Text
Prea mult zgomot
în textul acesta
ca-ntr-o cutie
umplută cu cioburi
pe care-o agiți
(l-ai vrea silențios
concentrat asupra hazardului
precum un zar
înainte de-a fi azvîrlit).
Hotel
La fereastra hotelului
blînde ținuturi
dealuri și-ndepărtate fulgere
rîuri reci în care se-afundă
munții fierbinți
așa cum un călător ostenit
și-ar afunda picioarele-n lighean.
Semn de carte
Tu ești în Lege
și Legea e-n tine
deopotrivă.
Rolf Bossert
Barba roșie
a poetului care cade
din vîrful Parnasului
asemenea unui bolovan
zdrobindu-se fără rost
ori din vîrful
Europei.
Repere
Umbră volatilă
cum o apă
fotografie volatilă.
ImpacienȚă
Nerăbdătoare țîșnește imaginația
prin cea dintîi crăpătură a vieții
cum apa caldă din țevile
caloriferului vechi.
Surpriză
Dup-amiază
L’ oiseau de feu
împrejur contrariatele
mobile masive solemne
cu obraz brun-livid
foindu-se ușor în clarobscur
căci se așteptau să-l asculte pe Brahms.
Înserare
Azurul și
greutatea lui
de-a fi.
Din străfundul azurului
prima stea
toarce asemenea
unei pisici.
Stagnare
Nimic nou
în bazarul forfotitor
al Cuvîntului
doar dichisul
de țoapă
al originalității.
Semn de carte
Șfichiuind obrazul netrebnic
o aripă
cum un bici.
Excese
Atît de-adînc s-a închinat
încît nu și-a mai putut
dezdoi spinarea.
- Atît de-adînc s-a închinat
încît capul i-a rămas
în țărînă
– un pepene. -
Atît de-adînc s-a închinat
încît se pare că n-a avut
cap niciodată.
Manechinul
Privește: un manechin
alcătuit din obrajii
din umerii din picioarele
ce-au evadat
din trupuri omenești.
Semn de carte
Sturzii uzi și ca vai de ei
scoși din fundul cerului citadin
ca dintr-o fîntînă.
Memorie
- Amintiri
copilării care tac
cu – totuși – un tic-tac.
Scurtai ploaia
cu foarfeca
precum o cămașă
prea lungă.
- Crengile-n zori
alungau haosul
ce și-a făcut cuib în ele.
Vîrstă
Fin tremurători bătrînii
cum un reflex al becului
rămas aprins în plină zi.
Îndemn
Să fii convins: nimic
nu poate-nlocui nimic
există arborele
și există definiția arborelui
fiecare cu drepturi egale.
Matinală
Dis-de-dimineață
te pregătești
de vînătoare
îți cureți cu grijă gîtlejul
cum o armă.
Peisaj
Vișini roșii rozalbi
înflorind printre cărți de joc
cărți de joc roșii rozalbe
răsfirate-ntre vișini.
La un oracol
Oracolul ți-a spus cu condescendență
„ceea ce e prea mult strică”
Oracolul ți-a spus cu condescendență
„ceea ce e prea puțin strică”
tu i-ai spus Oracolului
„echilibrul nu există”.
La o oglindă
Oglindă moale cum un aluat
îți modelezi dintr-însa chipul
cum îți place
îți vîri în strălucire degetele
și le scoți pline de lumină lipicioasă.
Poezie
Caldă
aidoma
sîngelui
într-un trup
de-animal
ingeniozitatea
poeziei
oare se va răci
cîndva
aidoma sîngelui?