In 2011, Viata romaneasca apare in 6 numere duble, o data la doua luni, cu pretul de 5 lei exemplarul.
Costul abonamentului anual este de 42 de lei (30 de lei pretul exemplarelor, plus 12 lei taxe de expeditie).
Abonamentele contractate la pretul de 7 lei per exemplar dublu, vor fi prelungite pana la epuizarea sumei achitate.
Banii de abonament se vireaza la Uniunea Scriitorilor din Romania, in contul RO65 RNCB 0082 0005 0872 0001 BCR Unirea, CUI 2786991.
Viata Romaneasca se difuzeaza prin:
- librariile Humanitas,
- librariile Carturesti,
- chioscul de la Muzeul National al Literaturii Romane,
- reteaua Calliope SRL.
Telefon:
021 212 79 93
Memorii. Amintiri
LITERATURA ROMÂNĂ ÎN SCRISORI - DUMITRU ŢEPENEAG SĂ NE PREŢUIM VECINII…
După căderea zidului de la Berlin, scriitorii din Est s-au năpustit cu toţii să fie publicaţi în mult râvnitul Occident. Se uitau plini de speranţă încoace, între ei nu se mai priveau. Oare chiar se dispreţuiau? Din păcate aici, interesul pentru literatura Estului era încă şi mai scăzut decât înainte, în timpul comunismului, când măcar erau publicaţi cei câţiva scriitori aşa numiţi disidenţi, care aveau o valoare mai mult politică decât literară. Ce-i drept, ani şi ani de zile, scriitorii din ţările « surori » s-au publicat între ei. Eu n-am avut parte… După câteva nuvele, traduse în anii 60, nimic din ce scriam n-a mai apărut în maghiară, sârbă, polonă, etc. Eram considerat un transfug, un trădător. Prima carte în franceză mi-a apărut încă din 1972, înainte de-a mi se reatrage cetăţenia română (în 1975). Am avut norocul să găsesc un editor în Franţa, dar nu şi în alte ţări occidentale, căci atunci se căuta literatură disidentă, de tipul Soljeniţin sau măcar Goma.
Aşa se face că nu eram câtuşi de puţin blazat. Când mi s-a propus să fiu tradus în sârbă, n-am ezitat, m-am bucurat. Şi mai bucuros am fost peste câţiva ani, când graţie acestei traduceri făcute de Petru Cârdu, trăitor în Banatul sârbesc, literatura mea a fost descoperită de un editor american cu care colabora şi Ana Lucic, de origine sârbă. John O’Brien, directorul editurii Dalkey Archive Press, a povestit el însuşi cum s-a întâmplat, când a venit în România, dornic să cunoască şi alţi scriitori români.
Nu mai ţin minte exact cum l-am cunoscut pe Petru Cârdu. Oricum, la Bucureşti. Chiar în primul an de după « revoluţie ». Atunci contactele între oameni se făceau uşor, relaţiile se prelungeau, amicale. Incă se mai păstra câte ceva din euforia de la începuturi când scăpasem de dictatură şi încă nu intrasem în capitalismul « sălbatec ». Era frig, dar era bine…
Vârşeţ, 16 mai 90
Dragă Domnule Ţepeneag,
Mulţumesc pentru frumoasele rânduri din 3 mai. Acum sunt în focuri: pe 31 mai va avea loc festivitatea decernării premiului european pentru literatură KOV.
Aştept cu nerăbdre cărţile promise (plus o fotografie D.Ţ.)
Vă îmbrăţişez cu drag,
Al dv. Petru Cârdu
Paris, 29 iunie 1990
Dragă d-le Cârdu,
Cred că aţi primit manuscrisul romanului în româneşte precum şi cele două cărţi în franceză: Arpièges (adică versiunea franceză a romanului Zadarnică e arta fugii») şi Exercices d’attente (o culegere de nuvele).
