Viaţa românească - lunar de cultură şi artă
Prima pagină Articole Redacţia Istoric Arhivă Contact
Sumar

Anunt important!

Viața românească apare lunar.

Abonamentele se pot face prin Poșta Română sau direct la Uniunea Scriitorilor din România.
 


Viaţa Românească - istoric

Revista Viaţa Românească apare în martie 1906, la Iaşi, avându-i ca directori pe Constantin Stere şi  Paul Bujor, acesta din urmă pentru partea ştiinţifică. Din 1907, Paul Bujor se retrage. În fapt, motorul revistei ieşene este G. Ibrăileanu, critic literar şi scriitor, cunoscut publicului larg mai mult datorită romanului Adela decât prin celebra sa carte, pentru iniţiaţi, Spiritul critic în cultura românească. G. Ibrăileanu era secretar de redacţie al revistei, ceea ce, în acei ani, nu însemna un post subaltern ca astăzi, sau nu pentru marele critic. Oricum, G. Ibrăileanu era, în realitate, cel care dădea direcţia revistei. La Viaţa Românească din acei primi ani au mai colaborat I. L Caragiale, Octavian Goga, Al. Vlahuţă (care ar fi sugerat într-o conversaţie la Bucureşti şi titlul revistei), sau azi uitaţii Leon Feraru şi G. Rotică. Ideologia revistei, căci Viaţa Românească poseda în acei ani şi aşa ceva, era poporanismul. Să nu uităm că C. Stere fusese socialist, deportat mulţi ani în Siberia, ca supus rus, şi apoi alesese între a se refugia în Elveţia sau România, stabilindu-se la Iaşi. Aici se alăturase liberalilor, consideraţi încă, precum le spunea cândva Mihai Eminescu, „roşii”, odată cu grupul „generoşilor”, prezentaţi mulţi ani de istoriografia comunistă drept trădători ai mişcării muncitoreşti, în 1898. Articolul program din primul număr al revistei, intitulat Către cetitori, subliniază: „Atunci, luând parte la viaţa culturală tot poporul românesc, adevăratul popor românesc, vom putea avea o cultură naţională, dând în armonia culturii europene răsunetul sufletului nostru.” Un ideal curat poporanist, deşi socialistul de altădată C. Stere era acum un reputat liberal. Viaţa Românească era deschisă şi actualităţii culturale europene, cu articole despre Richard Wagner, de pildă, prezentat de Pompiliu Eliade, dar aici îşi publică G. Ibrăileanu şi cunoscutul studiu despre „Postumele” lui Eminescu. Aici publică în primii ani ai apariţiei Vieţii Româneşti şi E. Lovinescu, H. Sanielevici, Al Philippide, se publică traduceri din poeţi germani sau francezi. O cronică externă semnează în 1908 I. G. Duca, scrisori din Germania publică G. I. Ionescu-Siseşti. Sunt prezenţi cu poezii, alături de G. Topârceanu, Ion Minulescu, Elena Farago, Şt. O. Iosif, Victor Eftimiu, Artur Stavri, D. Anghel, cu proză Mihail Sadoveanu, Calistrat Hogaş, Constanţa Moscu. Dar revista nu este dedicată numai literaturii. Cuprinde o cronică ştiinţifică, semnată în primii ani de Paul Bujor, mai târziu de N. Leon, o cronică pedagogică (D. Drăghicescu), una artistică (Spiridon Antonescu) etc. Revista apărea cu 12 numere pe an, în afară de primul şi ultimul al acestei perioade. Viaţa Românească apare într-o primă perioadă, din martie 1906 până în iunie 1916, când îşi încetează apariţia din cauza intrării României în război.

 

Înainte de a-şi relua apariţia, în martie 1920, grupul de la Viaţa Românească scoate în 1918 ziarul Momentul şi, în 1919, săptămânalul Însemnări literare. Revista era deschisă şi scriitorilor care nu trăiau la Iaşi. Primul număr de după război apare în martie 1920. Îi regăsim în numerele din acest an pe corifeii seriei anterioare: Ioan Al. Brătescu-Voineşti, Jean Bart, Demostene Botez, Otilia Cazimir, Mihai Codreanu, Hortensia Papadat-Bengescu, Al. A. Philippide, Mihail Sadoveanu, G. Topârceanu, dar apar şi nume noi, precum Lucian Blaga, George Coşbuc, Adrian Maniu, Ion Minulescu, Luca I. Caragiale şi Ioan Gherea, Al. O Teodoreanu, Romulus Cioflec. Studii şi articole semnează: I. Iordan, Ion Petrovici, I. Simionescu, Gr. Antipa, Paul Zarifopol, Petre Andrei, Mihail D. Ralea, D. I. Suchianu. În anii ce urmează, vor apărea şi nume nume, precum cel al filozofului D. D. Roşca, al diplomatului Constantin Vişoianu, al profesorului şi esteticianului Tudor Vianu.

