Poet reprezentativ al generaţiei sale, afirmată în literatura română în anii ’70 (debutând în 1975 cu Ochiul al treilea), Nicolae Dabija tinde în anii din urmă către polivalenţa creatoare, cultivând la acelaşi nivel valoric eseul, istoria literară şi publicistica. Profilul de scriitor multivalent este consolidat printr-un roman de excepţie publicat în 2009 la Editura Princeps … Continuă să citești ISTORIE TRAGICĂ ȘI DRAGOSTE ABSOLUTĂ
Autor: Viața Românească
Alexandru Vlad, „o absență vorbitoare”
Împrumut sintagma din epilogul semnat de Ion Mureșan la cartea de convorbiri cu Alexandru Vlad tocmai publicată de Daniel Moșoiu. Nu doar un scriitor plecat dintre noi e o absență vorbitoare (grație cărților care i se editează ori reeditează – Editura Charmides a lansat de curând o serie de autor Alexandru Vlad), ci orice scriitor … Continuă să citești Alexandru Vlad, „o absență vorbitoare”
DOCTOR ÎN SOLITUDINE
Dacă venerabilul scriitor Gheorghe Grigurcu ar fi avut pagină de Facebook, probabil că masivul său jurnal, ajuns, iată, la cel de-al treilea tom de peste 500 de pagini, nu ar fi văzut niciodată lumina tiparului. Prin dimensiunile relativ reduse ale însemnărilor, libertatea surselor de inspirație și aparenta lor tematică aleatorie în raport cu vreo presupusă … Continuă să citești DOCTOR ÎN SOLITUDINE
Yōko Ogawa. Muzică și singurătate
Alături de alți scriitori, precum Haruki Murakami, Hiromi Kawakami, Banana Yoshimoto sau Natsuo Kirino, reprezentând noua generație a literaturii nipone, Yōko Ogawa continuă, pe de o parte, strălucita linie a prozei de atmosferă (situată, în mare măsură, în descendența lui Yasunari Kawabata), dar și pe cea a narațiunii apropiate de ritmurile și tehnicile modernității occidentale, … Continuă să citești Yōko Ogawa. Muzică și singurătate
Sensibilități reflexive
Recentul volum de versuri al Simonei-Grazia Dima, Pisica de lemn pictat, adaugă nuanțe noi profilului poetic al autoarei, în aceeași măsură în care continuă și aprofundează nuclee tematice din cărțile precedente: Ecuație liniștită (1985), Diminețile gândului (1989), Scara lui Iacob (1995), Noaptea romană (1997), Focul matematic (1997), Confesor de tigri (1998), Ultimul etrusc (2002), Călătorii … Continuă să citești Sensibilități reflexive
TUDOR JEBELEANU – ÎNTRE UITĂRI ȘI UITĂTURI
O lege fundamentală (dar nu mai puțin tristă) a acestor vremuri ce se destramă din ce în ce mai iute, parcă s-ar grăbi să se scufunde mai repede în neant, este că amintirea durează foarte puțin. Memoria își îngustează capilarele, blocând circulația materiei existențiale, până la stadiul în care abia dacă ajung să treacă prin … Continuă să citești TUDOR JEBELEANU – ÎNTRE UITĂRI ȘI UITĂTURI
Un western atipic – „Frații Sisters”, semnat de Jacques Audiard
Una dintre regulile genului amintit în titlu consemnează pedepsirea ucigașilor aflați cu simbrie în slujba unor angajatori fără scrupule. În cazul filmului cineastului francez, produs și de Cristian Mungiu, personajele, cât de cât pozitive, supraviețuiesc unor situații bine asezonate cu violență, suspans, nu totdeauna bine construit, dar până la urmă, justificabil de evoluția narațiunii. The … Continuă să citești Un western atipic – „Frații Sisters”, semnat de Jacques Audiard
DOUĂ EVENIMENTE MARCA BULANDRA