I-am rugat pe cei din România să vă trimită volumul Aşteptare, ultima mea carte apărută acolo în 1972 (dar care n-a stat decât câteva zile într-o singură librărie – aceea a editurii « Cartea Românească », iar criticilor li s-a interzis să scrie despre ea !...). Poate găsiţi o nuvelă care să vă placă şi o publicaţi ca un « aperitiv », înainte de publicarea romanului.
Vă trimit acum câteva din articolele apărute aici în marginea romanului (Arpièges) care s-a bucurat de oarecare succes : asta ca să vă faceţi o părere …
În ce priveşte revista Nouveaux Cahiers de l’Est sunt mari şanse să apară la începutul anului viitor. Am şi început să lucrez la sumarul primului număr. Sugestiile dv. mi-ar fi de mare folos.
Tematica primului număr s-ar putea exprima astfel : culpabilitate şi ţap ispăşitor. Şi aş vrea să încerc să explic de ce o colectivitate, în condiţiile politice ale totalitarismului, ajunge să polarizeze culpabilitatea în loc să asume un fel de diluare a acesteia. Altfel spus, o colectivitate nu poate ispăşi, numai individul e ispăşitor. Individul sau o categorie etnică ori socială. Aici se poate ridica problema minorităţilor: evrei, ţigani, în primul rând. A minorităţilor suficient de restrânse şi de omogene ca să fie tratate ca un singur individ. Tema e vastă, iar implicaţiile (xenofobie, rasism, etc.) au fost deja dezbătute. Dar poate că nu toate, şi nu în ce priveşte Estul (după război).
Vor fi publicate articole teoretice sau de aplicare a temei la literatură. Dar şi literatură propriu-zisă având o legătură fie şi indirectă cu tema.
Ce părere aveţi? Aţi putea să mă ajutaţi cu sugestii referitoare la Iugoslavia? Ori dacă tema nu vă interesează, ne-aţi putea pune în legătură cu cineva de-acolo care cunoaşte literatura iugoslavă şi problema acestei alunecări a culpabilităţii, mai precis a acestei polarizări a vinei? M-am gândit că aţi putea obţine un interviu pe această temă de la Pavic (care ar putea să se refere şi la anti-semitism ori la anti-ţigănism, dacă e cazul).
Pe măsură ce proiectul nostru avansează vă voi ţine la curent. Intenţia mea e ca al doilea număr să aibă ca temă erotismul în literatura est-europeană. O să vă mai scriu. N-am uitat nici de Margueritte Duras, editorul ezită să-mi comunice adresa sub pretextul că scriitoarea e încă în convalescenţă după o lungă suferinţă. Voi mai insista.
Cu prietenie,
D. Ţepeneag
Corespondenţa noastră a continuat destul de intens încă aproape doi ani după care nu ştiu ce s-a întâmplat… Aveam deja ordinator? Eu n-am mai păstrat ciornele, aşa că mai rămân doar scrisorile lui destul de laconice. A venit în schimb la Paris, de vreo două ori în perioada aceea. Pe urmă am vorbit la telefon.
În 1993 (sau 94) m-am dus eu la Vârşeţ. Am trecut atunci graniţa cu piciorul. Taxiul care mă aducea de la Timişoara a trebuit să oprească la un kilometru de graniţă. Nu aveam decât un paşaport francez. Cu valiza, zgribulit, eram un adevărat apatrid. Un fugar…
Petru Cârdu mă aştepta de partea cealaltă.
La Vârşeţ, el era foarte ocupat şi cred că mai avea şi o mică muscă pe căciulă pentru că tot nu reuşea să-mi publice Zadarnică e arta fugii (care apăruse între timp în România, la editura Albatros) . A publicat romanul abia în 2003. De fapt l-a publicat la ţanc… Poate că dacă îl publica mai devreme Ana Lucic n-ar fi dat de el, cred că încă nu lucra pentru Dalkey.
