 2786991.
Viata Romaneasca se difuzeaza prin:
- librariile Humanitas,
- librariile Carturesti,
- chioscul de la Muzeul National al Literaturii Romane,
- reteaua Calliope SRL.
Telefon:
021 212 79 93
Poezii
POEME - ADRIAN BODNARU *
Demult, în negura tinereţilor, când o fărâmă de albastru spălăcit s-a întins să o întâlnească pe alta, făcându-se linii într-un caiet cu pătrăţele, totul a început să se deschidă, să fie mai întâi cenuşiu, apoi mai alb şi să se poată vedea ce era scris între gratiile subţiri de deasupra. S-a înălţat atunci un chioşc de presă, ca o primăvară timpurie şi trecătoare, înaintea, cu mult, a primelor lalele, iar fetele au început să devină fete frumoase, îmbrăcându-se în rochiţe colorate, cum erau ziarele, revistele şi CD-urile de acolo. Şi aşa, de pe vremea aceea, seamănă între ele: sunt una şi una.
*
Căutam maşini albe, abia oprite. Ne iubeam pe capotele lor, cât erau calde; le lăsam degeaba pisicilor din ulei, trecute prin ziua ca un om scurtat de zăpadă. Jos rămânea un pachet în gheaţa limpede, cu o ţigară ieftină ieşită pe jumătate; îşi dăduse tutunul îngropată de vie, pentru un faraon cu privirea de aur, prin care se vedeau, una mai bine decât alta, cele două lumi: sârbii, apoi, departe.
*
Îţi beai cafeaua cu lebedele. Vorbeaţi despre lucruri de femei, despre singurătate şi despre cum e să nu-ţi faci apa în fiecare zi: să o laşi mototolită de somn şi să o găseşti la fel, neputând să o schimbi peste altă noapte, să-i faci mai multe cute decât avea, ca pe o faţă bătrână, curată. Vă promiteaţi, cu timpul, să dormiţi pe canapeaua din sufragerie, să beţi din sticlă şi să vă îmbrăcaţi la fel două zile la rând. Ştiaţi cât de greu va fi să vă ţineţi de cuvânt, dar ceva necunoscut plutea puţin, împreună cu voi, peste adâncuri: cu tine, până la sfârşitul tău cald şi încă ordonat, la scară.
*
Ne despărţisem greu: jumătăţi de cămaşă pătată cu mortar. În locul nostru îşi făceau de cap ninsorile: schimbau între ele bateriile jucăriilor, zdrobeau şoareci albi de pereţii toaletelor, tuşind, beau gin pe covoare roşii, întinse pe spatele rochiilor, apoi, în zori, şiroiau calde pe demisolul celei mai frumoase clădiri cu ferestrele arcuite ca nişte decolteuri întoarse, de femei aruncându-se din dragoste. Primăvara era o stradă ce cobora cu mărgele mirosind a benzină şi nu ne ocolea nici pe noi, fiecare.
*
Merele mâncau carne de pasăre neagră. Se aruncau, mai întâi, câteva, dintre cele ce trăiseră mult şi simţeau nevoia să-şi uşureze miezul fără durere, cu ciocuri ascuţite; apoi, se năpusteau grămadă, de sus, grele şi roşii, până când penele dispăreau printre ele ca steagurile de catarge în sângele ţărilor de peste mări. Nu după mult timp, iarba ofta încercând parfumuri scumpe într-un magazin din centru, deschis numai în anumite zile pentru toată lumea.
*
Zăpada căzuse şi îşi rupsese o ninsoare: poşeta i se vărsase pe jos, lângă bloc; copiii căutau prin mărunţişuri: le duceau la frunţi, la obraji, strigându-şi temele unii altora. Rufe îngheţate îi urmăreau de sus, ca nişte mame: cineva chemase ambulanţa, dar la lumina ei ziarele citeau în şoaptă din biblii noi. Era spre seară: un câine alb se topea ultimul.
