In 2011, Viata romaneasca apare in 6 numere duble, o data la doua luni, cu pretul de 5 lei exemplarul.
Costul abonamentului anual este de 42 de lei (30 de lei pretul exemplarelor, plus 12 lei taxe de expeditie).
Abonamentele contractate la pretul de 7 lei per exemplar dublu, vor fi prelungite pana la epuizarea sumei achitate.
Banii de abonament se vireaza la Uniunea Scriitorilor din Romania, in contul RO65 RNCB 0082 0005 0872 0001 BCR Unirea, CUI 2786991.
Viata Romaneasca se difuzeaza prin:
- librariile Humanitas,
- librariile Carturesti,
- chioscul de la Muzeul National al Literaturii Romane,
- reteaua Calliope SRL.
Telefon:
021 212 79 93
Ancheta VR
FAPTE ALE VIEŢII ROMÂNEŞTI - NICOLAE COANDE Am un proiect în joc, de copii şi de oameni mari, la Casa de Cultură „Traian Demetrescu” a municipiului zis Craiova. Se cheamă, niţel iluzionist, Scriitori la TRADEM. Acuma, după o vreme, ştim cu toţii cine a fost Traian Demetrescu, dincolo şi dincoace de patriotisme locale. Un poet minor, dintr-un oraş sudic, care la moarte, în 1896, îi lăsa lui Caragiale „o duioasă amintire, ca om cu inima bună”; după care, dureros, verdictul: „talent mic şi feminin”. Asta e, nu vom şti niciodată – însă, cum pot oraşele mici să crească mai mari decât poeţii pe care i-au locuit cândva? Poate ne-ar ajuta o relectură din „bătrânul” Macedonski, un al poet al Sudului, care ar merita o pomenire mai dreaptă la Craiova, ca şi Sîrbu sau Pandrea: „Oraşul mic te fură-ncet / Cu ale lui tăcute strade, / Cu oameni proşti, dar cumsecade, / Ce nici nu ştiu că sunt poet”. Sună destul de actual, nu-i aşa?
Ştiu când a început proiectul, în mintea mea, cu cine, dar nu ştiu când se va termina (şi cu cine). Sper să dureze cât mai mult, într-un oraş vestit pentru frivolităţile sale şi pentru „netrebnicia” devenită instituţie de stat. Totuşi, nu vreau să îngroş prea mult o anumită nemulţumire a mea – slavă Domnului, în Craiova se poate face – şi chiar se întâmplă – câte ceva bun, măcar din când în gând. Uite, de pildă, Festivalul Internaţional Shakespeare condus de olteanul nostru de la Corabia, Emil Boroghină. Nu cred să existe un brand – ete-te! – mai tare pe piaţa culturală de la noi decât Boroghină. La o adică, am putea construi, după efectul Coandă, şi motorul în trei timpuri şi câteva moduri Boroghină. Cu el ajungi acasă, certamente.
Au venit la Craiova să joace Hamlet-şi numai-Hamlet companii formidabile din întreaga lume: nemţii de la Schaubühne Berlin, cu trei tone de pământ după ei, ne-au uimit, dar nici oamenii lui Oskaras Korsunovas de la OKT Vilnius, jucând, pe scenă, la cabina actorilor, nu au fost mai prejos. Păcat ca nu aţi văzut spectacolul Monikăi Pecikiewicz, cu o Ofelie torturată de toţi bărbaţii adunaţi în barul numit Elsinore. Dar Hamlet-ul efeb-sprinţar al coreenilor din Miriang City? Vikingii lui Nekrosius? Piotr Kondrat în flăcări la Cetate? Andone dansând cu femeia lui prinsă în laţ, pe scripeţi de soartă? Robert Wilson, înalt ca un portavion pe verticală, texan din Waco, ultimul copil iubit al lui Breton, tăcând cinci minute în faţa publicului stupefiat de la Craiova, pentru ca apoi să se dezlănţuie pe o scenă care nu-l mai încăpea?
Mai veniţi şi voi prin Craiova, zău aşa…
Cu toatele, aduse de această energie românească numită Boroghină, un om care doarme trei ore pe noapte de un an încoace – ca totul să fie bine. Am devenit digresiv (Hamlet conceput în româneşte ar fi fost… folcloric), aşa că mă opresc. Poate altădată.
