In 2011, Viata romaneasca apare in 6 numere duble, o data la doua luni, cu pretul de 5 lei exemplarul.
Costul abonamentului anual este de 42 de lei (30 de lei pretul exemplarelor, plus 12 lei taxe de expeditie).
Abonamentele contractate la pretul de 7 lei per exemplar dublu, vor fi prelungite pana la epuizarea sumei achitate.
Banii de abonament se vireaza la Uniunea Scriitorilor din Romania, in contul RO65 RNCB 0082 0005 0872 0001 BCR Unirea, CUI 2786991.
Viata Romaneasca se difuzeaza prin:
- librariile Humanitas,
- librariile Carturesti,
- chioscul de la Muzeul National al Literaturii Romane,
- reteaua Calliope SRL.
Telefon:
021 212 79 93
Miscellanea
IN MEMORIAM DAMIAN NECULA - N.P. A încetat din viaţă, la începutul lui septembrie, la Argentan, în Normandia, scriitorul Damian Necula. Născut la 14 februarie 1937, Damian Necula a absolvit Filologia bucureşteană în 1965, după ce lucrase mai mulţi ani ca topograf. Din 1965 şi până în anul plecării sale în Franţa, a „fugii” mai bine zis, în 1987, a fost redactor la Viaţa Românească. Dacă îmi aduc bine aminte, a mai avut timp să ne viziteze o dată, în urmă cu vreo trei veri, la redacţie. I-am publicat după aceea un fragment de proză şi un articol despre Nichita Stănescu, ce figurase, în franceză, ca prefaţă la o ediţie tradusă a poetului, fost de altfel prieten al lui Damian Necula. Prozatorul de mai târziu a debutat ca poet, în 1967, cu volumul Bărbaţii acestui pământ şi a mai publicat două cărţi de versuri, Anul soarelui calm, în 1969 (ce an calm încă, înainte de furtunile ceauşiste!), şi Maşina timpului, în 1976. Dar între timp alunecarea scriitorului spre proză se produsese, căci publicase în 1975 un volum de povestiri cu titlul Aleargă, nu te opri. Înainte de a pleca din ţară i-au mai apărut, aici, două romane, Frica, în 1976, şi Ispita într-o după amiază ploioasă, în 1978 (premiat, acesta din urmă, de Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti), comentate de critici dintre cei mai de seamă ai momentului. După plecarea sa intempestivă şi cam neaşteptată, nu a mai publicat nimic, până în 1996, când i-a apărut romanul Sărbătoare continuă, o carte despre exil şi despre drama celui aflat în imposibilitatea de a reveni în patria sa din cauza, fireşte, a unui regim ticălos. Cartea aceasta, scrisă în anii 1980-82, fusese citită la Europa Liberă în aprilie-mai 1989. A urmat Pământul făgăduinţei, în 1997. La Argentan a încercat să organizeze punţi, din păcate necontinuate, între artişti români şi publicul francez, cu expoziţii ale unor pictori de seamă, precum Vladimir Şetran, Vasile Grigore, Gheorghe Anghel, Vasile Celmare, şi întâlniri cu scriitori printre care Laurenţiu Ulici, Doina Uricariu ş.a. precum şi câteva concerte de succes ale unei orchestre a foarte tinerilor muzicieni, într-o săptămână culturală românească în Normandia. De altfel, în Franţa, încă dinainte de căderea comunismului în ţara sa de baştină, lansase, în noiembrie 1989, un „Apel de solidaritate cu intelectualii din România”. În 1988, colaborase la BBC. În 1990, a revenit prima oară în ţară, pentru a înfiinţa o „Maison de l’Europe” la Bucureşti. Acest om de o rar întâlnită, în vremurile noastre, civilitate, a văzut în viaţă o „sărbătoare continuă”, aşa cum nota pe coperta romanului omonim. Odihnească-se în pace! (N.P.)
