|
| Poezii |
PARODII - LUCIAN PERţA
Angela Marinescu
***
(din Viaţa Românească, nr. 12/2008)
mă plimb până la capătul cuvântului;
pe-aici pe undeva începe
intrarea în erotism, sex, parc solitar, oricum
îi veţi spune în absenţa veşmântului,
de sus în jos sau de jos în sus – tot un drac.
măcar de şi-ar băga şi acesta coada unde e nevoie,
dacă s-ar ascunde precum un cocoş
într-o tăietură – asta e–
nu i-aş face niciodată vreun reproş,
nu l-aş mai călca în picioare
până i-ar ţâşni sânge albastru pe gură.
şi asta fără doar şi parcă,
nu aşa că mi se pare,
nu este nicidecum o joacă,
ci duce la implozia textului în literatură !
Gheorghe Simon
Fiul itinerant
(din Viaţa Românească, nr. 12/2008)
Mai înainte de toate este important
să nu absentaţi duminica de la slujba
de la Mănăstirea Agapia.
Eu, ca profesor itinerant,
mi-am făcut cărare prin pădure cu drujba
şi acum vin pe cărarea mea
mulţime de turişti, şoptind în franceză
când ajung la cruce : olala, olala !
Nu se-nduplecă însă să rămână în asceză,
ci se întorc la cele lumeşti.
Viaţa de după Iisus rămâne aici,
viaţa de dinainte rămâne afară –
fulgere captive luminează, ghici
ce ? Mănăstirea pe dinafară !
Fă, Doamne, cumva şi trimite
toţi poeţii aici în meditare –
atunci ar fi linişte între cuvinte
şi nimeni n-ar mai striga sus şi tare :
Eu sunt cel mai mare !
Valentin Dolfi
Hamsterul alb
(din Viaţa Românească, nr. 8-9/2008)
Nu ştiu cum în biblioteca orăşenească
de la Govora s-a pripăşit un animal de companie,
cică un hamster alb, foarte zglobiu,
şi acum mai serios, mai râzând, o să trebuiască
să anunţ deratizarea, sincer să fiu,
până una alta eu i-am făcut un bunker de hârtie,
îi dau să mănânce fărâmituri de poeme
şi bucăţele de proză, aşa că m-am gândit imediat
să-i fac şi o fişă de bibliotecă şi legitimaţie pe măsură,
ba legitimaţie nu, că oricum e intrat,
numai că într-o dimineaţă l-am găsit lat,
adică mort, cu un poem de-al meu în gură.
Ioan Radu Văcărescu
Despre moarte
(din Viaţa Românească, nr. 3-4/2008)
Imediat ce am fost exilat
din oraşul imperial, cam pe la amiază,
numai ce m-a apucat
aşa, ca după o lovitură puternică, o criză
de respiraţie
şi m-am simţit ca un fraier,
pus în prozaica situaţie
de a nu mai avea aer.
Imediat mi-am consultat medicul
de familie şi, după câteva exerciţii
de inspiră-expiră, ca la carte
am aflat diagnosticul,
spus cu un glas plin de melancolii retorice :
poete, hai să vorbim despre moarte !
Mie mi s-a şi tăiat respiraţia,
nu că nu aş fi avut cum
purta spre un sfârşit discuţia,
Identitatea mea culturală
îmi permite,
dar şi atunci, ca şi acum,
am aşa o senzaţie ciudată,
ca după o lovitură puternică,
şi inima începe să-mi bată
din ce în ce mai năvalnică,
ca un ceasornic de aur cu arcurile sparte,
de câte ori port sau aud că se poartă
o discuţie despre moarte !
Letiţia Ilea
Să n-ai unde te duce, domnule
(din Viaţa Românească, nr. 8-9/2008)
ce porcărie, eufemistic spus,
să nu mai ai tu unde publica,
să nu mai încapi într-o revistă serioasă –
chiar viaţa m-a dus
în starea de a denunţa
această situaţie scandaloasă,
sau, eufemistic spus, duşmănoasă
auzi tu, să nu poţi să scrii
nimic serios de teama că o să fii
parodiată de un nime-n drum,
să-ţi faci trei cruci, nu altcum –
şi mai ales
să nu poţi ieşi la un festival,
şi eu aproape duminical ies,
fără să fii luată de val
şi să aplauzi parodii tot mai des !
George Vasilievici
3. Copilul plânge în ploaie
(din Viaţa Românească, nr. 1-2/2008)
copilul trimis cu marijuana, un pici,
nefiind profesionist, a fost luat cu asalt şi prins
şi apoi adus în camera cu două camere mici,
acum plânge ca oricare ins
ajuns special sau din întâmplare aici –
printre hohote spune că-l cheamă
Gabi 78, adică are şapte sau opt
anişori, că nu are tată şi mamă
şi că vine din Constanţa, din port –
aha, a zis anchetatorul, păstrând totuşi distanţa,
deci faci parte din Grupul de la Constanţa,
vă întâlniţi marţea, mie-mi spui ?
şi jap-jap, întru colectarea situaţiei –
în continuare copilul a plâns până ce lacrimile lui
au spălat cerneala declaraţiei.
|
|
|
|
|
|
|
