miscellanea
LIVIU IOAN STOICIU

revista revistelor

Articol publicat în ediția 5 / 2018

ROMÂNIA LITERARĂ 15 / 2018

Apărută în 30 martie. N. Manolescu la Cronica literară, „Moartea unui scriitor” (la „Dosarul Marin Preda” al Marianei Șipoș): Mi se pare evident că Securitatea stătea foarte prost la acest capitol vital pentru controlul vieții literare. Am constatat-o citindu-mi propriul dosar de urmărire (mai exact, primele trei volume pe care le-am primit, cuprinzând perioada 1969-1974). În cazul lui Marin Preda, informațiile eronate abundă în materialele Securității. Instituția cu pricina, bunăoară, îi crede pe cuvânt pe ciripitorii dintre scriitori care dădeau vina pe Eugen Simion, că îl antrena în beții pe Marin Preda sau pe mine, că făceam parte din același anturaj care l-ar fi împins la moarte. Mariana Șipoș relevă ea însăși o parte din aceste bârfe pe care Securitatea le trata cu maximă seriozitate. Cronicar la Ochiul magic: Conducerea Uniunii Scriitorilor e învinuită și că a cheltuit bani pentru angajarea unui birou de avocatură, dar nu se spune că Uniunea Scriitorilor a fost târâtă de un grup de agresori în peste o sută de procese! Uniunea Scriitorilor a fost obligată să se apere în justiție. Și s-a apărat câștigând toate procesele de până acum. Altfel, la ora aceasta, Uniunea Scriitorilor, probabil cea mai puternică asociație scriitoricească din Europa, n-ar mai exista, iar organizația noastră, care numără 2600 de membri, ar fi fost înlocuită cu o falsă asociație de apartament (sau de gheretă!), care numără între 7 și 27 de persoane. Ceea ce, desigur, ar fi fost catastrofal! În sumar: Liviu Capșa, Virgil Mihaiu, Mircea Mihăieș, Răzvan Voncu, Adrian G. Romila, Marius Conkan. Marko Bela, Daniel-Cristea Enache, Sorin Lavric, Alex Ștefănescu, Gh. Grigurcu, Radu Florescu, Virgil Todeasă, Edward Sava, Angelo Mitchievici, Simona Drăgan, Anca Crivăț, Ion Pop, Simona Preda. Dear Nemo… Scrisori inedite N. Steinhardt către Virgil Nemoianu.

ARCA 1-2-3 / 2018

Vasile Dan, editorial — „La an centenar”: De ce peste trei milioane și jumătate de români au migrat din țară, și încă migrează, transformîndu-ne din cel mai sedentar popor european într-unul migrator? Tirania comunismului a fost atroce pînă în 1989. A fost o cauză reală, de cele mai multe ori singura, a evadării din infern, și încă cu orice preț (cîte n-ar putea povesti Dunărea și tot hotarul de vest al Țării?). Dar astăzi? Astăzi sîntem parte dintr-o mare familie europeană, UE, democratică. Sîntem parte din cea mai puternică alianță militară din istorie, NATO. Granițele noastre sînt transparente, circulația peste ele, liberă. Atunci ce Dumnezeu ne lipsește? De ce migrația spre vest a neamului românesc nu se oprește? Iată doar o parte din neliniștile pe care nu le putem ascunde inconștienți și veseli, sub fala, mîndria, altfel îndreptățite, ale împlinirii unui vis istoric: unirea tuturor românilor între granițele lor etnice! Generația de români de la 1918 și-a făcut cu asupra de măsură datoria față de Țară… Mai e posibilă oare o reinventare a ei…? O reinventare a unei noi elite românești politice, intelectuale, morale, profesionale de care să beneficieze iarăși Țara? În sumar: Simona Constantinovici, Al. Moraru, Lucia Cuciureanu, Romulus Bucur, Ovidiu Pecican, Lajos Nótáros, Gh. Mocuța, Carmen Neamțu, Onisim Colta, Călin Chendea, Gilda Vălcan, C. Novăcescu, Monica Rodica Iacob, Flavia Adam, Andrei Mocuța, Juhász Béla, Ionel Costin, Ion Merluțiu, Ramona Băluțescu, Lucian-Vasile Szabo, Horia Truță, Iulian Negrilă, Radu Ciobanu, Gh. Schwartz, Felix Nicolau, Daniela Șontică, Iulian Chivu, Marinela Fleșeriu, Florica Bodiștean, Ioan Matiuț, Amalia Lumei, Anton Ilica, C. Butunoi, C. Dehelean, Johan. Waldmann. „Cioran ne retrimite la noi înșine, pentru a înfrunta abisurile și deșerturile pe care le locuim și în fața cărora suntem absolut singuri” — interviu realizat de Ciprian Vălcan cu Rodrigo Inácio Ribeiro Sá Menezes.

