miscellanea
T. URIAN

Zilele culturii călinesciene

Articol publicat în ediția 11-12/2019

Dacă este ultima săptămână a lunii septembrie, sunt, la Onești, „Zilele culturii călinesciene. Nu de azi, de ieri, ci de mai bine de o jumătate de secol. Ritualul este același, în fiecare an. În dimineața ultimei zile de vineri a lunii septembrie, eternul amfitrion Constantin Th. Ciobanu salută oaspeții la sediul Fundației Naționale „G. Călinescu”, după care este trecută în revistă activitatea celor mai importante reviste literare din București și din țară, au loc diverse lansări de carte ale invitaților sau ale scriitorilor locali. În după amiaza aceleiași zile are loc o conferință a unui invitat cunoscut, acordarea premiilor anuale și un concert de muzică clasică, un vernisaj de expoziție sau, de ce nu, la fel ca anul acesta și una și alta. În ziua următoare are loc o dezbatere pe o temă anunțată din timp și tradiționalul recital de poezie, „Poetul în cetate”.

Ediția din anul 2019 – cea de-a cincizeci și una – a avut un caracter special, prilejuit de o dublă sărbătoare. În acest an s-au împlinit 120 de ani de la nașterea lui George Călinescu, iar inițiatorul și sufletul acestei manifestări, Constantin Th. Ciobanu și-a aniversat, la rândul său, cei 80 de ani de viață. Excelent prilej pentru sculptorul Vlad Ciobanu (fost elev, la Onești, al profesorului Constantin Th. Ciobanu) să-i facă dascălului său o uriașă supriză. În centrul spațiului expozițional de la parterul Bibiliotecii „Radu Rosetti” a pus, față în față, două portrete modelate și turnate în bronz: unul al lui G. Călinescu și celălalt al lui Constantin Th. Ciobanu. Total neprevenit, pentru ca surpriza să fie maximă, venerabilul dascăl, aflat, din acest moment, într-o simbolică și eternă conversație cu modelul și idolul său, a fost copleșit de emoție, iar lacrimile sale au tulburat vizibil numeroasa asistență. De altfel întreaga expoziție intitulată Întoarcerea fiilor risipitori alcătuită din sculpturi de Vlad Ciobanu și picturi de Dan Palade (și el cu o copilărie oneșteană) a stat sub semnul emoțiilor, fiind un omagiu adus lumii în care s-au format, anilor copilăriei, despărțirilor inevitabile și regăsirii unor chipuri, întâmplări și sentimente ascunse în colțuri de memorie.

Tradiționala prelecțiune de la „Zilele culturii călinesciene” a fost susținută în acest an de profesorul și cercetătorul Nicolae Mecu, probabil cel mai cunoscut specialist de la noi al operelor marelui critic. Domnul Mecu este cel care a coordonat impresionantele ediții critice ale operelor lui G. Călinescu, scoase de către Academia Română, petrecându-și o bună parte din viață în lumea manuscriselor și cărților marelui critic. Și dacă, la Onești, Nicolae Mecu a vorbit liber, în baza unor note scrise cu pixul, ne-a făcut onoarea să-și transpună gândurile și sub forma unui eseu, pe care l-a încredințat revistei noastre. El poate fi citit în prezentul număr al Vieții Românești.

Mai mult decât previzibil pentru acest an de două ori aniversar la Onești, premiile de excelență ale „Zilelor culturii călinesciene” le-au fost atribuite lui Nicolae Mecu, pentru uriașul efort de a repune în circulație operele călinesciene în versiuni cât mai apropiate de gândirea maestrului, rezultate din compararea edițiilor succesive și a contextelor sociale și politice în care au apărut ele, și, firește, lui Constantin Th. Ciobanu, cel care a legat definitiv numele orașului de cel al divinului critic. Cuvântul de laudatio pentru Nicolae Mecu a fost ținut de binecunoscutul critic băcăuan Vasile Spiridon. Această simbioză miraculoasă între G. Călinescu și orașul Onești (în biografia criticului nu există niciun element semnificativ care să aibă legătură cu orașul de pe Trotuș – se pare că la un moment dat a petrecut câteva ore la Onești, între două trenuri) are un singur motor: Constantin Th. Ciobanu, un om pasionat și tenace care vreme de jumătate de secol a adus în mica urbe moldavă toată crema intelectualității române (de la Victor Eftimiu, prezent la prima ediție, până la Nicolae Manolescu și Mihai Șora), a câștigat încrederea autorităților locale, a lumii scriitoricești și a rudelor criticului care au donat o bună parte din patrimoniul personal al acestuia (colecții de tot felul, inclusiv una, impresionantă, de pictură interbelică, în care sunt lucrări originale de Tonitza, Iser etc.) Fundației Naționale G. Călinescu. De altfel, dezbaterile din ultima zi a colocviului s-au axat pe conceptul de Fundație Națională și tipurile de activități pe care ar trebui să le dezvolte aceasta.

S-a mai terminat o ediție a „Zilelor culturii călinesciene”, dar Constantin Th. Ciobanu, Gabriel Fornica-Livada și ceilalți colaboratori ai Fundației Naționale „George Călinescu” sunt deja cu gândul la cea din anul 2020. Viitorul cultural sună bine la Onești.