31 decembrie
Amurg cu marginea de zahăr candel
unde totul se istovește. Se sfârșește. Aici.
Sfâșiat de iluzii aștepți lovitura de gong,
captând până și ultima licărire a zilei.
- Încotro? – te întreabă arhanghelul,
țintindu-ți inima cu spada.
Deodată umbrei i se ivesc aripi de înger,
generații de rugi se înalță din vama privirii.
La capăt bucuria se toarnă
în formă de inimă.
Lucrurile
Stau de jur împrejur, mă fixează, solemne,
simt uneori în carne urma ochilor cu irizații de cuarț.
Adunate în pod, din copilărie, din tăceri,
din războaiele vârstei de mijloc.
Se grămădesc în jur, mă împresoară,
ridic o mână întru ajutor dar zâmbetul înțepenește
într-o mare de oase.
Sat global
Îngerul din fruntea catedralei
a fost chemat la telefon.
În ochii stinși vuietul Cruciadei.
Via Salaria
Cu fiecare gând grăbesc spre nord
caii putere ai romanilor.
Accelerație
Bornele orelor, zilelor, anilor
alunecă
se străvăd ca un sclipăt
prin fanta inimii.
Crânguri de cenușă în jur,
cer secerat în zori,
vuiet surd sângele în picaj,
răsărit tot mai vânăt.
Puhoaie de-ntrebări:
încotro țărmul, nordul ?
Singură, candela care arde, a ta,
către Polul Speranței.
Crug de vară
E vară grea la Roma
s-au bronzat până și statuile
din Villa Borghese (aripile
li s-au lipit de trup).
Sahara s-a mutat pe Gianicolo.
Tranziție
În fiecare zi pui cap la cap
linia orizontului.
Dense, esențele se-adună-ntrup
Când soarele coboară pe elipsă.
Din rafturile goale se ițesc
exilații din gând.
Încet-încet, fără măcar să știi,
te vei regăsi, neștiut,
Dincolo.
Crestături pe răboj
De-un timp, sculptând același loc,
ușorul porții a început
încet
să se aplece.