 

Între anii 1930 şi 1940, Viaţa Românească apare la Bucureşti şi este tipărită în Atelierele „Adevărul” de pe str. Constantin Mille. Vechiul grup al revistei, de la Iaşi, continuă să fie prezent în paginile acesteia, cu Mihail Sadoveanu, care începe cu...Târg moldovenesc din 1890, G. Topârceanu, Demostene Botez, Otilia Cazimir, Jean Bart, Radu Rosetti. Apar şi nume precum: Ion Minulescu, Henriette Yvonne Stahl, Dragoş Protopopescu. În aceşti ani începe să publice la revistă şi G. Călinescu. În acelaşi an cu prima sa apariţie, 1932, apare în Viaţa Românească Povestea magului călător în stele, marele poem al lui Eminescu. În aceşti ani revista este condusă de Mihail Ralea, care crede, în articolul său editorial din 1933, intitulat Misiuni pentru viitor, că „Pecetea particulară a secolului al XX-lea este apusul individualismului şi victoria formelor colective de viaţă.”, continuând cu „Vom da toată atenţia, sprijinul şi simpatia noastră sistemelor în care socialul cu corelatele lui de solidarizare şi cooperaţie, domină individualismul anarhic şi incoherent. Etatismul, economiile dirijate, cooperatismul etc., etc. au toată adeziunea noastră.” Să fi fost un preludiu la adeziunea sa la regimul comunist? Tot în 1933, G. Călinescu salută patru noi colaboratori ai Vieţii Româneşti, pe Ion Vinea, Camil Petrescu şi Ticu Arhip şi pe Hortensia Papadat-Bengescu, care, de fapt, revenea în paginile revistei.

 

În 1936 dispar, pe rând, G. Ibrăileanu şi C. Stere, acesta din urmă fiind autorul unui necrolog de nouă rânduri, dedicat celui dintâi.

La 6 septembrie 1940, Viaţa Românească îşi încetează apariţia. Ultimul număr îi are ca directori pe Mihail Ralea şi Gh. Oprescu, iar ca redactor şef pe D. I. Suchianu.

 

Revista reapare în decembrie 1944, avându-i ca directori pe Mihail Ralea şi D. I. Suchianu. Printre colaboratori, Mihai Beniuc, Florian Nicolau, un tânăr filozof a cărui carieră s-a frânt din cauza regimului comunist, Miron Radu Paraschivescu, Geo Dumitrescu, Cella Serghi, F. Aderca, alături de Mihail Sadoveanu, Demostene Botez, Al. A. Philippide. Lucreţiu Pătrăşcanu îşi publică aici un fragment din lucrarea Un veac de frământări sociale, din care mai publicase în 1937 şi 1938, semnând cu pseudonimul Ion C. Ion. Încep să apară nume noi, precum Miron Constantinescu, în 1945, cu o comemorare a lui Lenin. Semnele vremii... În vara lui 1946, Viaţa Românească îşi încetează din nou apariţia.

 

În iunie 1948, Viaţa Românească reapare, cu menţiunea „Revistă a Societăţii Scriitorilor din România” (din decembrie: R.P.R.). Comitetul de direcţie este alcătuit din: Ion Călugăru, Miron Constantinescu, Gáal Gabor, Corin Grosu, N. Moraru, Perpessicius, Camil Petrescu, L. Răutu, Al. Rosetti, Zaharia Stancu, D. I. Suchianu, Cicerone Theodorescu, acesta din urmă fiind redactor şef. Pe postul lui Ibrăileanu, de secretar de redacţie, este Corin Grosu. Redacţia se afla pe actualul Bulevard Lascăr Catargiu, la nr. 39. În anii ce vor urma, revista plăteşte, cum se spune, un greu tribut proletcultismului, cultului lui Stalin şi ideilor sovietice, realismului socialist. Din 1950, nu se mai menţionează numele conducerii revistei, ci doar că apare „sub conducerea unui comitet de redacţie”.

 

La 50 de ani de la prima sa apariţie, în 1956, Petru Dumitriu îi dedică un articol împănat – cum altfel? – de critici la adresa poporanismului, o „concepţie neştiinţifică”, dar şi de recunoştinţă pentru „Partidul Muncitoresc Român”, „datorită căruia...” etc., etc. Cât despre Tudor Arghezi, acesta evocă scena de la tratativele de pace de la Paris din 1919, când colecţia revistei i-a fost arătată, spune poetul, lui Brătianu, care era iritat de cultură şi de risipa de hârtie care se făcea cu o asemenea revistă. De fapt, spun alţii, colecţiile revistelor Viaţa Românească şi Convorbiri literare au constituit acolo un atù pentru România, demonstrând tocmai faptul că, prin cultură, ţara aparţinea Europei...

