In 2011, Viata romaneasca apare in 6 numere duble, o data la doua luni, cu pretul de 5 lei exemplarul.
Costul abonamentului anual este de 42 de lei (30 de lei pretul exemplarelor, plus 12 lei taxe de expeditie).
Abonamentele contractate la pretul de 7 lei per exemplar dublu, vor fi prelungite pana la epuizarea sumei achitate.
Banii de abonament se vireaza la Uniunea Scriitorilor din Romania, in contul RO65 RNCB 0082 0005 0872 0001 BCR Unirea, CUI 2786991.
Viata Romaneasca se difuzeaza prin:
- librariile Humanitas,
- librariile Carturesti,
- chioscul de la Muzeul National al Literaturii Romane,
- reteaua Calliope SRL.
Telefon:
021 212 79 93
Meridian
POEME - JOHN ASHBERY John Ashbery (n. 1927) este patriarhul încă foarte activ şi prolific al poeziei contemporane americane (cu aproape 30 de volume de versuri publicate şi o activitate susţinută ca eseist şi critic de artă), considerat de criticii literari de prim rang ca fiind cel mai mare poet american în viaţă şi, dacă nu cel mai mare, atunci unul dintre cei mai importanţi poeţi americani de după 1945, dovadă stând şi exegezele care îl plasează alături de clasici ca Whitman, Emerson sau George Herbert. Poezia lui este în acelaşi timp multi-stratificată şi dificilă dar şi familiară, colocvială şi prietenos solidară cu cititorul, reuşind să îmbine derizoriul aparent (al cotidianului, al culturii pop, al limbii demotice etc.) cu elevaţia artistică (prin formalism trubaduresc, competenţă în istoria artelor, referinţe parodic erudite şi înglobarea de tradiţii culturale eterogene)
într-un mod care îl menţine de decenii ca veritabil lider avangardist şi totodată figură populară, star al generaţiilor succesive, votat de pildă în 2007, la 80 de ani, ca primul poet laureat al reţelei canalului MTV pentru campusurile universitare din America.
şChris Tănăsescuţ
Azi-noapte am visat că eram în Bucureşti
(„Last Night I Dreamed I Was in Bucharest” din Wakefulness, 1998)
şi încercam să îl conving pe Măscăriciul suprem
că sunt într-adevăr cel din reclame.
Tot atunci a atins apogeul în Bolivia, luna,
mă refer. După care ne plimbam prin ce părea
a fi iarbă neagră, sau aşa-i zicea. În centru,
revolte pentru libertatea cuvântului. La botniţă,
aparatul decodor al câinelui Randy a luat-o razna.
şi-apoi s-a făcut dup-amiază cam peste tot;
Se servea ceai cu gheaţă pe largi terase
cu vedere la marea fărmicioasă. Nu poţi jongla
cu patru ţânci. Trei ajung. Soseau din marea
gesticulândă – colerete albe cu buline negre
ca nişte monezi; peluza mai mult fermă
de data asta; făcea din gură: „Fermă”. Will1 dădea
cu-aspiratorul cât ajungea firul cu vezi-ţi-de-treaba-ta,
adică de la Cadiz la Enterprise, Alaska. Ni s-a părut că vedem
nişte-adjective noi, dar nimeni nu era sigur. Puteau
fi gerunzii, sau la micul dejun, porţii de...
Istoria vieţii mele
(„The History of My Life” din Your Name Here, 2000)
Au fost odată ca-n poveşti doi fraţi.
După care a rămas doar unul – eu.
şi am crescut rapid, mi-am luat carnetul,
chiar. Brusc – iată-mă cogeamite adultul.
M-am gândit să devin interesat de lucruri
care-ar interesa pe alţii. Ţeapă.
Am început să plâng uşor în ceea ce păreau
plăcuţii ani de început. Dar tot
înaintând în vârstă am ajuns milostiv
şi-n privinţa propriilor gânduri şi idei,
crezându-le cel puţin cât ale celui de-alături.
Apoi un mare nor devorator
s-a ivit leneş la orizont, bând
pân-la fund timp de luni, dacă nu ani.
Calea de ieşire binecuvântată
(„The Blessed Way Out” din Chinese Whispers, 2002)
Cei venind cel mai aproape nu se-apropiau.
Necunoscutul se-apleca el spre ei,
apoi venea post-după-amiaza. Da, Jerry-a zidit-o.
Sunt multe dintr-astea în Oraşul Vechi.
Dar, una peste alta,
mi-ai dat tot felul de blănuri cadou, ştii...
A fost bună revenirea. Automatele cu gumă dau
bibliotecii un stil de viaţă auster.
Nu te poţi pune cu ceea ce
maşina-i spune şoferului. Ajungeţi pe rând muritori
dacă ideea de moment de răscruce nu prinde
şi suntem creditaţi pe ce rostim.
Au crezut că serendipitatea e cel mai frumos lucru din lume.
Aveau dreptate. Când roata o ia,
alte inspiraţii se-nfig în ea.
Aşa un an bun pentru impozitări n-a mai fost.
FDR2 a decretat un mare program de infrastructură
care trebuia susţinut cu bani de undeva.
Inevitabil, asta a luat forma impozitării.
Ca şi guşa-roşie ciripind – cineva o aude.
S-a pus stambă peste gaura de şoareci.
Ce căutăm într-un cinema cel puţin unu’
s-a întrebat. Frunze căzând ca bursa.
Sonet: Tot chestii de-alea
(„Sonnet: More of Same” din Where Shall I Wander, 2005)
Încearcă să eviţi tiparul evitat,
tiparul evitării. Nu-i chiar uşor, cum pare:
apele acoperişului curg în sus
din albie – s-ajungă parchet. Sau ce le-o merge bine.
Fractalii noi se dau c-ar fi la fel
ca surorile lor. Jumate izbutesc. Ceilalţi
devin motive florale provensale create de-un somnoros
dar inventiv ţesător pe la o mie şapte sute cincizeci şi,
însă n-au fost aduşi la viaţă pân-acum.
E ca exersarea unei game: totodată diferită şi nicicând aceeaşi.
Nu-ntreba de ce facem lucrurile-astea. Ci de ce ne spun ceva.
Întreabă cucu-nţepenit în zbor
între pagodă şi peştera sihastrului, rococo. El s-ar putea să-ţi spună.
Oh, flăcău
(„O Knave” from Planisphere, 2009)
Nu uita să scrii!
Cu puţin noroc trece acuşi-acuşi,
şi-astfel lista variorum a dorinţelor
s-o căptuşi-n papură şi zile – cei ca maică-ta
sau alţii altfel, care n-au nimic
în comun cu tine doar că sunt ca tine,
cel pe care nu-l ştiu. Ce bogat în
posibilităţi e-acest ceas de după-masă pe lac!
Foarfeci blazonând porfir şi-argent pe ziduri,
şi-undeva mai departe, negative de soldaţi hessieni
sau grătare-n şemineu, ’ntorcând vizitatorul pe dos,
de nu mai rezistă, cu pofta-n toate cuiele.
Voiam să te rog să mă laşi ceva mai departe
dar tu ştiai deja
asta voiam amândoi.
Închei spunând c-o să mă-ntâlneşti în vis.
Fii manierat, nu foarte agresiv da’
nici prea puţin băgăreţ, armăsar plicticos.
ştraducere de Chris Tănăsescuţ
NOTE
1 Deşi atât Randy, cât şi Will pot fi nume proprii, ele pot fi citite şi ca substantive comune – „libidinosul” şi „voinţa”. (n. tr.)
2 Franklin Delano Roosevelt, (n. tr.)
