| Poezii |
PROLOG LA O ADDENDA PROVIZORIE - PETRUţ PÂRVESCU
ahoe
prieteni
a venit vremea sa marturisesc
între o zi si alta zi noaptea zilelor
lumi
pe care noi venind aici le-am gasit si
le-am lasat tuturora mostenire
prin câmpia numerelor haladuind în voie
toata padurea lichida a visului geometric
am vazut
si am auzit
prin peretele lumii desfrunzirea stelara
strain ca si voi
am hotarât atunci sa-mi deschid sufletul si sa încep
bâjbâirea solemna pe rabojul din palma
în toate clipele acestei vieti va vorbesc despre clipa de-acum
si urmatoarea
bucuros de a crede limita acestei disertatii
la marginea trupului ca un proscris dincolo de concepte
teama nehotarârea m-au urmarit îndeaproape toata calea
acolo departe în provincia memoriei
am vegheat încordat recoltele târzii
lungi mari fara de sfârsit mi s-au parut
anotimpurile
pe o ulita într-un sat dincolo
de pithesti am ascultat prima oara uimit cântecul
vis în vis realitatea ca o dulce povara
cu moartea zilnica nu credeam ca viata e asa de lunga
lumi
cer soare pamânt stele
toate erau acolo si eu le-am vazut
am auzit râurile
am vazut malurile
piatra si val
ruga si bucurie deopotriva plânsul
pe catargul luminii
frunza plopilor din ce în ce mai rara
prieteni
va vorbesc din propria-mi celula
burduf spongios biped sufocat de taceri lungi verzi uleioase
din propriu-mi templu endocrin (planta eoliana
pe fundul dublu al acestei mari albe) singurul în stare de altfel
sa-mi stimuleze secretia uzinei vegetale
ambitia margelei translucide de sudoare
mirosind a om
de a parcurge întreaga distanta !...
|
|
|
|
|
