poemul invitat
Cassian Maria Spiridon

* * *

Articol publicat în ediția 7/2019

zeița rătăcirii
cu pași de felină
peste a noastre capete
ea trece
ușure
precum zefirul în zorii dimineții
sau
briza blîndă a mării în apus

nici nu pricepem
cum se strecoară
piaza rea
în mintea și inimile noastre
e prea tîrziu
cînd ne trezim
din aste patimi
de care nici o vină
n-au cereștii
cît timp în piepți
trufia nu își mai încape
ea
ce-și are roadă sigură
în despletita rătăcire

o! tu Nemesis
zeiță a cumpenei
în dreaptă așezare
cum știi la toate să le afli
fireasca
buna balansare
între pămînt și cer
între zenit și tartar
înțeleaptă te arăți nouă
muritorilor

nimic prea mult
e a ta
singura măsură

vine stăpîna de-ntuneric
ea pașii peste creștete urmează
de ai sau nu în piept
inima trează
din mrejele ei afli
doar singur izbăvirea

rătăcirea stă la pîndă
o felină cu incisivi strălucitori
sub raza Lunii

cu aripile sale-n șase
doar el te poate smulge
din gheara relei socotințe
la vremea
cînd sufletul își pierde echilibrul

rămîn faptele și gîndul
drepte sau pline de păcate
doar ele
veșnic îmi vor fi
însoțitoare