In 2011, Viata romaneasca apare in 6 numere duble, o data la doua luni, cu pretul de 5 lei exemplarul.
Costul abonamentului anual este de 42 de lei (30 de lei pretul exemplarelor, plus 12 lei taxe de expeditie).
Abonamentele contractate la pretul de 7 lei per exemplar dublu, vor fi prelungite pana la epuizarea sumei achitate.
Banii de abonament se vireaza la Uniunea Scriitorilor din Romania, in contul RO65 RNCB 0082 0005 0872 0001 BCR Unirea, CUI 2786991.
Viata Romaneasca se difuzeaza prin:
- librariile Humanitas,
- librariile Carturesti,
- chioscul de la Muzeul National al Literaturii Romane,
- reteaua Calliope SRL.
Telefon:
021 212 79 93
Orizont de aşteptare
POEME - ALEXANDRU MUşINA Micile daruri
Daruri ale aerului, ale luminii obosite,
Ale unui Dumnezeu tot mai îndepărtat.
Mîzgăleli
Pe spatele Diagramelor Lui.
Cînd tot ce ai iubit se scufundă încet,
În aer, în lumină, în mîzga din creier...
Şi rămîn... Ce rămîn? Mici reflexe în aer,
Cicatrici, o muzică ce dilată
Imperceptibil celulele.
Pînă adormi. Sau te trezeşti? Pînă recazi
În zgomot, în chingile poftei, ale viselor,
Tot mai cleioase, tot mai speriate.
Ca şi trupul. Tot mai înspăimîntat
De lucruri, de cuvinte. Lacuri de mercur
Acoperind tot ce a fost.
Tu, strînge din dinţi, ţine ochii deschişi,
Ţine aproape! De lucruri, de cuvinte.
Doar acolo, acolo mai ies la suprafaţă
Reflexele, vocile, micile daruri
Ale aerului, ale luminii, ale unui Dumnezeu
Tot mai îndepărtat.
***
Vai, zei ai Urukului, unde sunteţi?
Zei ai negrului Egipt, ai Greciei albe, zei nemiloşi
Ai Cartaginei, ai Romei fără de moarte.
În muzeu, în muzeu...
Acolo am să-mi mut oasele, umbra lor
Pe hîrtie şi eu.
Dimineaţa
Oamenii nu pricep dimineaţa:
O pată mare de ulei transparent,
În care să se oglindească.
Oamenii nu înţeleg dimineaţa:
O respiraţie atît de înceată,
O mîngîiere amînată.
Oamenii nu înţeleg dimineaţa:
Un rest de tandreţe,
De care nu vom mai avea parte niciodată.
***
După foc, vine ploaia. Asta ştim. Din ţesuturile
Noastre cine se va ospăta?
Mintea noastră cine-o va mesteca
Dimineaţa la ceai?
Oh, magistre, magistre! Te-ai trezit,
Amorţit, în mijlocul plasei.
Noroc că păianjenii mor şi ei în incendiu.
Inocenţi, şi ei, pînă la urmă.
Noroc că într-o zi ceva se va rupe.
Vei putea, atunci,
Să nu ţipi? Darmite să zîmbeşti?
Unchiul Din
Unchiul Din, şontorog din născare,
În regăţenele lui cenuşii, pline de praf,
Cu pălăria verde, slinoasă, lăsată pe ceafă
Intra pe poartă, dădea un chiot şi răcnea:
„Unchiuleee! Acasă eşti?
Hai, c-am venit să cinstim.”
Tata moş, numai în izmene şi-n cămeşoaia albă
Ieşea, cu ochii c繒piţi de somn, pe treptele de ciment
şi zicea: „Bine-ai venit, nepoate! Ai ceva?”
„Are nepotul, are...”, zicea unchiul Din
Şi scotea din traista decolorată
O jumătate de rachiu. „Unchiuleee!”, răcnea,
„Eu pe dumneatale te iubesc, c-ai fost om cu mine
Cînd am rămas singur.”
„Aşa-i, aşa-i”, zicea tata-moş şi se-aşeza
În fund pe treptele de la intrare.
Şontîc, şontîc, unchiul Din se-apropia de el
Şi-i întindea sticla, care strălucea o clipă în soare.
Regele dimineţii
Aici, sînt un rege mic, de dimineaţă.
Un împărat cu ochii înceţoşaţi.
Aici eu comand. Fac ce vreau:
Pot să mă scol din pat. Să mă spăl
Pe faţă, pe dinţi. Sau nu.
Aici, un animal nemăsurat de mare
Ascultă numai de mine. Fac ce vreau.
Pot să închid ochii, să-l las să plece. Sau nu.
Aici sunt eu. Un rege transparent al dimineţii.
Un împărat cu ochii de ceaţă.
Delfinul roşu
Nu-mi cere să-ţi povestesc
Drumurile mîinii. De-atîtea ori le-am privit,
De-atîta ori am citit în ele,
Că am ajuns să nu mai înţeleg nimic.
Pe malul apei, delfinul cel roşu.
Dar ce să caute delfinul în viaţa mea.
Eu sînt un om de la munte, obişnuit
Cu alte nume şi semne, cu alte jivine.
Totuşi, pe mal, delfinul cel roşu
Scîncind, abia ieşit din placentă.
Şi simţi: placenta e chiar viaţa ta.
***
Băiatule din Alfa Centauri,
Tinere trăitor peste o mie de ani,
Aminteşte-ţi, o clipă, de numele meu,
Aminteşte-ţi că am existat!
Doar o clipă, atît, doar o clipă!
***
Zeiţe ale ploii de dimineaţă,
Ce căutaţi în lumea noastră obosită?
Carcase de maşini, pungi rupte, peturi şi zdrenţe,
Coji de banană, cuie şi ţevi ruginite, ziare şi franjuri de staniol.
Şi voi, limpezi şi drepte, subţiri şi nepăsătoare,
Filtrînd lumina şi împrăştiind-o în mii de raze,
Ce căutaţi, zeiţe ale ploii de dimineaţă?
(din volumul Regele dimineţii, în curs de apariţie la Editura Tracus Arte)
