Viaţa românească - lunar de cultură şi artă
Prima pagină Articole Redacţia Istoric Arhivă Contact
Sumar
Editorial
 
Eveniment
 
Ancheta VR
 
Inedite
 
Eseuri
 
Proză
 
Poezii
 
Viaţa literaturii
 
Note clasice
 
Mică antologie poetică VR
 
Cronici
 
Meridian
 
Atitudini
 
Miscellanea

Varianta PDF

Anunt important!

In anul 2010, revista "Viata Romaneasca" apare in 6 numere duble, o data la doua luni, cu pretul de 7 lei fiecare.

Costul abonamentului anual este de 54 de lei (42 de lei pretul exemplarelor, plus 12 lei taxe de expeditie).

Banii de abonament se vireaza la Uniunea Scriitorilor din Romania, in contul bancar cu numarul RO65RNCB0082000508720001 deschis la BCR Unirea, CUI 2786991.

Persoana de contact:
steluta.pahontu@gmail.com

Telefon:
021 212 79 93
 


Poezii
PARODII - LUCIAN PERţA
Angela Marinescu

***
(din Viaţa Românească, nr. 12/2008)

mă plimb până la capătul cuvântului;
pe-aici pe undeva începe
intrarea în erotism, sex, parc solitar, oricum
îi veţi spune în absenţa veşmântului,
de sus în jos sau de jos în sus – tot un drac.
măcar de şi-ar băga şi acesta coada unde e nevoie,
dacă s-ar ascunde precum un cocoş
într-o tăietură – asta e–
nu i-aş face niciodată vreun reproş,
nu l-aş mai călca în picioare
până i-ar ţâşni sânge albastru pe gură.
şi asta fără doar şi parcă,
nu aşa că mi se pare,
nu este nicidecum o joacă,
ci duce la implozia textului în literatură !


Gheorghe Simon

Fiul itinerant
(din Viaţa Românească, nr. 12/2008)

Mai înainte de toate este important
să nu absentaţi duminica de la slujba
de la Mănăstirea Agapia.
Eu, ca profesor itinerant,
mi-am făcut cărare prin pădure cu drujba
şi acum vin pe cărarea mea
mulţime de turişti, şoptind în franceză
când ajung la cruce : olala, olala !
Nu se-nduplecă însă să rămână în asceză,
ci se întorc la cele lumeşti.
Viaţa de după Iisus rămâne aici,
viaţa de dinainte rămâne afară –
fulgere captive luminează, ghici
ce ? Mănăstirea pe dinafară !

Fă, Doamne, cumva şi trimite
toţi poeţii aici în meditare –
atunci ar fi linişte între cuvinte
şi nimeni n-ar mai striga sus şi tare :
Eu sunt cel mai mare !


Valentin Dolfi

Hamsterul alb
(din Viaţa Românească, nr. 8-9/2008)

Nu ştiu cum în biblioteca orăşenească
de la Govora s-a pripăşit un animal de companie,
cică un hamster alb, foarte zglobiu,
şi acum mai serios, mai râzând, o să trebuiască
să anunţ deratizarea, sincer să fiu,
până una alta eu i-am făcut un bunker de hârtie,
îi dau să mănânce fărâmituri de poeme
şi bucăţele de proză, aşa că m-am gândit imediat
să-i fac şi o fişă de bibliotecă şi legitimaţie pe măsură,
ba legitimaţie nu, că oricum e intrat,
numai că într-o dimineaţă l-am găsit lat,
adică mort, cu un poem de-al meu în gură.


Ioan Radu Văcărescu

Despre moarte
(din Viaţa Românească, nr. 3-4/2008)

Imediat ce am fost exilat
din oraşul imperial, cam pe la amiază,
numai ce m-a apucat
aşa, ca după o lovitură puternică, o criză
de respiraţie
şi m-am simţit ca un fraier,
pus în prozaica situaţie
de a nu mai avea aer.

Imediat mi-am consultat medicul
de familie şi, după câteva exerciţii
de inspiră-expiră, ca la carte
am aflat diagnosticul,
spus cu un glas plin de melancolii retorice :
poete, hai să vorbim despre moarte !

Mie mi s-a şi tăiat respiraţia,
nu că nu aş fi avut cum
purta spre un sfârşit discuţia,

Identitatea mea culturală
îmi permite,
dar şi atunci, ca şi acum,
am aşa o senzaţie ciudată,
ca după o lovitură puternică,
şi inima începe să-mi bată
din ce în ce mai năvalnică,
ca un ceasornic de aur cu arcurile sparte,
de câte ori port sau aud că se poartă
o discuţie despre moarte !


Letiţia Ilea

Să n-ai unde te duce, domnule
(din Viaţa Românească, nr. 8-9/2008)

ce porcărie, eufemistic spus,
să nu mai ai tu unde publica,
să nu mai încapi într-o revistă serioasă –

chiar viaţa m-a dus
în starea de a denunţa

această situaţie scandaloasă,
sau, eufemistic spus, duşmănoasă

auzi tu, să nu poţi să scrii
nimic serios de teama că o să fii
parodiată de un nime-n drum,
să-ţi faci trei cruci, nu altcum –

şi mai ales
să nu poţi ieşi la un festival,
şi eu aproape duminical ies,

fără să fii luată de val
şi să aplauzi parodii tot mai des !


George Vasilievici

3. Copilul plânge în ploaie
(din Viaţa Românească, nr. 1-2/2008)

copilul trimis cu marijuana, un pici,
nefiind profesionist, a fost luat cu asalt şi prins
şi apoi adus în camera cu două camere mici,
acum plânge ca oricare ins
ajuns special sau din întâmplare aici –
printre hohote spune că-l cheamă
Gabi 78, adică are şapte sau opt
anişori, că nu are tată şi mamă
şi că vine din Constanţa, din port –
aha, a zis anchetatorul, păstrând totuşi distanţa,
deci faci parte din Grupul de la Constanţa,
vă întâlniţi marţea, mie-mi spui ?
şi jap-jap, întru colectarea situaţiei –
în continuare copilul a plâns până ce lacrimile lui
au spălat cerneala declaraţiei.



Prima pagină Articole Redacţie Istoric Arhivă Contact
Copyright © Redactia Publicatiilor pentru Strainatate 2008-2009. Toate drepturile rezervate. Design si Programare: Datagram