In 2011, Viata romaneasca apare in 6 numere duble, o data la doua luni, cu pretul de 5 lei exemplarul.
Costul abonamentului anual este de 42 de lei (30 de lei pretul exemplarelor, plus 12 lei taxe de expeditie).
Abonamentele contractate la pretul de 7 lei per exemplar dublu, vor fi prelungite pana la epuizarea sumei achitate.
Banii de abonament se vireaza la Uniunea Scriitorilor din Romania, in contul RO65 RNCB 0082 0005 0872 0001 BCR Unirea, CUI 2786991.
Viata Romaneasca se difuzeaza prin:
- librariile Humanitas,
- librariile Carturesti,
- chioscul de la Muzeul National al Literaturii Romane,
- reteaua Calliope SRL.
Telefon:
021 212 79 93
Viaţa literaturii
TIRAJE MARI, TIRAJE MICI… PENTRU POEZIE, NU TIRAJELE SÎNT PROBLEMA… - ION BOGDAN LEFTER Una dintre „plîngerile” recurente privitoare la poezia de azi e impactul restrîns: tiraj mic, vînzări scăzute. Termen de comparaţie: glorioasele vremuri de dinainte de 1989. Poate fi – într-adevăr – o problemă pentru editori, în cazurile în care investesc ei înşişi în plachetele de gen (e destul de răspîndită şi cealaltă variantă: în care autorii înşişi plătesc publicarea, din bani proprii sau susţinuţi de „sponsori”). Literar vorbind, nu! Mai exact spus, e o falsă problemă. Falsă şi în sine, şi prin comparaţie cu cifrele de dinainte de 1989. A existat o singură perioadă în care volumele de gen au avut tiraje mari, colosale: epoca proletcultistă. Toată producţia editorială era atunci de propagandă şi o prelua imediat noul sistem al bibliotecilor “pentru mase”. Nu înseamnă că, dacă erau multe, cărţile se şi citeau. Apoi, “noul val” din anii ’60-’70 a mai beneficiat de oarecare generozitate din partea autorităţilor, volumele de versuri apărînd în cîteva mii de exemplare. Au existat şi excepţii tolerate sau încurajate de sistem, dar foarte puţine. Tirajele au scăzut uşor în anii ’70-’80, stabilizîndu-se cam la 700-1.000 de exemplare la jumătatea intervalului şi în jurul a 500 de exemplare către final. Oricum, cine invocă presupusele cifre mari de dinainte de 1989 n-a trăit perioada sau are memorie scurtă. Realitatea e că poezia aşa se publică dintotdeauna şi pretutindeni: în exemplare puţine, pentru cunoscători. Pe ele se fac analizele critice, se construiesc prestigiile, urmînd ca, mai tîrziu, numele şi titlurile importante, care vor intra în istoria literaturii şi în manuale, să devină bibliografie şcolară şi să se multiplice în consecinţă. Adevăratele probleme ale poeziei româneşti recente sînt altele: valoarea a ceea ce se publică e pe ansamblu scăzută; volumele valoroase sînt semnate mereu de aceleaşi cîteva nume; se scrie mai puţin şi mai superficial despre poezie, dar – vai! – cu mult mai puţină severitate critică… Noi specii „de consum”: „chick lit” Categoriile de tipul „chick lit” („literatura pentru puicuţe”), ca şi ramificaţiile în curs de constituire: „lad lit” („literatura pentru flăcăi”) etc., sînt comerciale, nu literare: etichetele respective fac referire nu la conţinutul romanelor în cauză, ci la publicul-cititor, la „publicul-ţintă”, deci la vînzări. Textele promoţionale mai vorbesc şi despre tehnicile prozastice utilizate, reductibile la o facilă lizibilitate, la anumite combinaţii narative şi la ingrediente de felul umorului ş.a.m.d. Prin urmare, avem de-a face cu o reţetă „de consum”, cum se spune de multă vreme în legătură cu literatura şi cultura care ţintesc marele public şi marile profituri. S-ar putea ca în cazul „chick lit”, dar şi în alte zone ale comercialismului actual, să fie vorba şi despre o consecinţă a foarte intensei „marketizări” a produselor culturale din zilele noastre: o dată identificată o reţetă, ea e etichetată şi multiplicată rapid, pînă la epuizarea efectului de „noutate”, după care e servită următoarea formulă „la modă”, „şic”, „tare”, „cool”, „branchée”. Ar fi de discutat în ce măsură „marketizarea” extremă afectează producţia literară de calitate. E limpede că anumite cărţi „de consum” sînt scrise de autori foarte buni meseriaşi, la fel ca în perioadele mai vechi, mai de început ale romanului poliţist, science fiction şi ale celorlalte; dar s-ar părea că s-au rărit cărţile care să menţină un echilibru între comercialism şi experimentalism, de pildă, sau între stilisticile „uşoare” şi cele mai „grele”, exploratoare ale unor profunzimi cu acces mai puţin facil. Şi romanele unei Jane Austen, ale surorilor Brontë sau chiar şi ale unor bărbaţi din alte vremuri erau citite de „fetele de pension” de pe-atunci; dar au rămas în istoria literaturii...
