poeme
FLORIN CARAGIU

poeme

Articol publicat în ediția 8/2018

***

omul care este iubit poate suporta orice

ca hârtia

suferințele lui sunt cuvinte pe o coală

pe care le citește ca pe o poveste de viață

a unui scriitor de departe

pentru că iubirea ne trage de aproape departe

și de departe aproape

așa că acum în smerita mea suferință

dau slavă lui Dumnezeu și mă rog:

miluiește dragostea care mă ține viu cu duhul

ca nimic să nu mă despartă de ea în veci

***

ia-ți capul tău și umblă

lumea te caută primprejur

spinul din gât ține viața aproape

cel pierdut se trezește

sună o goarnă

livezile își flutură viermii

dragostea mea

tu, care ești pentru mine ca aerul pe care îl respir

și fără de care agonizez

lasă-mi mintea tulbure să se spele în ochii tăi

pune mâna și strânge neliniștea mea

ia-mi cireșe, ce vrei

amurgul dă roată

peștii zburători sunt curcubee pe ape

ce mărunte sunt gândurile

***

Dumnezeu și-a înfipt colții în mine

ca o lună în urletul lupului

la etajul treișpe al lumii

javra asta cu coada ridicată

are o privire de om

m-ai găsit, dragoste, în noroi

ca pe un bănuț de argint găurit

pe care l-ai dat vieții

***

rugăciunea aceasta o spun:

te iubesc

sunt un pământ plin de râme

ce ține pașii tăi

ca o candelă flacăra

roiul de viespi se împrăștie

trupul meu stă lângă mine și plânge

mai e vară?

lupii se roagă

piciorul s-a prins de cârlig

cântă alunii

unde ne poartă pașii?

ei știu

***

nu știu ce va fi

dragostea începe de lângă tine

și se ia

vom pleca în lumea mare

frumusețea ei ne va mișca

vom spune: mulțumesc, Doamne

și ne vom întoarce flămânzi de copilărie

oamenii vor da din cap și vor spune:

ce pierdevară

dar nouă ne va păsa nu de ce zic

ci de toată această tristețe a lor

răsărită de unde nu știu

ca o umbră

***

mă uit pe fereastra camerei de spital:

un turn alb lângă o clădire cu acoperiș hexagonal

în juma de oră dragostea mea e aici

nu lua apă

casele din depărtare lucesc a apus

mă gândesc la distanța de la vorbă la faptă

unde ne oprim ades

ca într-un ținut al fetei morgana

vino

prăpastia aceasta o vom umple

cum îți este?

ce ți-ai dori?

lasă-mă să te port în mine

***

n-am dormit azi-noapte

m-am gândit la dragostea mea

care nu mai trăiește pentru sine

la renunțările ei

la fricile ei

la visele ei

cât îi râvnesc fericirea!

pentru aceasta mă rog

și grija de binele ei mă răscolește

ascult bătăile inimii și zic:

