ROMÂNIA LITERARĂ 3 / 2018
Din 19 ianuarie. Sorin Lavric, „Lexicul credinței”: Cum pătrunde o religie în mințile oamenilor? Printr-o contagiune treptată al cărei vector e un miracol preschimbat în poveste. Ceva neobișnuit are loc, martorii dau neobișnuitului numele de minune, minunea e colportată sub forma unui zvon neverosimil, iar zvonul, dacă conține o promisiune mântuitoare, se preschimbă în proptea de încurajare colectivă. E ca un motiv de însuflețire generală ce molipsește sufletele în virtutea unei viziuni binefăcătoare… În altă pagină a revistei, N. Steinhardt îi scrie arhitectului Constantin Joja („dedicat cărților de teorie a arhitecturii românești”), în iunie 1984: Știți, cred, cât de sensibil și de receptiv sunt la tot ce este legat de spiritul românesc. Sângele meu neromânesc nu mă împiedică să simt, să gândesc românește și să iubesc nestingherit și neîngrădit toate înfățișările viziunii românești a lumii și vieții… Cât de bine constați că oamenii trăiesc în exil; oribilul mediu arhitectonic ce li s-a făurit — și în care nenorociții, vrând, nevrând viețuiesc (iar nu trăiesc) — e o durere, o pedeapsă, dar când și cine îi va scoate din iadul acesta supraetajat și creator numai de stări sufletești de care până mai deunăzi Românii n-au știut… Mă tem de o prefacere, o deteriorare (cel puțin) a caracterului românesc, paralel cu sluțirea, uniformizarea și înstrăinarea peisajului arhitectural… Cronica literară de N. Manolescu: „Ion Creangă, poet?” Poemul săptămânii, Gabriel Chifu. În sumar: Gellu Dorian, Mircea Mihăieș, Răzvan Voncu, Adrian G. Romila, Irina Petraș, Ioana Diaconescu, Daniel Cristea-Enache, Mircea Anghelescu, Ștefan Cazimir, Corina Ciocârlie & Andreea Răsuceanu, Alex Ștefănescu, Gh. Grigurcu, Marius Miheț, Al. Cistelecan, Marina Constantinescu, D. Avakian.
ROMÂNIA LITERARĂ 1 – 2 / 2018
Din 12 ianuarie. La Ancheta R. l. — Gabriel Chifu: Mediul literar mi se pare că s-a defectat și e într-o evidentă suferință: domnesc ura, lipsa de respect și de toleranță, agresivitatea irațională, încât parcă nu mai trăim într-o lume, ci într-o sublume și chiar într-o nelume… Și Răzvan Voncu: Mi-aș dori… ca anul 2018 să fie, dacă se poate, ceva mai liniștit în viața literară. Mi-aș dori (cu toate că sunt conștient că nu se va întâmpla așa) ca, măcar de dragul Centenarului Marii Uniri, dacă nu al adevărului, cei câțiva bezmetici care împroașcă sistematic cu noroi întreaga breaslă — și care, până acum, au pierdut pe toată linia în toate așa-zisele lor demersuri juridice — să înțeleagă că merg pe o cale care nu duce nicăieri și să se oprească. Nu cred că o vor face: faptele lor țin mai curând de o patologie implacabilă decât de rațiune. În sumar: Gh. Grigurcu, Mihai Zamfir, Mihai Vornicu, Adrian Popescu, Nicolae Oprea, Nicolae Scurtu, Alexander Baumgarten, Ovidiu Genaru, Cornel Ungureanu, Daniel Cristea-Enache, Sorin Lavric, Alex Ștefănescu, Ioan Holban, Lucian Vasiliu, Marina Constantinescu, Victor Neumann, Angelo Mitchievici, Edward Sava, Petre Tănăsoaica, Grete Tartler, Carmelia Leonte, Dragoș Grusea, Madeleine Karakașian. La Cronica literară, N. Manolescu — „Apocalipsa după Marta”. Apare în acest număr primul supliment al R. l. dedicat Centenarului Marii Uniri (semnează Cristian Pătrășcănoiu, V. Docea, Eugen Stancu, Simona Preda, Ioan Stanomir; interviu cu Vitalie Ciobanu): 1 Decembrie este, cronologic, cea de-a treia Zi Națională a României: precedentele două au fost 10 Mai (1866-1947) și 23 August (1948-1989).
SCRISUL ROMÂNESC 1 / 2018
Florea Firan, „Mihai I, ultimul rege al României”: Dinastia regilor României, începând cu Carol I, la 10 mai 1866, continuată cu Ferdinand și Carol al II-lea, se încheie după 150 de ani cu Mihai I, trecut în eternitate la 96 de ani (5 decembrie 2017). Față de predecesorii săi, Mihai I a avut un destin dramatic și plin de umilințe. A trebuit să traverseze perioade nefaste, de la dictatura fascistă la dictatura antonesciană și dictatura comunistă. A fost ultimul șef de stat din timpul celui de Al Doilea Război Mondial care a supraviețuit până în zilele noastre. Și Adrian Cioroianu, „Despre un rege reintrat în Istorie, fără patimă și fără părtinire”: Prin 23 august 1944, Mihai a trădat Germania și a deschis calea comunizării României ‒ fals. Aceasta este principala acuză care i s-a adus, constant în ultimii 27 de ani, regelui. Ambele idei au la bază premise false. 23 august 1944 n-a fost o trădare a Germaniei, ci a fost singura ieșire imaginabilă (salvatoare, pe termen scurt) dintr-o situație geopolitică teribilă, care în fapt nu avea nicio soluție pe termen lung… Comunizarea țării s-ar fi produs oricum; 23 august nu a grăbit-o, ci chiar a întârziat-o puțin. În sumar: C. Cubleșan, Ioan Lascu, D.R. Popescu, Andrei Codrescu, Gh. Simon, M. Ene, D.R. Popa, Adrian Sângeorzan, Carmen Firan, Gabriela Rusu-Păsărin, Oana Băluică, Cezar Avram, Gela Enea, Rodica Grigore, M. Duțescu, Victor D. Pena, Ion Parhon. Pagină „Mircea Eliade — corespondență cu Marin Sorescu”.
