eseu
VIRGIL DIACONU

STILUL OPEREI LITERARE DE GEN

Articol publicat în ediția 1-2/2019

(Poetul Virgil Diaconu a împlinit zilele acestea șaptezeci de ani. Pentru a marca această aniversare, ne-a trimis eseul care urmează, pe care îl publicăm însoțit de urările noastre de viață lungă și inspirație).

Operele literare de valoare ale unui gen literar sau altuia sunt discursuri lingvistice care prezintă un set unitar, distinct și relativ stabil (repetabil) de caracteristici sau trăsături estetice de gen. Cum aceste trăsături estetice de gen constituie arta poetică a fiecărui gen, operele literare estetice vor exprima chiar arta poetică a genului lor.

Deși operele literare de gen prezintă aproximativ aceleași trăsături estetice de gen sau aceeași artă poetică de gen, ele nu sunt totuși opere identice, pentru că în crearea operelor literare fiecare scriitor aplică arta poetică de gen într-un mod original, individual, într-un „idiom particular” (Susan Sontag). Aplicarea individuală, originală a artei poetice estetice universal-moderne de gen de către un scriitor sau altul care creează în același gen poartă numele de stil… Operele de gen produse de un scriitor poartă amprenta stilistică a acelui scriitor, care este diferită de amprenta stilistică a operelor altor scriitori care creează în același gen.

Așadar, operele literare de valoare ale unui scriitor sunt opere de gen, iar ca opere de gen ele au stilul specific al autorului care le-a creat. Toate operele de gen de valoare (poezia, proza, drama, comedia etc.) exprimă arta poetică sau estetica generală a genului lor, însă într-o configurație particulă, deci într-un stil de autor, pentru că o aplicație șablon a poeticii genului, a esteticii de gen, nu există.

De exemplu, poeziile unui poet autentic reprezintă aplicarea artei poetice estetice a poeziei (sau a principiilor/normelor poetice estetice ale acesteia), însă această aplicare sau concretizare a artei poetice (sau a principiilor ei) este întotdeauna individuală, unică, originală: este în stilul acelui autor. Un alt poet autentic va aplica aceeași artă, aceleași norme ale acesteia, însă într-un alt stil, în stilul său.

Toate operele literare ale unui gen se aseamănă între ele prin faptul că exprimă arta poetică estetică a genului lor, dar ele diferă unele de altele prin faptul că exprimă această artă poetică estetică universal-modernă de gen într-un stil diferit, original: în stilul unui autor sau altuia.

O operă literară de gen poate fi considerată operă de valoare sau estetică atunci când, pe de o parte, exprimă arta poetică universal-modernă a genului ei literar – arta poetică a poeziei, arta poetică a prozei, a dramei, a comediei etc. -, iar, pe de altă parte, exprimă această artă poetică sau estetică de gen într-un stil de autor, adică în stilul individual al unui autor sau altuia.

În concluzie, arta poetică a unui gen literar se repetă, în toate operele de gen de valoare, în sensul că operele fiecărui autor autentic exprimă această artă, în timp ce stilul operelor de gen se schimbă cu fiecare autor, el fiind al unui autor sau altuia, ca formă particulară, individuală a aplicării, a concretizării artei poetice estetice de gen. Aceasta este dialectica operei literare de gen.

Altfel spus, opera literară de valoare a unui gen este atât produsul artei poetice moderne estetice de gen, care este generală, universal-modernă, unică și repetabilă în toate operele literare estetice ale acelui gen, cât și produsul stilului de autor, care este individual, unic și repetabil numai în operele unui autor sau altuia, de vreme ce arta poetică estetică universal-modernă a genului literar este aplicată, concretizată original, de către fiecare autor în parte. De aici înțelegem că toate operele literare de valoare sau estetice exprimă arta poetică estetică de gen și, totodată, stilul artistic de autor.

Nu de puține ori, teoreticienii literari au înțeles că opera literară de valoare este creația exclusivă a stilului, a unui stil de autor sau altuia. Dar stilul autorului nu există decât ca aplicație sau concretizare a artei poetice estetice a genului, a esteticii genului. Orice autor autentic exprimă, în stilul său, tocmai această artă poetică estetică generală a genului în care creează. Oricum, stilul de autor lucrează întotdeauna pe canavaua genului literar sau a artei poetice estetice a unui gen literar sau altuia, și tocmai de aceea spunem că opera literară este expresia particulară, individuală, originală, stilistică a genului ei, a artei poetice estetice a genului ei, înțelegând că stilul acesta este artistic, estetic, ca și genul pe care el îl individualizează.

În concluzie, vom spune că o operă literară de valoare nu există decât ca fiind a unui gen, deci ca manifestând atributele (principiile, normele) estetice ale genului, ale artei poetice estetice a unui gen literar sau altuia, și, imediat, a unui stil artistic de autor, stil care se regăsește fie în toate operele de gen ale autorului în cauză, fie într-o parte din ele, celelalte opere ale sale având posibilitatea să manifeste un alt stil al său, de vreme ce autorul poate să își schimbe stilul.