ARGEȘ 3 / 2018

Criticul Vasile Spiridon la 60 de ani, universitar la Bacău (intervievat de D. Aug. Doman): Actul critic este unul singur și reprezintă conștiința de sine a literaturii… Mă simt foarte bine în lumea literaților… Mai puțin bine mă simt în ultimii ani în sala de curs, unde mă încearcă un regret. Cu cât am învățat să spun din ce în ce mai bine, de-a lungul a 30 de ani, frumoasa poveste a literaturii române, cu atât am avut parte de promoții de studenți din ce în ce mai puțin receptive în a o asculta (și nu neapărat din vina lor, ci a spiritului timpului). Mircea Bârsilă în „Poezia lui Gabriel Chifu. Aspecte și viziuni contestatare”: Viziunile distopice ale lui Gabriel Chifu oglindesc, indiscutabil, în lumina celor din prima și din celelalte etape ale creației sale, substanțiale trăiri lirice de mare poet. Gheorghe Grigurcu, „Aforisme”: Nu o dată ai mai multă încredere în ce n-ai făcut decît în ce ai făcut. Golul poate fi un aliat de nădejde. Liviu Capșa — „Gânduri prietenești lui Marian Drăghici, la aniversară”. În sumar: N. Oprea, Spiridon Popescu, C. Voinescu, Leo Butnaru, Marian Ilea, Adrian Alui Gheorghe, Marin Ioniță, Magda Grigore, Florina Isache, Gela Enea, Flavia Adam, Victoria Fonari, Mihaela Albu, Ana Podaru, Mihaela Oancea, Loredana Cristea, Roxana Filip, Leonid Dragomir, Petru Pistol, Al. Jurcan, Ion C. Ștefan, Viorel Nica, Ștefan Ion Ghilimescu, N. Georgescu, Ana Dobre, Aurel Sibiceanu, Mariana Șenilă-Vasiliu, Mihai Barbu, Cristian Sabău.

TOMISUL CULTURAL 13

Apărut în aprilie 2017. Două interviuri realizate de directorul revistei. În primul, întreabă Iulian Talianu: „Acceptați un joc? Dacă, să zicem, ar trebui să alegeți între Mircea Dinescu și Mircea Cărtărescu, pe cine ați propune să fi e candidat la Premiul Nobel dintre cei doi scriitori?” Răspunde Ion Pop: Mă tem că un asemenea joc e greu de jucat… Prețuiesc mult scrisul lui Mircea Dinescu, poet major al generației sale, dar Mircea Cărtărescu a și ajuns deja, de mai multe ori, pe listele de nobelizabili și marele scriitor continuă să fie prezent în miezul, în prim-planul scenei literare românești actuale și se bucură de generoase ecouri în lumea largă. Va lua cândva acest premiu? Bine ar fi , dar nu l-au primit, cum știm, nici Arghezi, nici Blaga, nici Nichita Stănescu ori Sorescu, nici Gellu Naum… În al doilea interviu, întreabă Iulian Talianu: „Fiecare apariție a volumelor tale a fost primită cu entuziasm, ești un poet lăudat în stânga și în dreapta, colegii te vorbesc de bine, ai vârsta frumoasă a celor care prețuiesc înțelepciunea, iar eu te întreb: cum privește Marian Drăghici în urmă de pe pragul celor 65 de ani?” Răspunde Marian Drăghici: Despre laude, ce să spun? Sunt lăudat, pe cât sunt de citit. Mă bucur de câteva simpatii din partea celor puțini, care mi-au citit versurile. Atât și nimic mai mult. Explicația vorbirii de bine despre umila mea persoană consistă în vorbirea de bine, a mea, despre ceilalți. Uneori și scriu, fără pretenții de expertiză critică, despre poeți ce mi se par nedreptățiți, sortiți de pe-acum uitării, deși au valoare. N-am văzut și nu văd viața literară ca o competiție, contează numai războiul nevăzut cu mine… Un poem de Gabriel Chifu. În sumar (selectiv): Gabriela Adameșteanu, Paul Diaconescu, Carolina Ilica, Dumitre M. Ion, Ioan Holban, Dumitru Aug. Doman, Dan Stanca, Ion Cocora, Marta Petreu, G. Alboiu, Doina Păuleanu, Radu Cornescu, C. Cheramidoglu, Cornel Panait, Adrian Popescu, Andrei Marga, Matei Vișniec.

EXPRES CULTURAL 3 / 2018

Alexandru Zub, „Lumea modernă și excesul raționalist”: O „religie a progresului”, servită spectaculos de știință și tehnică, s-a instalat mai peste tot, cu urmări paradoxale pentru umanitate. Pe de o parte, cunoașterea „lucrurilor” a avansat spectaculos, în timp ce valorile spirituale au fost cvasi eliminate din „economia” vieții. Între minte și inimă s-a produs un clivaj speculat intens de ideologiile umanismului ateu… Raționalismul s-a extins peste tot, în forme diverse, subminând ierarhiile de valori, destructurând instituții, semănând confuzii acolo unde ar trebui să domine buna rânduială… Depășirea direcției în care se complace omenirea de atâta timp nu e posibilă fără opțiuni clare, cea mai de seamă privind însuși raportul cu divinitatea. C. Pricop, „La porțile Orientului”: Totul e luat în continuare în ușor… Cum va arăta personalitatea unui tînăr care constată că nu munca, nu inteligența, nu curajul și curățenia sufletească poate aduce pe cineva în prim plan, ci hoția, escrocheria, minciuna, mediocritatea garnisite cu susținători „puternici”? Mara Magda Maftei – Dominique Viart: „Dialog despre literatura franceză contemporană”. În sumar (selectiv): Marta Petreu, N. Panaite, Emil Brumaru, Dan Bogdan Hanu, Gellu Dorian, Lina Codreanu, C. Coroiu, Radu Andriescu, N. Busuioc, Mihaela Grădinariu, N. Sava, Adrian Alui Gheorghe, Florin Faifer, Liviu Papuc, Adrian Dinu Rachieru, Leo Butnaru, N. Crețu, Liviu Chiscop.