OBSERVATOR CULTURAL 906
Din 18 ianuarie 2018. Carmen Mușat: Mi-e greu să-i înţeleg pe cei care în loc de capete au carnete de partid. Dar constat că, indiferent de partid, criteriile de selecţie a tinerilor politicieni sînt, tot mai des, obedienţa, servilismul, incompetenţa, gradul de rudenie sau relaţiile de afaceri, pe scurt, apartenenţa la o reţea deja existentă. Cum altfel s-ar putea perpetua această specie de mutanţi „politici“, dacă nu prin autoreproducere? Revolta mea este împotriva mecanismelor care fac posibilă perpetuarea acestei pegre ce pare de neoprit. Şi nu ştiu cine este mai vinovat pentru apariţia acestor mutanţi: electoratul, care după ce s-a fript de cîteva ori alegînd „răul mai mic“ refuză să mai iasă la vot, formatorii de opinie care, de-a lungul timpului, au recurs constant la dubla măsură, pe principiul că „mai bine mă las furat de un prieten decît de un adversar“, sau politicienii înşişi, avizi de funcţii şi de bani, obsedaţi de control, lipsiţi de viziune politică şi incapabili să construiască o ţară pentru cetăţeni? De cîţi ani mai e nevoie încă pentru ca mentalitatea românească să se schimbe, aşa încît să nu mai acceptăm negocierea tuturor principiilor, în ideea că „merge şi aşa“? În sumar: Bedros Horasangian, Oana Soare, Adina Dinițoiu, Alina Purcaru, Paul Cernat, Iulia Popovici, Silvia Dumitrache, Mihai Fulger, Octavian Soviany, Gabriela Chirilă, Doina Ioanid, Liviu Ornea, Bogdan Ghiu, Florin Colonaș, Ovidiu Pecican, Călin Dan, Sorin Antohi…
NEUMA 1 – 2 / 2018
Revistă nouă, apare la Cluj-Napoca (director Andrea H. Hedeș, redactor-șef, Andrei Moldovan, prezenți cu texte în revistă). Scrie Horia Gârbea (atotprezent în sumar): Ceremonia cea mai apropiată de lansarea unei cărți mi se pare înhumarea. Se adună rude și prieteni, unii nu s-au mai văzut demult și pot să schimbe mondenități, să-și arate pe telefoane pozele nepoților născuți între timp. Protagonistul este potopit cu elogii și binecuvîntări de către niște funcționari specializați, care trec fără emoție de la o criptă la alta, rostind fraze de același fel. I se dau flori, sărutările de rigoare și este abandonat gloriei sale. În cele 102 pagini semnează: Horia Bădescu, Liviu Capșa, Ioan Es Pop, Nichita Danilov, Lucian Vasiliu, Dănuț Ungureanu, Flavia Adam, Cătălin Rădulescu, Adrian Costache, Șerban Tomșa, Vasile Vidican, Ana Dobre, Ioan Holban, Nicoleta Milea, Monica Grosu, Cornel Ungureanu. Apar cu lucrări prezentate la Colocviul de literatură SF și Fantasy „Ion Hobana”: Marius Oprea, Marian Truţă, Sorin Camner, Bogdan Mihăilescu, Györfi-Deák György…
STEAUA 11 – 12 / 2017
„De vorbă cu Episcopul Dr. Iuliu Hossu, prezent la Marea Unire” (interviu inedit de acum o jumătate de secol): Anul Domnului 1918, anul împlinirilor… Întâi decembrie a fost ceas al împlinirii Dreptăţii, de veacuri aşteptată, rostită de Dumnezeu prin poporul său fericit că se unea pe veci cu România. Ceas de lumină revărsată din veacuri, de biruinţă a Adevărului; ceas al supremei bucurii a unui neam ridicat din suferinţa mileniului cu credinţa tare în dreptatea lui. Este ziua sfântă a sufletelor româneşti, semn al înălţării României, una şi nedespărţită, pe temei de Dreptate şi Adevăr. Ziua Unirii reabilitează pe toţi aceia care au luptat, care au fost stigmatizaţi cu vorba de „trădători de Patrie”, dar care s-au sacrificat pentru Unirea Românească din cetatea lui Mihai Viteazul, marea apoteoză a martirilor… În loc de editorial — un poem de Adrian Popescu, intitulat „Recviem pentru tinerii din Decembrie” (1990). În sumar: Aurel Rău, Vlad Moldovan, Ion Pop, Mircea Muthu, Mircea Popa, Virgil Stanciu, Ruxandra Cesereanu, Victor Cubleșan, Angelo Mitchievici, Virgil Mihaiu.