In 2011, Viata romaneasca apare in 6 numere duble, o data la doua luni, cu pretul de 5 lei exemplarul.
Costul abonamentului anual este de 42 de lei (30 de lei pretul exemplarelor, plus 12 lei taxe de expeditie).
Abonamentele contractate la pretul de 7 lei per exemplar dublu, vor fi prelungite pana la epuizarea sumei achitate.
Banii de abonament se vireaza la Uniunea Scriitorilor din Romania, in contul RO65 RNCB 0082 0005 0872 0001 BCR Unirea, CUI 2786991.
Viata Romaneasca se difuzeaza prin:
- librariile Humanitas,
- librariile Carturesti,
- chioscul de la Muzeul National al Literaturii Romane,
- reteaua Calliope SRL.
Telefon:
021 212 79 93
Miscellanea
O LUCRARE MONUMENTALĂ - N. PR. O LUCRARE MONUMENTALĂ. Profesoara Lizica Mihuţ, rector al Universităţii „Aurel Vlaicu” din Arad, este autoarea unui volum despre mişcarea teatrală arădeană de după Unirea din 1918. Tomul impozant, de circa 1000 de pagini, este prefaţat de criticul de teatru Ion Cocora, de la care aflăm că lucrarea este, de fapt, o continuare a alteia, de aceleaşi dimensiuni, despre Transilvania şi teatrul arădean până la Marea Unire, încât cele două cărţi se constituie într-o inedită istorie a teatrului de dincolo de Carpaţi. Mişcarea teatrală arădeană după înfăptuirea Marii Uniri, cartea nu de mult apărută la Editura Academiei Române, aduce în faţa cititorului interesat de amănuntele istoriei culturale o serie de evenimente teatrale din oraşul de pe Mureş, susţinute de o mulţime de documente administrative, reproduse şi comentate de autoare. Pentru cei care urmăresc traseul marilor artişti români, aceste documente sunt adevărate jaloane. Nume precum Maria Filotti, Ion Iancovescu, Puiu Maximilian, Sică Alexandrescu, Radu Beligan, ca să nu cităm decât câteva, mai cunoscute, apar în aceste documente destul de frecvent. Interesante sunt adresele cuprinzând taxele pe care municipalitatea le pretindea artiştilor pentru sală, lumină, încălzire etc., uneori renunţând, la cererea acestora, şi preluând aceste cheltuieli în bugetul oraşului. Cartea marchează trecerea de la stilul turneelor dinainte de război, continuate o vreme, până prin anii 1948, 1949, când se pregăteşte înfiinţarea teatrului local, după alte norme şi criterii. Lungile şiruri de nume de actori, regizori, scenografi, care se perindă prin faţa noastră scot dintr-o nedreaptă uitare actori ca Valentino Dain, Alexandru Marius, Maya Indrieş Mercus, Rodica Sanda Ţuţuianu, sau regizorul de mai târziu Eugen Mercus şi atâtea altele, care au circulat mai apoi şi prin alte teatre ardelene, cum ar fi Naţionalul clujean, sau bucureştene. Regăsim şi epoca de glorie a dramaturgiei lui Paul Everac, jucat frecvent la teatrul arădean. Autoarea tomului preia tale-quale o serie de texte şi de articole din presa locală a vremii, din care cititorul poate să afle singur, fără să fie împins din spate de comentariile cuiva, cum trebuiau să-şi machieze declaraţiile directorii de teatru în regimul comunist. Unul dintre cei mai longevivi directori ai acestei epoci, Ovidiu Cornea, este prezent în carte cu bogatecitate din asemenea texte, cu ajutorul cărora se acoperea în faţa „organelor”.
Lucrarea e structurată în şase capitole, „Aradul teatral în perioada interbelică”, „Teatrul popular (1945-1949)”, „Teatrul clasic ‘Ioan Slavici’”, „Festivaluri arădene de teatru”, „Teatrul privit din interior” şi „Convorbiri de ieri şi de azi la Arad”, atacând subiectul din varii unghiuri, de la cele reci, administrative, la cele mai subiective, prilejuite de contactul direct cu artişti şi oameni de teatru. Cartea este utilă nu numai pentru arădenii interesaţi de istoria teatrului lor, ci şi pentru cei care studiază istoria teatrului românesc în general, un teritoriu cu foarte multe pete albe tocmai din lipsa mai multor lucrări de acest gen. (N. Pr. )
