|
| Poezii |
Marius Aldea - POEME
Mail(neterminat) către o gagică rusoaică
ţâşnea din tine Volga
ca lacrima în valuri
iar apometrul mării
dormea la răsărit.
ţâşnea din tine Volga,
în smoala înserării,
cu pescăruşi cu tot
şi luna, semiluna
făcuse-aşa un bot;
un nor cu negru-n
cerul gurii, a aprins-o
şi a fumat-o
până la chiştoc.
Mail de la x către y
E cald şi pute trotuarul
a mere stricate,
într-un parc periferic
un sân de zeiţă nocturnă
leşină-ntr-o palmă beţivă
şi-o sticlă de bere
îşi dă drumul pe ghenă,
beţivul cu setea beţivă
ameninţă de pe-o terasă;
e cald şi pute trotuarul
a singurătate şi a mere stricate
unde-s luminile aprinse
se scrie vreo temă
se schimbă vreo fată;
e cald şi e soare şi-n noapte.
Mail de la nichita
Bătrâne, de la o vreme tristeţea mă ţine în bas
şi-s adus de spate vrăjitoreşte,
Dar de-o votcă mă pot apleca până la tine, derbedeule,
Îţi zisăi, mă, că mă îndrept către Spre,
Îţi zisăi că mi-au căzut dinţoşii dinţi şi că nu mă mai salută copacul gică,
Cel cu care eram odată fraţi de nervură.
Mi s-a făcut târziu, bătrâne, şi mă latră orbul găinii, nu al stelelor,
Plus că nu mai am success la femei, la zeiţele cu sânii filosofi,
Nici măcar Dora nu mai vrea să mă asculte,
De la o vreme şi-a astupat urechile cu dopuri de Cotnari să nu-mi mai audă gura poietă,
De aceea mă îndrept către Spre
O fi mai bine acolo, o fi mai de bun simţ.
Şi-s adus de spate vrăjitoreşte, dar de-o votcă, de-o votcă mă mai pot apleca
Până la tine mă, derbedeule şi mucosule
(…)
Dar nu de asta îţi scriu, lasă-mă pe mine,
Ei, ia spune-mi, cum e cu fata aia, păi ce, eu n-am văzut cum o priveşti?
Îţi zic eu mă, derbedeule, trage-o de sfârcuri cât încă se mai gândeşte la tine.
Că apoi..., apoi e prea târziu.
Bătrâne, de la o vreme tristeţea mă ţine în bas
Dar de toate astea mă doare în cenuşă, ca să zicem aşa.
Mail de la mamaie de pe patul de spital
Mă, vă las umbra amanet
ştiu că nu mă mai întorc, am perfuziile la mine,
de la o vreme inima nu-mi mai înghite sângele,
vrea ser fiziologic;
mă usuc în stilul nervură
şi n-am toamnă decât pân’la iarnă
şi iarna o ţin doar în oase
care mi se rup ca lemnele
înfometate de sobă;
mă, vă las umbra amanet
nu vă mângâi, nu,
căci am în palme numai tranşee
şi-s slabă ca închipuirea
când pleoapele-ţi sunt streşini
la alţi ochi
şi curg rădăcinile pe mine ca năduşeala
iar dumnezeu s-a pensionat pe caz de boală
şi curăţă zăpada din faţa casei;
mă, vă las umbra, vă las…
Mail către prietenul Cristi
Bă, aştept telefonul tău cu prima ocazie
când reţeaua ne screme un pic de semnal;
Martha mi-a zis că i-ai furat rochia
şi ai îmbrăcat-o la propria ta înmormântare;
eu, mai nou, sparg pahare cu setea mea beţivă
se bea şi se tace aici, prietene, se bea şi se tace...
Martha ascultă întruna soldier of fortune
şi spune că i s-au lăsat sânii
ca înserarea într-o zi de iarnă.
Te salut,
ţigara infinită şi berea infinită
te-au câştigat ca două curve;
beau şi tac, prietene, beau şi tac.
mail către martha
nu există cer, martha,
ce-ţi faci ochii aşa mari...?
vine ideea desculţă
de aceea ai pistrui de stele sub tălpi
dar, marta, spun, martha..
nu există cer
şi nu mai închide fereastra
când plouă,
lasă pasărea setoasă
să bea apă de sub pleoapa ta
ori să-şi facă cuib
pe coşul pieptului tău.
că doar
nu există cer, martha,
sunt setările făcute greşit,
nu există nici lună,
e doar un cap de poet, martha,
de ce crezi tu că aia-i lună
când e doar un cap de poet...
mail către o sălbatică-n amor
ah, zimbarabara
draga mea clara
clepsidra mea clara
curge prin tine
toată sahara
şi toată sahara
ah, zimbarabara,
parcă e tu
ah, zimbarabara, zimbarabara
zimburubu.
ah, zimburubu
mă sapă deşertul
de setea de tu.
beţivul tăcu
călăul tăcu
şi-apusul, ah, zimburubu
şi-apune apusul
când pulsu-şi
trădează jugulara
ah, zimburubu, zimburubu
zimbarabara.
|
|
|
|
|
|
|
