In 2011, Viata romaneasca apare in 6 numere duble, o data la doua luni, cu pretul de 5 lei exemplarul.
Costul abonamentului anual este de 42 de lei (30 de lei pretul exemplarelor, plus 12 lei taxe de expeditie).
Abonamentele contractate la pretul de 7 lei per exemplar dublu, vor fi prelungite pana la epuizarea sumei achitate.
Banii de abonament se vireaza la Uniunea Scriitorilor din Romania, in contul RO65 RNCB 0082 0005 0872 0001 BCR Unirea, CUI 2786991.
Viata Romaneasca se difuzeaza prin:
- librariile Humanitas,
- librariile Carturesti,
- chioscul de la Muzeul National al Literaturii Romane,
- reteaua Calliope SRL.
Telefon:
021 212 79 93
Poezii
POEME - CALISTRAT COSTIN PASTEL…
E frig, si-ar trebui sa fie arsita, Doamne,
suntem în luna lui cuptor,
s-ar cuveni ca pamântul sa arda ca buretii
pe plite încinse,
dar anotimpurile-si dau de-o vreme-ncoace
în petice (vine sfârsitul oare?!),
la munte ninge de mai mare dragul
(om fi intrat în proorocita “era nocturna”
si nimeni n-are habar!),
e-ntuneric bezna când ar trebui sa fie
soare si lumina,
un ciot de soare totusi se-ntrevede
dar e negru si fumega,
razele-s de culoarea pacurii si se târasc
precum viermii în sicriul unui mort
pretimpuriu,
da, ceva se întâmpla cu pamântul, cu soarele,
cu luna, cu stelele,
pe mine unul ma dor himerele,
sau ele ma dor pe mine,
nici în vis nu mai pot zbura,
spre seara, în zori, la miez de noapte,
dintr-un senin murdar, apasator,
ploua bulbuci cu plumb topit, bizar,
e tot frig,
si-ar trebui sa fie arsita, Doamne,
pesemne era noastra, nocturna, diurna
se pregateste de uitare…
O CALATORIE…
Vrând a simti la sânge rostul prafului si pulberii
am sarutat imense, batrâne catedrale, tainuitoare,
se zice, de duh sfânt,
piatra avea un gust salciu –
gustul Atotputernicului, poate –
fericiti pelerini, în lacrimi, erau numai genunchi,
din altar, din strane, din orga, din vitralii
siroia neant,
si ma miram cât e de frumos si pur,
dar n-am gasit în mine puterea sa îngenunchez
alaturea de ceilalti
când s-a rostit Cuvântul de învatatura,
demult, demult nu mai credeam în basme,
am ramas drept, stana de piatra, neclintit,
taciune, totusi fumegând…
Când pelerinii în tacere dureroasa s-au ridicat
spre-a parasi locul de vis,
miracol: genunchii mi s-au umezit ca iarba,
si ochii, plecati a rusine, au îngenuncheat
în sinea lor adânca
si…
si am reînceput, parca altfel, istovitorul drum
prin lume, prin istorie,
în alt timp,
oarecum credincios, în sfârsit, în moartea de apoi.
