| Mică antologie poetică VR |
Gheorghe Grigurcu - POEME
Şi trîmbiţa pusă pe masă
Şi trîmbiţa pusă pe masă de la un timp cîntă singură
forma famelică şi conţinutul obez
disperat că nu poate slăbi
au supleţea sufletului gimnast
proclamă un măscărici: „în lumea aceasta
doar ceea ce este steril nu e de ruşine”
mercedesurile calde şi ospitaliere cum bucătăriile
afară vidul se zbate cum un fluture pe urechea unui asin
atît de ridicol ne-am rătăcit în labirintul unei amprente
pentru cina de gală să umplem aceşti fazani cu nisip
şi dacă sufletul nu e decît o parodie a trupului precum veşmîntul?
patos util precum o clanţă de uşă lucioasă
o păşune foarte verde înăuntrul osului
o spaimă inocentă născîndu-se sub privirea ta
şi-nsîngerata-i placentă
au revenit la modă taioarele de sticlă
fuge farmecul de pe chipul femeii
nevolnic şi laş cum o muscă
oglinda învăţînd pe de rost o furtună
aşa cum un actor îşi învaţă rolul
goale puşcă aceste plante-ngenuncheate
ce se roagă la icoane
azi tragedia şi comedia au devenit sinonime
cei doi ochi prin care ne priveşte Dumnezeu.
Selenară
O lună veche o lună tremurătoare
o lună de tablă şi văzduh
plimbîndu-se-ncoace şi-ncolo
plimbîndu-se cum un troleibuz
printre-ndrăgostiţii tăcuţi şi firavii arbuşti
deopotrivă acoperiţi de fina pulbere
a surîsurilor vorbelor mişcărilor sufletelor etc.
care s-au descompus în cursul zilei
o lună gata a duce acasă contra cost
oameni şi plante.
Veni un călăreţ
Veni un călăreţ nesătul
pe-un cal de culoarea limbii lui tinere
şi măsură fetele de sus
şi dispăru cu-ndemînare-n ochiul
uneia din ele.
Veni un călăreţ cu-un obraz ca nisipul
- nu mai pot risipi nimic - mi-a spus
nicio mişcare niciun grăunte
e prea tîrziu
fetele-ncăpură-n ochiul lui.
Autumnală
Trecutul aşezat lîngă un petic de soare pe gazon
neglijent cum o unealtă
coala albă-a privirii inerte
dedicaţia pe ea a unei muşte
lipăitul pe cer ca de picioare desculţe al norilor
vinul rubiniu înăcrit scurgîndu-se printre frunzele castanului
limpezimile apei din bazin afumîndu-ne pomeţii tîmplele
ridurile vîntului de Nord-Vest se destind treptat
un bărbat uscăţiv (precum Beckett)
exact în mijlocul lunii septembrie
ca-n centrul unui cerc.
Disperă-n taină
Disperă-n taină transpiră mult
se sfieşte pînă şi-n faţa scrumierei
se bîlbîie tace îşi ascute creionul din nou
urmărind un ascuţiş ideal scutură
un fir de păr de pe vestă
umblă prin locuinţa pustie apoi se opreşte brusc
la oglindă suflă în ea
ca-ntr-un balon ce se înalţă-n tării.
Semn de carte
Ca şi cum ceea ce s-a petrecut
s-ar fi petrecut aievea
ca şi cum ceea ce s-ar fi putut petrece
s-a petrecut
într-un mic poem
ai pîrît Neantul.
Zi
Fără chip această zi concentrată
ca o foaie de hîrtie albă
punct delirant ca un sărut
albină înţepînd catedrala.
Peisaj
Membre plete orificii ofilite cum ghioceii
un grumaz muced şi fraged cum o ciupercă
un embrion de ghips din care ies corniţe de melc
micile cranii de nuci strivite sub paşi
cîte-un măr copt-răscopt se desprinde din crengi pluteşte
cu aripi de libelulă.
În local
şi cîte păsări nu se dezlipesc
de soarele Toscanei văzut la tv
cum nişte timbre pe plic stau fixate
doar de lumina lui
care orbeşte faţada o face de rîs
dar nicio pasăre nu mai soarbe încrezătoare
din paharul tău de-amiază
nicio pasăre nu cade cu ciocul
în farfuria ta cu mîncare sleită
treptat se-adună aeru-n fereastra localului
ca-ntr-un plămîn
aerul pe care sticla pătată de muşte
l-a inspirat şi-ntîrzie să-l expire.
Ars poetica
Forma ascunde fondul
care ascunde forma
care descoperă fondul
care descoperă forma
în interiorul atît de strîmt
al poemului în care coboară
neţărmuritul spaţiu.
De lacrimă
Am auzit lacrima ascuţindu-se furişîndu-se
tăind sforile cortului
lacrima: armă albă.
Gloria
şi nimic nu-ţi mai rămîne decît Gloria
ambiţii spaime paşi de îngeri amestecaţi cu scrîşnetul frînelor
cinstea preţului şi preţul cinstei la colţ de stradă
pagini copilăroase grase sastisite pline de gîlci
forfota ochilor cum nişte furnici în căutarea Binelui
tranzistoare-n unghere de-odaie clipocind cum mlaştini
pete de făină pe-obrazul soarelui matinal
presiunea opiniei publice înregistrată conştiincios de barometre
un paşaport pentru naivitate reînnoit
un crez clasic purtat cu mîndrie de liderul cursei automobilistice
carnea care tremură cum un cîntar se-ncuie-n oglindă cum într-un alcov
o transcendenţă ştearsă-n răstimpuri cu guma
aşadar nu-ţi mai rămîne altceva decît Gloria
nu a ta ci a Lumii.
|
|
|
|
|