Vârşeţ, 5 noiembrie 1990
Dragă Domnule Ţepeneag,
Calde mulţumiri pentru Quinze poétes roumains. Vă admir pentru curaj! Duşmanii veni-vor din mai multe direcţii.
Încă un premiu european KOV a făcut să se cutremure cerul de deasupra Vârşeţului. Cel de-al cincelea laureat est poetul suedez: Tomas Tranströmer.
Interviul n-a apărut (încă). Mai aştept câteva zile. Evenimentele politice sunt (mult) prea multe şi revista, la care ţin să apară, Politikin SVET (din Belgrad) nu le poate «înghiţi» pe toate. Am promisiuni ferme că va apărea. În caz contrar, mă mut la revista «Intervju» (tot din Belgrad)
Vă îmbrăţişez,
Al dv. Petru Cârdu
Belgrad, miercuri, 6 feb. 91
Dragă Domnule Ţepeneag,
Ninge la Belgrad, ninge zadarnic, zănatec…
Am plăcerea să vă trimit un fragment din Zadarnică e arta fugii, apărut în cotidianul Dnevnik.
Cu prietenie, Petru Cârdu
P.S. În sfârşit, apare interviul!!! (în revista Intervju din Belgrad.)
Versiunea românească am publicat-o în revista Tribuna tineretului. Îl pun la poştă peste câteva zile.
Vârşeţ, 7 martie 1991
Dragă Domnule Ţepeneag,
Răspund cu întârziere scrisorii d-voastră. Am fost (foarte) bolnav : după o gripă puternică a urmat criza ulceroasă. Acum sînt bine. Peste câteva zile îmi voi relua « visele » !
Interviul nostru (versiunea sârbă) n-a apărut încă. Am promisiuni ferme că va apărea. E singurul meu interviu care aşteaptă, aşteaptă…O ş…ţ (indescifrabil) versiune românească a apărut în revista Tribuna tineretului (în română, în Iugoslavia).
Vă trimit o consemnare (Romanul lui Ţepeneag), apărută ieri în cotidianul Dnevnik. Am consemnat apariţia romanului Zadarnică e arta fugii la Bucureşti şi am anunţat apariţia cărţii la Belgrad. Am (mai ) scris şi despre faptul că 150 de scriitori au semnat o petiţie pentru ca statul român să vă restituie cetăţenia.
Vă îmbrăţişez cu drag,
Petru Cârdu
19 septembrie 1991
Dragă Domnule Ţepeneag,
Astăzi am vorbit la Radio Belgrad despre admirabilele Les Cahiers de l’Est. Săptămâna viitoare voi prezenta revista la TV Novi Sad.
Vă trimit cartea despre Pavic. Vă trimit deasemenea un grupaj de poeme pentru Les Cahiers de l’Est, în speranţa veţi găsi un traducător din română (Alain Paruit sau dv.)
Peste câteva zile vă trimit contractul pentru Zadarnică e arta fugii.
Vă îmbrăţişez,
Petru Cârdu
P.S. Sărutări de mână Doamnei.
23 septembrie 1991
Stimate Domnule Ţepeneag,
După cum am convenit la Paris, vă trimit contractul pentru romanul dv. Zadarnică e arta fugii care urmează să apară în sârbă la editura KOV în cursul anului. Vă rog să binevoiţi a semna cele patru exemplare de contract (unul reţineţi, trei exemplare veţi restitui editurii).
Multă sănătate şi spor,
Petru Cârdu
23 oct. 91
Dragă Domnule Ţepeneag,
«Toamnă fără sens» dixit Tsernianski, prozatorul.
Mulţumesc pentru revista închinată literaturii iugoslave, mulţumesc pentru contractul semnat. Vom scoate o carte de zile mari.
Dumineca viitoare (3 noiembrie ’91), postul de radio Belgrad (programul III) va radiodifuza un fragment din Zadarnică e arta fugii.
Foarte curând vă trimit textele promise. Mai am o zi până la începerea Târgului internaţional de carte de la Belgrad, explodez de obligaţii.
