Antologie lirică VR
EMIL IULIAN SUDE

poeme

Articol publicat în ediția 11-12/2017

Umplea un loc

se muta în alt loc. locul şi el
se muta. ştia că a venit pe lume să umple un loc.
nu voia nici mai mult nici mai puțin.
numai să umple un loc.

şi-a zis că toate locurile sunt la fel.
şi nu s-a mai mutat.
a stat țintuit din umplerea locului
care începuse să-l golească.

Îl tot întreabă o fereastră

ce se ascunde
pe partea cealaltă a ferestrei. şi zice.
bă fereastră care nu eşti acoperită de carne
şi te doare toată carnea. bă fereastră încotro
duci toată privirea.

pe partea cealaltă. micul pervers

privea ca şi cum se iubeau. ba acoperit de carne.
ba fără carne.

asta până când treceau la gaura încuietorii

îl tot întreabă o uşă. ce se ascunde
pe partea cealaltă a uşii. şi zice. bă uşă
care nu eşti acoperită de carne.

şi te doare toată carnea. bă uşă încotro
duci toată privirea.

pe partea cealaltă. micul pervers privea
ca şi cum se iubeau. ba acoperit de carne.
ba fără carne.

asta până când treceau şi de uşă şi de fereastră

Şi încet-încet au dat de capătul
luminii

şi au văzut că sursa
este începutul capătul luminii.
revenirea la înfățişare.

se minunau de puterea şi dragostea
celor doi frați orbi. de apropierea
distanțată a lor. şi mare minune
cum îşi schimbau forma şi conţinutul
în lucruri şi viață. şi câtă vedere
aveau cei doi frați orbi. erau doi
frați pentru că văzuseră cu mintea
lor doi frați angelici ținându-se de mâini.

uitaseră de întuneric. negau întunericul
până la uitarea afirmației de lumină și alungau frații vitregi

despărțindu-le până şi asemănarea
cu lumina. se căutau şi nu se găseau şi mare
le era distanța în apropiere a fraților cu o
mulțime de ochi îmbrâncindu-se care năşteau vederea pură.

Şi s-a întins cât era de mic
de ajunsese la propria cuprindere

şi s-a micşorat cât era de mare de ajunsese

la propria necuprindere.

tot ce era de la el era viu
şi grăitor. şi tot ce nu era de la el prin el
trecea. şi bucurii şi spaime îşi făceau loc
aproape tot aproape nimic îl numiseră.

au spus că mai sunt părți până la aproapele
ultim. tot şi nimic sunt una. au încercat
să-l crească mai mult decât creşterea. să-l
micşoreze mai mult decât micşorarea. şi în
toate limbile pământului l-au numit. sălaşul
bucuriilor şi spaimelor să-i spună. aparținerea
în neaparținere. cuibul morții veşnice

cuibul vieții veşnice i-au zis şi trecător i-au zis

vremelnic şi jertfelnic i-au zis.

să închidă cercul cu pornirea de la ei putere.

şi nu i-au găsit leac
pentru lipsurile ce le avea. aproape tot aproape
nimic perfectul.