Acum nu mai puțin de 61 de ani, Eugène Ionesco scria și lansa o piesă zguduitoare, Rinocerii. Povestea e cunoscută acum de toată lumea, cuvântul care a derivat din ea, imaginara dar deloc neadevărata boală rinocerita, e acum pe buzele tuturor. Pe scurt, printr-un oraș francez, să zicem Paris, deși astfel de specificări geografice nu … Continuă să citești Rinocerita
Cu greu am putea găsi în opera lui Pasolini o mărturie mai directă și mai completă a concepției sale poetice, în continuă confruntare cu poezia timpului său, decât în poemul de 32 de pagini, intitulat Poetul Cenușii (Poeta delle Ceneri) sau Cine sunt eu” (Who is me). Poemul a fost găsit, dactilografiat și datat 1966-67, … Continuă să citești Pier Paolo Pasolini „Poetul Cenușii”
Scriitorii pot fi oare salvați de ceea ce admiră? Doar de ceea ce admiră? De o calitate a atitudinii lor, dovedită dincolo de operă și în care opera nu e implicată? Cu ce gând se împacă aceștia pentru a-și valida demersul sau condiția, de multe ori precare? Cum se mișcă aceștia printre fantomele inventate de … Continuă să citești Literatura fără consolare
Fake News în Epoca de Aur – o istorie personală a comunismului românesc, cu precădere a comunismului de la noi din ultimele sale două decenii – este cel mai recent volum publicat de Ioan T. Morar. Cartea a fost publicată la editura Polirom și de la materia acesteia pleacă dialogul de față. De ce se … Continuă să citești IOAN T. MORAR – Fake news în „epoca de aur”
Un puști aflat în terapie, care tocmai a încheiat clasa a IX-a, povestindu-mi despre așa-zisele ore online, îmi spune că, la una dintre materii, o profesoară le dădea de făcut exerciții de imaginație de genul: pune-te în locul lui Hitler și argumentează, din perspectiva lui, deciziile pe care le-a luat în privința evreilor. Pe astfel … Continuă să citești CAD STATUILE. CE PUNEM ÎN LOC?
Scriere pe apă Viața e o scriere pe apă, totul trece, totul dispare. Făpturi, întâmplări, locuri, bătăile inimii, durere, reverii, lupte, strălucirea lunii pe obrazul tău, toate se pierd, se șterg, ajung într-o colosală mașină de tocat abstractă care le mistuie, care le preschimbă în praf stelar, în nimic. Trebuie, trebuie să poată fi salvate … Continuă să citești poeme
Viața lui Vladimir Streinu a stat sub semnul precocității și al alertei. Privită – de la un capăt la celălalt – de sus și unificator, schema ei este aceea a unei teribile întreceri cu timpul; a unei confruntări în care avansul luat față de acesta trebuie să sfârșească prin a-l anula. În vârstă de numai … Continuă să citești CRITIC LA 20 DE ANI SAU PRECOCITĂȚILE LUI VLADIMIR STREINU
…95, 96, 97, 98, 99, 100, 101, 102, 103, 104, 105, 106, 107, 108, 109, 110, 111. 111 boabe de grâu, mici, gălbui, care se înghesuiau în farfuria albă de porțelan. De la cine o fi primit minunea asta de cadou, Nuțu nu reușea să-și dea seama. Nimeni nu i-o înmânase direct și probabil că … Continuă să citești 111
Născut în 1955 la Vultureni, județul Cluj, Ion Mureșan este absolvent al Facultății de Istorie și Filozofie din cadrul Universității Babeș-Bolyai din orașul lui Lucian Blaga. A făcut parte din gruparea revistei Echinox. Din anul 1988 a fost redactorul revistei clujene Tribuna. Din 2006 este redactor-șef al revistei Verso; poet, eseist, prozator, Ion Mureșan a … Continuă să citești ION MUREŞAN. REFLEXIVUL, SMERITUL, NEO-EXPRESIONISTUL REBEL
O actriță Străzile îşi pierdeau urma iar toamna venise ca și cum ar perpetua o lume revolută sub raidul avioanelor de vânătoare când poți zări grimasa în fiecare surâs imaginile cum se resorb în ferestre și acoperă oglinzile care încearcă să înfrumuseţeze totul Citești în gând îndemnul afişelor din apartamentele în care ai locuit şi … Continuă să citești ***
PLACENTA LUMII Eram în pântecul lumii, încă eram. Între mine și voi era naşterea, un secret bine păstrat, un culoar de comprimare a timpului. Şi plângeam odată cu mama, odată cu lumea, aşa din orice. Eu adormeam după ce mâncam căpşune furate. Aceeași respiraţie, aceeaşi dorinţă, aceleaşi vise stelare, aceeaşi umoare când teama doare. Verde … Continuă să citești ***
Mintea a ucis rostul timpului pierdut, privesc strălucirea soarelui sublim, detașat rămâi prins în viața ce-a trecut, la 21 de ani și nici o zi mai mult. Moartea crește o tandră apropiere, încă îți poartă amprenta în palmă. Revăd visul pământului străbătut, amintirile devenite tumult. Veșnic vei fi 21 de ani și nici o zi … Continuă să citești 21 de ani și nici o zi mai mult
Nici cât negru sub unghie, îmblânzirea morții S-a făcut deja un sfert de veac, 25 de ani, mergând spre 26, de când poetul Cristian Popescu ne-a chemat la înmormântarea lui reală, în februarie 1995, şi – iată – încă nu a ajuns nume de stradă, cum spunea într-un poem Ioan Es. Pop, colegul lui de … Continuă să citești CRISTIAN POPESCU – 25 DE ANI DE LA PLECARE