În acei ani au publicat la Viaţa Românească mai toate figurile importante ale literaturii române. Revista a fost condusă până în 1974, de Demostene Botez şi Radu Boureanu.

 

În nr. 5 din anul 1974, aflăm menţionată conducerea revistei din acel timp: redactor şef – Radu Boureanu, colegiuul redacţional: Alexandru Balaci, Mihai Beniuc, Geo Bogza, Şerban Cioculescu,, Vladimir Colin (secretar general de redacţie), Lucia Demetrius, Paul Georgescu, Iorgu Iordan, Al. Philippide, Ioanichie Olteanu (redactor şef adjunct), Zaharia Stancu, D. I. Suchianu, Nicolae Tertulian.

Din nr. 6/1974, comitetul de redacţie se modifică: Alexandru Balaci, Radu Boureanu, Remus Luca, George Macovescu, Cornel Regman; redactor şef: Ioanichie Olteanu; secretar general de redacţie: Vladimir Colin.

În anii 80, în revistă sunt prezente mai toate personalităţile literaturii la zi, dar şi gânditori precum Constantin Noica şi Mihai Şora sau mai tinerii, în plină afirmare, Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu. Până la nr. 1 din 1987, redactor şef este Ioanichie Olteanu, iar secretar responsabil de redacţie (noua titulatură a secretaruluii general de redacţie, menită să lase un singur „secretar general” peste toată ţara, aşadar secretar responsabil de redacţie: Gheorghe Pituţ.

 

De la nr. 1/1987, aflăm că Viaţa Românească „APARE LUNAR sub conducerea unui Consiliu de redacţie coordonat de Alexandru Balaci, vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor”. Redacţia număra, în ultimii ani 80, nume de rezonanţă ale literaturii româneşti, precum poeţii Florenţa Albu, Cezar Baltag, Ileana Mălăncioiu, Gheorghe Pituţ, critici precum Cornel Regman, Marin Niţescu, Eugenia Tudor-Anton, ca să-i cităm pe cei mai cunoscuţi. Printre redactorii revistei în acei ani s-au mai numărat: Damian Necula, Ioana Creţulescu, Sânziana Pop, Vasile Andru, Petre Got, Traian T. Coşovei, Nicolae Prelipceanu. Revistă a Uniunii Scriitorilor, întâi din RPR, apoi din RSR, şi finalmente din România, Viaţa Românească a publicat în paginile sale texte ale mai tuturor numelor de referinţă în epocă, dar şi azi, ale literaturii româneşti contemporane, de la Marin Preda la Florin Mugur, de la Mircea Ciobanu la Nicolae Breban şi Nichita Stănescu.

 

La nr. 1/1990, se menţionează COLEGIUL: Mihai Şora, Petru Creţia, Gabriel Liiceanu, Mircea Martin, REDACTOR ŞEF: Cezar Baltag şi COLECTIVUL REDACŢIONAL: Florenţa Albu, Vasile Andru, Traian T. Coşovei, Petre Got, Ileana Mălăncioiu (redactor şef adjunct), Gheorghe Pituţ (secretar general redacţie), Nicolae Prelipceanu. Redacţia se afla, din 1977, la adresa actuală.

 

Din 1993, după criza revistelor de la Uniunea Scriitorilor din România, revista Viaţa Românească este editată în colaborare, de USR şi Redacţia Publicaţiilor pentru Străinătate. Redactor şef adjunct este Cezar Baltag, dar secretar general de redacţie este Aurelian Titu Dumitrescu, iar în redacţie mai apar George Gibescu, Gheorghe Grigurcu şi Liviu Ioan Stoiciu.

 

Nr. 7-8/1997 este îndoliat de dispariţia lui Cezar Baltag. De la numărul următor, revista este condusă de Alexandru Paleologu, ca director, şi de Caius Traian Dragomir ca redactor şef. Secretar de redacţie este Auirelian Titu Dumitrescu, iar redacţia este formată din: Vasile Andru, George Gibescu, Petre Got, Gheorghe Grigurcu, Liviu Ioan Stoiciu. În 2002, îl găsim pe Alexandru Paleologu ca director onorific, un lung colegiu, iar ca redactor şef pe Caius Traian Dragomir şi redactor şef adjunct pe Liviu Ioan Stoiciu.

 

Din 2006, redactor şef este Nicolae Prelipceanu, redacţia fiind  compusă din: Marian Drăghici (redactor şef adjunct), Florin Toma, Liviu Ioan Stoiciu şi Dan Iancu.

În decembrie 2008, s-au acordat  primele premii ale revistei Viaţa Românească, filozofului Mihai Şora, dramaturgului Matei Vişniec şi criticului Antonio Patraş.

Prima pagină Articole Redacţie Istoric Arhivă Contact
Copyright © Uniunea Scriitorilor din Romania 2008-2013. Toate drepturile rezervate. Design si Programare: Datagram