| Poezii |
MANUSCRISUL UNEI VERI FIERBINŢI - GABRIEL STăNESCU
Căldură mare!
Nu pot să scriu
Mă învârt de colo colo
Prin cameră
Nu îmi găsesc locul
Urletele din bloc
Mă fac să cred
Că a început un meci important
Beau dintr-o sticlă de plastic
Pe care o umplu continuu
(De ce cred unii că poeţii
se adapă din apa cerului?)
Despic firul în patru
Caut argumente pro şi contra
Sudui împotriva Sudului
Complotez împotriva Nordului
Ascult Doors Morrison Hotel
Caseta e veche scârţâie fâşâie
Se dă de ceasul morţii
Întind mâinile amândouă
Apropiindu-le una de alta
Două drumuri întrerupte prea devreme
Ce coincidenţă fericită
Cu Vieţile paralele ale lui Plutarh
Până la urmă un love story ca toate celelalte
(O iubire recondiţionată
e ca o haină dată la curăţat)
Mă adâncesc într-o direcţie
Ca apoi să renunţ
desenez un cap mare pătrat
(Nu e al meu)
Şi o cutie mare în care îl aşez
Ca să nu tulbur liniştea celorlalte capete pătrate
Nu e exclus să-mi organizez mai eficient viitorul
Aş vrea să petrec restul vieţii
Pe o insulă pustie
Oaspete la papuaşii din Noua Guinee
Preliteraţi dar neîntrecuţi vânători
Privesc cu interes
Destinul science fiction al planetei
Soarele se apropie tot mai mult de Pământ
De atâta căldură Pământul se va topi
Ca o păpuşă de plastilină
Fărâmiţându-se treptat
În mâinile copilului neştiutor şi speriat
Unde e trestia gânditoare a lui Pascal?
Omul egal de la natură al lui Rousseau?
La noi totul îi e scris dinainte bietului creştin
Nici un metru la dreapta
Nici unul la stânga
Nici o şansă să pleci din astă lume
Fără să te vaiete satul cartierul
Să te înregistrezi la Pompe funebre
Să te ştergi din registrul Administraţiei financiare
Pocăieşte-te Iisus va veni scrie într-o staţie de tramvai
Un binevoitor îţi va confecţiona un testament
Moştenitorii îţi vor vinde manuscrisele şi cărţile la kilogram
Nici un sfanţ în plus sau în minus
Nici o şansă să câştige
Nici de data asta România
|
|
|
|
|