Amfiteatrul veritabil între colinele Parcului Central fusese amenajat rudimentar, pasămite să nu impieteze frumusețea naturală a locului, astfel că publicul se răsfăța pe brazdele concentrice de iarbă cu ajutorul păturilor risipite pretutindeni, în vreme ce primele șiruri beneficiau de scaune portabile. Câțiva prichindei descălțați explorau vecinătățile. După-amiaza văratică, fără pic de vânt, contribuia la succesul … Continuă să citești O SEARĂ LA OPERĂ
După ce jumătate de an am trecut în revistă marile figuri ale istoriei astronomiei, a venit în fine vremea să ieşim din muzeu la aer curat pentru a vedea acum şi marile figuri ale cerului. Doar câteva vedete, se-nţelege, numărul constelaţiilor fiind egal cu mulţimea clapelor unui pian ori a personajelor din Danton. Colecţia de … Continuă să citești Harta cerului
Destinul tragic al avocaţilor-scriitori Petre Pandrea şi Ion Valjan Se pare că avocatura, cu infinitatea ei de cărări către universul uman, cu poveştile sale adevărate despre viaţă şi moarte, îi inspiră pe practicanţii acestei profesii să-şi limpezească dilemele cazuisticii civile sau penale, să caute răspunsuri la întrebări nepătrunse de logica judiciară şi dincolo de austeritatea … Continuă să citești De la bară, la masa de scris
Nu ştiu în ce împrejurări va fi optat năsăudeanul Ovidiu Nimigean pentru Universitatea ieşeană, însă mai tot ce a scris ca poet s-a dovedit, în timp, foarte aproape de dezinvoltura histrionică, fantezist-ironică şi ludică a unei bune părţi din lirica practicată în capitala Moldovei. Fusese adoptat aici, mai de mult, argeşeanul Topîrceanu, tot din Argeş, … Continuă să citești POEZIA LUI OVIDIU NIMIGEAN
În Grigore Chiper se întâlnesc nu doar prozatorul & poetul (minimalist-impresionist) și criticul, lor li se adaugă şi profesorul. Iar acesta solicită nu doar rigoare şi structură, ci și o aşezare limpede, neforţată (orice structură deformează, spuneau poststructuraliştii). Volumul său de critică Faţa poeziei şi măştile poeţilor adună cronicile de carte în ordine strict cronologică, … Continuă să citești GRIGORE CHIPER, CRONICARUL „CU METODĂ”
În principiu, volumele de interviuri cu scriitorii pot reprezenta auxiliare demne de interes ale istoriei literare. Îmi vine acum în minte o atare carte care m-a bucurat în anii de liceu, Mărturia unei generații, datorată lui Felix Aderca (1929), ce oferea o primă schiță, extrem de atracțioasă, a literaturii noastre interbelice în plin curs de … Continuă să citești Imaginea unei epoci
„Despre ion cocora/ nu se poate spune ceva care să-l surprindă/ ceea ce i se spune el știe dinainte/ nu vă grăbiți să-l așezați în sicriu să-l convingeți/ că a fi mort este o experiență minunată/ în fiecare seară când ajunge acasă/ își dă jos sicriul de pe trupu-i obosit/ îl împăturește cu grijă fiind … Continuă să citești Înșelătorul frig la purtător
Am văzut multe reacții de dezamăgire după apariția cele mai recente cărți a lui Mircea Cărtărescu, Creionul de tâmplărie. Într-un fel acestea sunt justificate: acestei cărți îi lipsește stilul flamboaiant, descrierile care îți taie respirația, interiorizarea exteriorității într-o pastă epică, menită să se adreseze deopotrivă minții și inimii, veșnica alternanță între trecut și prezent, naratorul … Continuă să citești OMUL DIN SPATELE OPEREI
Pentru cine a auzit doar pomenindu-i-se numele, fără să ştie prea multe despre acest mare lingvist care trăieşte în Statele Unite ale Americii, trebuie să spunem că nu este un simplu amator, nici un autodidact (o spun cu toată preţuirea cuvenită tuturor iubitorilor împătimiţi ai limbii române), ci este un cercetător profesionist care posedă o … Continuă să citești Izvoarele adânci ale limbii române După Mihai Vinereanu
Intitulate Îngerul adâncului, „paginile de jurnal (1991-1998)” – volum consistent, cu însemnări aparținând poetului Eugen Dorcescu – sunt dedicate soției sale, Mirela-Ioana, care semnează și exhaustiva introducere (Opera totală) ce proiectează o lumină edificatoare asupra personalității poetului și, implicit, asupra Jurnalului său. Volumul este tipărit în condiții excepționale la Editura Mirton (Timișoara, 2020) și vine … Continuă să citești „Jurnalul” lui Eugen Dorcescu
Un doctor dedicat și empatic ar contrazice deopotrivă atât afirmația lui Mircea Eliade din Fragmentarium, cum că „nu există boli, ci numai bolnavi”, cât și pe aceea a lui Cioran, care susținea că „boala ne proiectează în afara Speciei. Orice bolnav se află în marginea zoologiei”. Cu siguranță, la fel de hotărâtă să contrazică cele … Continuă să citești Labirintul disperării