Teatrul „Lucia Sturdza-Bulandra” nu e generos cu premierele. Deși are două scene, una italiană, la Izvor, și cealaltă shakespeariană, deschisă, alături de Grădina Icoanei, premierele nu se succedă, ca la alte teatre din București, una după alta, în ritm amețitor. Directorul acestui teatru, eminentul regizor Alexandru Darie, nu se grăbește el însuși atunci când montează … Continuă să citești DOUĂ EVENIMENTE MARCA BULANDRA
Suflet de rocker
Destul de imprevizibil ca autor, sărind cu ușurință de la cărți despre Tony Judt la Faulkner, de la Leonard Cohen la Joyce și de la Vladimir Tismăneanu la Corto Maltese, Mircea Mihăieș își surprinde încă o dată cititorii publicând o carte de interviuri cu Ilie Stepan, o legendă a rock-ului românesc, ghitarist de renume, întemeietor … Continuă să citești Suflet de rocker
Culoarea între Collioure şi Marmottan
În timp ce parcurgeam interesanta expoziţie L’Orient des peintres. Du rêve à la lumière, de la Musée Marmottan Monet, mi-a atras atenţia un tablou de Henri Matisse (Odalisque à la culotte rouge, din 1924-1925). Poate prea jucăuş, în contrast cu fervoarea de un alt parfum emanat de Nuferii (Les Nymphéas), cei care acoperă toţi pereţii … Continuă să citești Culoarea între Collioure şi Marmottan
O carte criptică
Lumea literară – ca orice aşezare (era să zic rezervaţie!) cu oameni unul şi unul, dar diferiţi – are multe obiceiuri şi tradiţii. O parte bune, altele mai puţin bune, iar restul păguboase de-a dreptul. Însă nu e momentul, cum nu e nici locul (deci, adio unitatea de timp şi de loc!) să facem studii … Continuă să citești O carte criptică
breviar editorial
Umbra vine de mult mai de departe, de Echim Vancea, col. Atrium, editura Junimea, Iași, 2017, 90 pagini Cartografiere a unor (un)duioase melancolii de final, poetica lui Echim Vancea (n. 19 octombrie 1951) ne ademenește să întrezărim spațiul de dincolo de limită, de limita zilei de pildă, la ora vecerniei: „stradă în locuri pustii/ un … Continuă să citești breviar editorial
Revista revistelor
ROMÂNIA LITERARĂ 18 – 19 Din 26 aprilie 2019. În suplimentul revistei intitulat „După 30 de ani”, Vitalie Ciobanu: La începutul lunii aprilie curent presa internațională publica o știre de senzație: la Londra urma să fie expus, pentru prima dată, faimosul bilețel schițat de Churchill la o întâlnire cu Stalin, la Moscova, în care premierul … Continuă să citești Revista revistelor
PATRIA ȘI TERITORIUL
Cultura la televizor? Fumat subiect, o să spuneți, în cazul în care vă veți arunca ochii pe aceste rânduri. Cultura în presa scrisă? Chiar că aveți dreptate, fumat subiect și încă într-o vreme a războiului contra fumatului. Dar și contra culturii. Începând de la limbă; limba noastră românească, despre care știm – nu-i așa? – … Continuă să citești PATRIA ȘI TERITORIUL
CUNUNA DE AUR A POEZIEI PENTRU ANA BLANDIANA
Se știe că premiul literar pe care Nichita Stănescu l-a îndrăgit cel mai mult a fost Cununa de aur a Poeziei, cucerită în cadrul Serilor de poezie de la Struga (Macedonia), unul dintre cele mai longevive și mai prestigioase festivaluri europene de creație poetică. Nichita Stănescu a câștigat acest premiu în anul 1982, iar imaginile, … Continuă să citești CUNUNA DE AUR A POEZIEI PENTRU ANA BLANDIANA
Festivalurile de poezie
Felul în care în ultimele 2-3 decenii festivalurile de poezie s-au înmulțit în Europa, mai mult, felul în care s-au înmulțit și s-au profesionalizat organizatorii lor, transformând lecturile în evenimente și evenimentele aproape în afaceri poate fi o interesantă temă de studiu sociologic legat de poezie ca formă de supraviețuire, de poezie ca formă de … Continuă să citești Festivalurile de poezie