La Tradem, cum îi zicem noi Casei de Cultură, aveam de gând să fac proiectul ăsta încă de acum un an-doi, dar am tot amânat. Mi se părea că nu merită efortul. Fără tăgadă, noi suntem admirabili în dezorganizare… Aşa cum am întârziat proiectul Întâlnirile SpectActor, de la Teatrul Naţional din Craiova, până când a devenit ironic Mircea Cornişteanu, directorul. Or, eu nu accept să-mi fie pusă la îndoială capacitatea de leadership printr-o ironie, oricât de fină. Las’ că am pe cap revista SpectActor, chiar dacă are apariţie trimestrială şi pare uşor de făcut. Vorba lui Cistelecan, amicală, acum ceva timp: ce faci tu acolo, la teatru? nu cred că îţi baţi capul…
Până la urmă, am dat drumul proiectului (cu sentimentul, omenesc, prea omenesc, „la ce mi-a trebuit mie…”), la care am cuplat „Duminicile de poezie în teatru”. Primii invitaţi au fost oameni de teatru, Ion Caramitru şi Radu Beligan. Priză la public, discursuri de mari actori. Succese, nene…
Pentru Duminici…, primul invitat a fost Ana Blandiana, cu remarcabilă nadă la public tânăr şi adult, o Doamnă pentru toate anotimpurile, la sala „Ion D. Sîrbu”, unde poezia vibrează pe muzica celui mai delicat, fin, comprehensibil muzician din Craiova, domnul Ion Butnaru. Tot acolo, sub reflectoare de teatru, unde actorii Gina Călinoiu şi Angel Rababoc se simt în poezie ca peştii de apă dulce în apă dulce, a fost lansată o monografie Blandiana scrisă de Codruţa Buşu.
Al doilea poet va fi, pare-se, Mircea Dinescu, cel care ne mai amână până când îi apare cartea, „Femeile din secolul trecut”. Acelaşi secol, alt poet…
Primul meu invitat trademian a fost Gheorghe Grigurcu. La Tradem nu e ca la teatru, publicul e mai puţin, dar mai pe „sprânceană”. Domnul Grigurcu a fost modestia în persoană. A citit calm, franciscan, eseul Intelectualii şi democraţia şi a răspuns la întrebările scriitorilor şi publicului din sală. S-a lansat cartea de convorbiri cu Dora Pavel, O provocare adresată destinului. A fost bucuros să vină la noi şi am fost onoraţi să-l avem printre noi. Gheorghe Grigurcu este, aşa cum l-am prezentat în ziarele locale, unui public larg, un incomod debateur în chestiuni care ţin de sănătatea morală a literaturii române, reprezentativ urmaş al lui E. Lovinescu, aşa cum doreşte să fie socotit, nedispus a pactiza cu adepţii liniei compromisului instituţionalizat şi tranzacţionalismului rentabil. Asta se întâmpla pe 26 martie, într-o vineri.
Pe 13 aprilie, marţea, a venit Mircea Bârsilă, cu Monede cu portretul meu, volumul premiat la Viaţa Românească. Mircea e timid, dar a vorbit cu patos despre „prietenii mei, poeţii”, s-a simţit bine flancat de amicii din Craiova, cam aceiaşi care au venit şi la Grigurcu (la maestru au venit şi Flori Bălănescu, Xenia Karo, Lorena Stuparu, Constantin M. Popa): Mihai Firică, Ion Maria, Ioana Dinulescu, Ioan Lascu, Horia Dulvac, Ionel Buşe, Doina Pologea, Tudor Negoescu, Nucu Marinescu, Ionel Ciupureanu. A urmat recitalul actriţei Mirela Cioabă, splendid. Poezia lui – aşa cum e substanţa ei, din clasa unor dionisii ale spiritului – sună bine în gura Mirelei.
Pe 27 mai vine aici Radu Aldulescu, am vorbit cu el, era la Paris, pentru prima oară în viaţă, părea bucuros că se află acolo. Vocea lui aproape cânta în telefon, delicat, atent să nu „consum” prea mult cu apelul.
În iunie, însă, calendarul nu e stabilit cu precizie. Vor veni, probabil, Nichita Danilov, să lanseze Ambasadorul invizibil, şi Ioan Groşan, cu Un om din Est, romanul pe care l-a lansat recent la „Salon du Livre”. Tot la Paris. Aşadar, trebuie să treci mai întâi prin Paris, ca să poţi veni la Craiova… Pe Groşan îl vom prezenta la Biblioteca Franceză, căci prietenii săi, Marius Ghica şi Doina, soţia acestuia, ţin să-l aibă acolo. Am să-l conving pe Alexandru Stuparu, directorul Casei „Tradem”, să accepte acest compromis prietenesc (el dă banii, organizează şi face afişul). E un om bun şi a înţeles imediat ce scriitori vin la Craiova să ne caute – şi cu asta am spus tot. Nu a trebuit să mă căciulesc şi nici să explic inutil unor „foruri”.
Din toamnă vom relua întâlnirile şi alţi cinci scriitori vor veni aici să le vorbească oltenilor care vor să asculte oameni vii, profesionişti ai scrisului şi ai dialogului, neîndatoraţi modelor şi zgomotelor mediatice contemporane.