nu ne despărți, Doamne

cât voi lipsi puțin

***

sunt o icoană pictată pe sângele meu

în culori palide

nu mai am rinichi

transpiră pe spinarea mea visele

fă o rugăciune și arată-mi drumul

pe care merg

să plătesc glonțul orb al uitării

***

prin acest foc purificator

voi trece cu încredere

patimile lipite de mine vor arde mocnit

dragostea se va aprinde mai tare

căldura ei mă va ridica deasupra lumii

să văd panorama întreagă

miliardele de făpturi ce iubesc viața

Dumnezeu va găsi loc de odihnă

în acest trup slăbit, venit din nimic

***

păcat e ceea ce ne desparte de dragoste

dacă am ști cât de minunată e

dacă am fi răpiți de acea frumusețe

venită din sânurile dumnezeirii

am trece prin ispită ca prin aer, ușor,

luând din ea doar înțelegerea răului

și o mare compătimire pentru cei căzuți

ce trezește o neîncetată rugăciune

o neadormită purtare de grijă

pentru lumea aceasta suferindă

***

azi este zece iunie

fac patruzecișinouă de ani

mulțumesc lui Dumnezeu și prietenilor mei

dragostea lor mă ține în viață

de acum voi trăi

cât va rezista trupul meu

venele, plămânii, inima

în acest altar voi sluji iubirii

durerile mele vor fi ca o frângere a pâinii

spre slava Celui de sus

care este cu mine și în mine

El trebuie să crească

eu să mă micșorez

***

dragostea îmi dă

sirop de tuse și păstură

sunt pierdut în spațiu

am foarte mare dorință

de a mă schimba

azi te uitai la mine

ca la un copil

ți-e milă

când vezi prin ce urmează să trec

doctorul mi-a cercetat venele

să găsească locul potrivit pentru fistulă

m-a întrebat dacă știu ce înseamnă

aseară a plouat cu găleata

am adormit ușor

***

veniți la șapte și jumătate

cu trimitere de la medicul de familie

pentru chirurgie vasculară

o să vă punem fistula

să vă radeți pe brațul stâng

vă vom interna

pășesc pe un drum fără întoarcere

nu-i bai

iubirea mea cu care aș merge

până la marginile pământului

și dincolo de ele

e cu mine

o părticică din Trupul lui Hristos

s-a alipit de sufletul și corpul meu

crucea crește în mine

ca o sămânță de muștar

***

supraviețuitorii vor să-și ajute semenii

sunt unul dintre ei

acum șase ani m-am operat de cancer la colon

am trecut razant pe lângă moarte

la fel și acum, când aveam hemoglobina trei

abia mai puteam respira

după câțiva pași îmi obosea inima

dragostea m-a salvat

ca un înger trimis de Dumnezeu

să alunge moartea

aplecată deasupra mea să mă înghită

de aceea păzesc zilnic

o candelă aprinsă în inimă

spre aducere-aminte și mulțumire

că am fost pierdut și iarăși aflat

când ajungi atât de aproape de sfârșit

totul în viață pare mai dens

mai viu

mai frumos

***

azi medicul care mi-a făcut fistula

a vorbit cu mine despre toate

operația a fost o baie de umanitate

încât am putut să zâmbesc, chiar să râd

în timp ce simțeam mâna lui sigură

abia aștept să văd expoziția sa

de fotografii pe cord deschis

am simțit plăcerea de a comunica

de a înțelege, împărtăși și a face conexiuni

între lucruri disparate, aparent fără legătură

cât de important este

ca pe lângă o excelență individuală în profesie

să faci școală

să te bucuri de creșterea ucenicilor

am discutat și de topologie

și însemnătatea ei pentru chirurgie

de frumusețea arhitecturii în italia

cercetările în zona rinichiului artificial

câte și mai câte

în timp ce pe hol

dragostea mea se gândea la mine

ca o icoană ce plânge

***

suferința e un curcubeu dublu

în picătura de lacrimă

lumina se refractă de două ori

am depășit o barieră

orizontul e o pasăre

cu aripe întinse, gata de zbor

învăț să ascult voia lui Dumnezeu

e un freamăt

la care mă gândesc

ori de câte ori îmi palpez fistula

***

adam înseamnă pământ

eva, viață

cu adevărat dragostea mă face să germinez

lucrurile rele apar așa cum sunt ele

sărace de ființă

icoanele se-arată

vino și vezi

Dumnezeu ne face strălucitoare inelele

trecem prin viață ca printr-un război

ce nu ne atinge

dacă mâna nu doare prea tare

nu-i musai să ucizi durerea

ea dă contur voii

te așază în tine

ca o păpușă în alta

fericiți cei ce n-au văzut

moartea înaintea lor

și n-au privit înapoi

***

la început mi-a fost frică

nu știam cine ești, ce zace în tine

ce comoară de dragoste

mai de preț decât lumea întreagă

apoi s-a liniștit sufletul meu

s-a aprins de o văpaie plăcută

acum e plin și dă pe-afară

făcând să răsară în trup

o melodie răvășitoare

te iubesc

***

aceste poeme sunt un testament pentru tine

îți las dragostea mea

să fie cu tine pururi

oriunde te vor purta pașii sub cer

unde va cânta ciocârlia

vor foșni brazii cei înalți

îți va mângâia fruntea o adiere plăcută

crinii-și vor da mireasma

vor sălta iezii

verdele va țâșni din pământ

ca un izvor de viață

pe străzile însuflețite sau pustii

vei ști că în tine mai bate o inimă

***

aici pun punct micilor mele însemnări

despre aceste întâmplări ale ființei

care m-au marcat

împrietenindu-mă cu viața așa cum e ea

(din volumul Sânge curat, în pregătire)