In 2011, Viata romaneasca apare in 6 numere duble, o data la doua luni, cu pretul de 5 lei exemplarul.
Costul abonamentului anual este de 42 de lei (30 de lei pretul exemplarelor, plus 12 lei taxe de expeditie).
Abonamentele contractate la pretul de 7 lei per exemplar dublu, vor fi prelungite pana la epuizarea sumei achitate.
Banii de abonament se vireaza la Uniunea Scriitorilor din Romania, in contul RO65 RNCB 0082 0005 0872 0001 BCR Unirea, CUI 2786991.
Viata Romaneasca se difuzeaza prin:
- librariile Humanitas,
- librariile Carturesti,
- chioscul de la Muzeul National al Literaturii Romane,
- reteaua Calliope SRL.
Telefon:
021 212 79 93
Ancheta VR
DE CE NU POT EU SĂ SCRIU DESPRE PROIECTELE MELE SOCIALE - ANCA MIZUMSCHI La începutul anului trecut, am decis în mod deliberat să ies din viaţa mea corporatistă şi să mă întorc între cărţi şi oamenii care le scriu, aşa că m-am angajat director de marketing şi de vânzări la o editură al cărui nume nici măcar nu contează, pentru că în orice editură m-aş fi dus ar fi fost probabil la fel. În acest mod, debutul crizei economice naţionale
m-a prins între blocajul pieţei de carte din România, devenind profesional prizonieră între costurile de producţie din tipografii, nedifuzarea de carte în librării şi nereîntoarcerea banilor de la marii distribuitori de carte, care deveniseră în mod constant rău platinici, astfel încât, atunci când în vara anului 2009 o prietenă mi-a propus să mă implic într-un program social, aveam şi timpul şi disponibilitatea necesară. În principal, era vorba de o revistă care urma să fie difuzată în şcoli, în mod gratuit şi care urma să trăiască din publicitate, mie propunându-mi-se să fiu redactor sef. Era o revistă deosebită, un glossy pentru şcoli. M-am înhămat cu mult entuziasm la vremea respectivă la munca aceasta, care nu a fost deloc uşoară, aducându-mi prietenele care urmau să scrie gratuit, pentru mine, cre~nd rubrici, certându-mă cu mai mulţi oameni care făceau layouturi pentru că nimic nu mă mulţumea şi, timp de trei luni, în timp ce marile librării se goleau şi discuţiile despre producţia de carte din România deveneau o sursă de anxietate permanentă, eram din ce în ce mai înverşunată în lansarea revistei „ noastre”. Uitându-mă acum la editorialul numărului zero, număr în totalitate sponsorizat de mine şi de două prietene cu bani din buzunar, privesc cu duioşie la o încercare experimentală, în care nu mă voi mai implica probabil vreodată în viaţa mea cu aceeaşi intensitate afectivă şi cu aceeaşi forţă.
EDITORIAL – De ce Familia şi Şcoala?
Cred că marea majoritate a cititorilor la care va ajunge revista noastră se vor întreba în primele secunde – De ce o nouă revistă? De ce o nouă revistă într-un peisaj în care la fiecare colţ de stradă şi în fiecare chioşc de presă zac teancuri-teancuri marea majoritate a publicaţiilor? De ce o nouă revistă într-o ţară în care criza e departe de a se sfârşi? Se vor întreba mai ales – ce va aduce nou sau în plus această revistă?
Într-un anume sens nu ne-am ales noi momentul, ci iniţiativa a apărut firesc în viaţa noastră. Familia şi şcoala se naşte acum ca revistă pentru că perioadele de criză scot la iveală calităţile celor capabili să fie constructivi şi sunt dispuşi să se mobilizeze pentru a face ceva. Nu mă refer la criza economică, ci la criza majoră a celor două instituţii care formează un om: familia şi şcoala. Revista noastră doreşte să se constituie în portavocea unor astfel de oameni şi să le facă publice atitudinea şi opiniile.