Până acum am înțeles stilul literar ca fiind o aplicație estetică a genului. Dar stilul unui autor poate să fie o aplicație estetică sau pseudoestetică, reușită sau nereușită, autentică sau ratată a genului literar, deci a esteticii genului, a esteticii unui gen literar sau altuia. Stilul poate să fie în sensul esteticii genului, a principiilor sau normelor estetice care compun arta poetică estetică de gen, sau poate fi împotriva genului, a principiilor/normelor estetice de gen. Și firește că un stil pseudoestetic dizolvă genul. De aceea, va trebui să spunem că numai stilul estetic/artistic creează opere literare de valoare.

Stilul exprimă o anumită libertate creatoare, pentru că în crearea operei sale scriitorul are libertatea de a aplica arta poetică a genului într-un anumit fel, personal, original, deci în propriul stil. Dar, de vreme ce stilul este aplicarea genului, a artei poetice estetice a genului literar, libertatea stilistică a scriitorului este totuși „limitată” de genul literar, de caracteristicile estetice ale artei poetice a genului în cauză.

Așadar, dacă eu sunt un scriitor autentic, nu sunt liber față de gen, de exemplu față de arta poetică a genului poetic, ci sunt liber în gen, deci în orizontul artei poetice estetice a genului poetic. Pentru a produce poezie de valoare eu trebuie să creez, cu necesitate, în/întru genul poetic, deci în/întru arta poetică de gen, adică exprimând-o tocmai pe aceasta. Poet autentic este tocmai acela care creează în arta poetică a poeziei, acela care, instinctiv, concretizează arta poetică sau canonul poeziei moderne estetice, iar nu cel care ignoră acest canon și creează fie într-o „estetică” cu totul personală, subiectivă, fie într-o „estetică” generaționistă.

A fi liber stilistic înseamnă a fi liber în/întru spațiul estetic al genului poetic, al artei poetice estetice de gen, iar nu în afara genului. A fi liber în afara genului înseamnă a trăda genul, deci a-l rata. Și se observă că libertatea de creație pe care o invocă adesea noii/tinerii scriitori sau critici literari este libertatea de a crea în afara genului estetic, alături de genul literar estetic sau împotriva genului, adică de a concretiza o artă literară proprie, strict subiectivă, sau o artă literară generaționistă cu totul opusă artei de gen estetice a unui gen literar sau altuia.

Libertatea de creație este autentică doar atunci când scriitorul își produce opera într-un stil care înseamnă configurarea estetică individuală a genului, deci a artei poetice estetice a genului, iar nu atunci când configurează o artă poetică generaționistă ori individuală strict subiectivă.

Conținutul de viață al operei literare

Opera literară nu este doar expresia unei arte poetice estetice de gen și a unui stil artistic sau estetic de autor. Ea are și exprimă, firește, și un conținut, care este un conținut existențial sau de viață. Referindu-se la poeți, T.S. Eliot spune, de exemplu, în eseul Granițele criticii (1), că „preocuparea lor majoră este să-și transpună în poezie experiența (de viață, p.m.) și gândirea” (p. 256). Opera literară de valoare este configurarea, prin arta poetică a unui gen literar sau altuia și a unui stil artistic individual, a unui conținut de viață. Opera literară este o viziune artistică asupra acestui conținut de viață, deci a existenței, a realității, în general.

În calitate de critici sau teoreticieni, deci de evaluatori ai operei literare de valoare, noi nu putem să ignorăm nici conținutul de viață al operei literare, cu motivația că literatura trebuie să fie, pur și simplu, artă poetică de gen exprimată printr-un stil artistic de autor, după cum nu putem ignora nici arta poetică estetică de gen și stilul artistic, pentru a susține teza contrară, și anume că opera literară de valoare este și trebuie să fie doar un eșantion de viață și nimic altceva.

În opera literară de valoare, nici forma artistică nu există fără un conținut de viață, nici conținutul de viață nu există fără o formă artistică. Oricum, viziunea scriitorului asupra vieții/realității, a problematicii existențiale, dimpreună cu duhul și tensiunea vieții, nu pot fi excluse din literatură fără a goli literatura de conținut, deci fără a o distruge. Curentele poetice avangardiste care au reușit în mare parte acest lucru nu au și nu pot avea nicio glorie/valoare literară.

A pune problema genului literar, a stilului artistic (estetic) și a conținutului de viață al operei literare, în înțelesul expres pe care l-am dat până acum acestor categorii literare, înseamnă a surprinde modul de a fi al operei literare și, mai departe, al literaturii. În acest mod de a fi al operei literare intră, firește, și elemente de versificație, de retorică, de expresie etc., care cu toate completează și exprimă, de fapt, estetica, arta poetică estetică a genului literar.

Oricum, abordarea operei literare din perspectiva genului, a stilului estetic de autor și a conținutului referențial-existențial este abordarea adecvată și legitimă a operei literare, iar ea trebuie reținută, dacă vrem să înțelegem ce este opera literară. Ținând cont de aceste trei elemente – conținutul existențial, genul literar și stilul estetic de autor –, putem să definim opera literară de gen ca fiind o viziune a scriitorului asupra vieții, a existenței, viziune exprimată prin arta poetică estetică de gen și configurată într-un stil artistic de autor.

Bibliografie

Pater, Chesterton, Eliot, Eseuri literare, E.L.U., selecție, prefață, traducere și note de Virgil Nemoianu, București, 1966.