In 2011, Viata romaneasca apare in 6 numere duble, o data la doua luni, cu pretul de 5 lei exemplarul.
Costul abonamentului anual este de 42 de lei (30 de lei pretul exemplarelor, plus 12 lei taxe de expeditie).
Abonamentele contractate la pretul de 7 lei per exemplar dublu, vor fi prelungite pana la epuizarea sumei achitate.
Banii de abonament se vireaza la Uniunea Scriitorilor din Romania, in contul RO65 RNCB 0082 0005 0872 0001 BCR Unirea, CUI 2786991.
Viata Romaneasca se difuzeaza prin:
- librariile Humanitas,
- librariile Carturesti,
- chioscul de la Muzeul National al Literaturii Romane,
- reteaua Calliope SRL.
Telefon:
021 212 79 93
Poezii
PARODII - LUCIAN PERţA Angela Marinescu
***
(din Viaţa Românească, nr. 12/2008)
mă plimb până la capătul cuvântului;
pe-aici pe undeva începe
intrarea în erotism, sex, parc solitar, oricum
îi veţi spune în absenţa veşmântului,
de sus în jos sau de jos în sus – tot un drac.
măcar de şi-ar băga şi acesta coada unde e nevoie,
dacă s-ar ascunde precum un cocoş
într-o tăietură – asta e–
nu i-aş face niciodată vreun reproş,
nu l-aş mai călca în picioare
până i-ar ţâşni sânge albastru pe gură.
şi asta fără doar şi parcă,
nu aşa că mi se pare,
nu este nicidecum o joacă,
ci duce la implozia textului în literatură !
Gheorghe Simon
Fiul itinerant
(din Viaţa Românească, nr. 12/2008)
Mai înainte de toate este important
să nu absentaţi duminica de la slujba
de la Mănăstirea Agapia.
Eu, ca profesor itinerant,
mi-am făcut cărare prin pădure cu drujba
şi acum vin pe cărarea mea
mulţime de turişti, şoptind în franceză
când ajung la cruce : olala, olala !
Nu se-nduplecă însă să rămână în asceză,
ci se întorc la cele lumeşti.
Viaţa de după Iisus rămâne aici,
viaţa de dinainte rămâne afară –
fulgere captive luminează, ghici
ce ? Mănăstirea pe dinafară !
Fă, Doamne, cumva şi trimite
toţi poeţii aici în meditare –
atunci ar fi linişte între cuvinte
şi nimeni n-ar mai striga sus şi tare :
Eu sunt cel mai mare !
Valentin Dolfi
Hamsterul alb
(din Viaţa Românească, nr. 8-9/2008)
Nu ştiu cum în biblioteca orăşenească
de la Govora s-a pripăşit un animal de companie,
cică un hamster alb, foarte zglobiu,
şi acum mai serios, mai râzând, o să trebuiască
să anunţ deratizarea, sincer să fiu,
până una alta eu i-am făcut un bunker de hârtie,
îi dau să mănânce fărâmituri de poeme
şi bucăţele de proză, aşa că m-am gândit imediat
să-i fac şi o fişă de bibliotecă şi legitimaţie pe măsură,
ba legitimaţie nu, că oricum e intrat,
numai că într-o dimineaţă l-am găsit lat,
adică mort, cu un poem de-al meu în gură.
Ioan Radu Văcărescu
Despre moarte
(din Viaţa Românească, nr. 3-4/2008)
Imediat ce am fost exilat
din oraşul imperial, cam pe la amiază,
numai ce m-a apucat
aşa, ca după o lovitură puternică, o criză
de respiraţie
şi m-am simţit ca un fraier,
pus în prozaica situaţie
de a nu mai avea aer.
Imediat mi-am consultat medicul
de familie şi, după câteva exerciţii
de inspiră-expiră, ca la carte
am aflat diagnosticul,
spus cu un glas plin de melancolii retorice :
poete, hai să vorbim despre moarte !
Mie mi s-a şi tăiat respiraţia,
nu că nu aş fi avut cum
purta spre un sfârşit discuţia,
Identitatea mea culturală
îmi permite,
dar şi atunci, ca şi acum,
am aşa o senzaţie ciudată,
ca după o lovitură puternică,
şi inima începe să-mi bată
din ce în ce mai năvalnică,
ca un ceasornic de aur cu arcurile sparte,
de câte ori port sau aud că se poartă
o discuţie despre moarte !
Letiţia Ilea
Să n-ai unde te duce, domnule
(din Viaţa Românească, nr. 8-9/2008)
ce porcărie, eufemistic spus,
să nu mai ai tu unde publica,
să nu mai încapi într-o revistă serioasă –
chiar viaţa m-a dus
în starea de a denunţa
această situaţie scandaloasă,
sau, eufemistic spus, duşmănoasă
auzi tu, să nu poţi să scrii
nimic serios de teama că o să fii
parodiată de un nime-n drum,
să-ţi faci trei cruci, nu altcum –
şi mai ales
să nu poţi ieşi la un festival,
şi eu aproape duminical ies,
fără să fii luată de val
şi să aplauzi parodii tot mai des !
George Vasilievici
3. Copilul plânge în ploaie
(din Viaţa Românească, nr. 1-2/2008)
copilul trimis cu marijuana, un pici,
nefiind profesionist, a fost luat cu asalt şi prins
şi apoi adus în camera cu două camere mici,
acum plânge ca oricare ins
ajuns special sau din întâmplare aici –
printre hohote spune că-l cheamă
Gabi 78, adică are şapte sau opt
anişori, că nu are tată şi mamă
şi că vine din Constanţa, din port –
aha, a zis anchetatorul, păstrând totuşi distanţa,
deci faci parte din Grupul de la Constanţa,
vă întâlniţi marţea, mie-mi spui ?
şi jap-jap, întru colectarea situaţiei –
în continuare copilul a plâns până ce lacrimile lui
au spălat cerneala declaraţiei.