Am ales un titlu atât de simplu şi firesc şi pentru că dorim să ne constituim într-un forum, o sală de clasă, un apartament al unei familii, un am-
fiteatru sau chiar un parc, orice loc în care părinţii, profesorii şi elevii de diferite vârste s-ar putea întâlni virtual în spaţiul revistei şi chiar real într-o serie de conferinţe. Pledăm pentru un tip de comunicare simplă, umană, aptă să ofere cât mai multe soluţii autentice.
Rubricile noastre vor găzdui nu numai personalităţi care au meritul de a se constitui în modele pentru noi toţi, ci mai ales acei profesori, părinţi şi elevi care au ceva valoros de spus şi nu au unde să o facă. De aceea, vă invităm să ne scrieţi şi să ne propuneţi chiar dumneavoatră ce ar trebui să cuprindă dezbaterile din forumul Familia şi Şcoala.
Dacă eşti elev de orice vârstă şi ai ceva de spus, ai o realizare deosebită sau pur şi simplu doreşti să pui întrebări şi să primeşti răspunsuri avizate, dacă sunteţi profesor sau educator şi doriţi să aflaţi cum a rezolvat un alt cadru didactic o problemă care vă preocupă, sau dacă sunteţi un părinte care doreşte să-i pună întrebări unui profesor, unui psiholog sau unui alt părinte, scrieţi-ne şi vă vom pune la dispoziţie paginile revistei, gândite pentru oameni reali cu probleme reale.
De ce vă oferim această revistă? Pentru că suntem convinşi că, atâta vreme cât familia şi tradiţiile româneşti de familie vor continua să supravieţuiască extrem de confuz într-o tranziţie care nu se mai sfârseşte, iar şcoala românească va fi măcinată până în temelii de nesfârşite reforme şi destabilizări, e o utopie să ne imaginăm că societatea rom~nească, formată din noi toţi, are cum să fie mai bună. Este important să conştientizăm că mentalitatea celor care ar trebui să găsească soluţii în viitor se formează acum şi aici, iar această formare este o responsabilitate comună.
Vă invităm, atât cât putem face noi ca revistă, să împărţim în mod asumat această responsabilitate şi să găsim soluţii, plecând de la ea. Ştim că niciun caracter uman nu se formează peste noapte şi am ales un drum lung şi greu, dar noi credem că merită şi vă invităm să ne fiţi alături de noi ca părinte, ca elev şi ca educator. Nu ne vom substitui altor instituţii şi nu credem că vom avea soluţii universale, dar dacă noi, cei din echipa Familia şi Şcoala, putem să vă garantăm ceva, aceste lucruri sunt transparenţa, sinceritatea şi dorinţa de a construi.
Ce s-a întâmplat atunci? Mai nimic... în afara faptului că am primit foarte multe felicitări de la Inspectoratul şcolar al unui sector, de la foarte mulţi profesori, de la câteva fundaţii şi de la foarte mulţi psihologi. Teancuri, teancuri din frumoasa noastră revistă glossy se află pe la cele trei asociate acasă, pentru că nu am reuşit să distribuim nici măcar 150 de exemplare din tirajul iniţial de 1000 de exemplare. Ne-am lovit de nepăsare, de obstrucţionism, de totala neînţelegere şi chiar de agresivitate. Şoferul nostru distribuia gratuit revista în şcolile din Bucureşti şi secretarele nu o primeau pentru că nu le spusese nimeni că ar putea să o facă...
Ce se întâmplă acum? Toată munca pentru revistă a fost probabil inutilă, deşi este o publicaţie profesională gândită „la cheie”, de nişte profesionişti adevăraţi, care au creat sigla, o colecţie proiectată pe mai multe numere, rubrici pentru elevi, profesori şi părinţi, cu interactivitate şi o structură extrem de modernă.
Eu m-am întors în corporaţii, după ce editura la care lucram a dat oficial faliment şi nu cred că mai pot să scriu despre proiectele mele sociale pentru că m-am resemnat să trăiesc în România. Aş vrea să sper şi cred că mai am încă nişte cărţi de scris. De poezie.