poeme
o ţară unde nu poţi nici să trăieşti nici să mori „am deschis poarta iadului” – zice – şi capcâni de smoală şi sânge şi litere strâmbe se revarsă huind în odăi pe străzi în păduri peste ape din mintea înnegurată din gânguritul copilului din lacrima despicată cu toporul din inima cea bună a samarineanului … Continuă să citești poeme
Romgleza și bastonul Academiei
Deunăzi, am primit pe mess de la cineva (persoană protejată de legea datelor cu caracter personal) un mesaj ciudat: „ia feta de la hyp nou”. Cu Critica rațiunii pure în brațe, am început să decriptez mesajul, dar curând mi-am dat seama că nu e vorba aici nici de noumen, nici de Nebularhypothese, ca la Kant, … Continuă să citești Romgleza și bastonul Academiei
Despre „viteza” de elaborare literară (II)
Jules Verne a scris 115 cărți. Iar despre Issac Asimov, care a editat peste 2000 de cărți, revista Reader’s Digest a publicat un articol intitulat Asimov – o mașină de scris însuflețită (azi, i-ar fi zis: un… computer… însuflețit?…), calificându-l drept un muncitor (muncoman) incurabil. Dacă Ibsen scria cam o piesă la doi ani, Goldoni … Continuă să citești Despre „viteza” de elaborare literară (II)
O distopie narativă la finele unei ere distopice
Fisura se intitulează nuvela ce ocupă aproximativ jumătate din volumul omonim, ultimul publicat de Dumitru Radu Popa în țara de baștină.1 Cartea aproape că nu a ajuns în mâinile cititorilor români, căci, conform uzanțelor din epocă, a fost retrasă și topită după ce, în chiar anul apariției ei (1985), autorul „defectase” în Occident. Aș zice … Continuă să citești O distopie narativă la finele unei ere distopice
ANII BUCUREȘTENI AI LUI COȘBUC
În urmă cu câțiva ani, paginile de socializare de pe internet au reprodus o fotografie senzațională, apărută parcă de nicăieri. De o calitate impecabilă, cadrul îi suprinde, de la stânga la dreapta, pe George Coșbuc, Elena Vaida-Voievod, dr. Ciuta din Bistrița, Alexandru Vaida-Voievod și I.L. Caragiale în jurul a ceea ce pare a fi masa … Continuă să citești ANII BUCUREȘTENI AI LUI COȘBUC
LA ROME*
Era o zăpușeală teribilă ce-l afecta și pe Gabrielescu, și tramvaiul care se târa de-a lungul șinei dilatate, pe Calea pitorească a Căuzașilor. Imobilele înalte și cernite ce o flancau de o parte și de alta împiedicau, totuși, razele necruțătare să înferbânte metalul vehiculului. Venea din strada Vestalelor, de la hebdomadara lecție de flaut ținută … Continuă să citești LA ROME*
poeme
Dincolo de singurătate El fumează, bea lângă femeia bătrână, chircită nu ştie prea bine cum o cheamă nici de unde vine stau împreună pe canapeaua veche se uită la televizor comentează filme de acţiune marşurile de protest din ţară tuşesc pe rând în camera mică fumul se încolăceşte pe becul chior din tavan pe cărţile … Continuă să citești poeme
Ion Horea, poezia, legământ, osândă, religie
Eliptice, incisive, prozodic impecabile, versurile din ultimii ani ai lui ION HOREA (fost redactor al Vieții Românești în deceniul șase al veacului trecut și ulterior redactor șef adjunct al revistei România literară până în 1990) dau la iveală un febril exerciţiu cotidian de introspecţie şi consolare faţă cu încetinirea motoarelor propriei vitalităţi, faţă cu semnele … Continuă să citești Ion Horea, poezia, legământ, osândă, religie