La 7 noiembrie 2017 se împlinește un secol de la „Revoluția” din octombrie. Un seism al istoriei, emblematic pentru secolul XX, care a ruinat viețile a sute de milioane de oameni și ale cărui efecte se mai simt și astăzi. Despre totalitarismul comunist se spune mereu că a apărut ca un răspuns la fascism și … Continuă să citești Un secol de comunism
De patruzeci și nouă de ani, în vremuri mai prietenoase sau mai ostile pentru cultură, la Onești au loc Zilele culturii călinesciene. Viziunea unui poet cu înfățișare benedictină, fascinat de personalitatea lui G. Călinescu – Constantin Th. Ciobanu – dar și perseverența sa ieșită din comun au făcut ca în fiecare sfârșit de septembrie crema … Continuă să citești Mihai Şora la Oneşti
„Optzecistul” Valeriu Stancu a primit, în 20 octombrie, Premio Europeo Capo Circeo – 2017 la Muzeul Capitolino din Roma (Italia). Poet și prozator, redactor-șef al revistei Cronica (azi, în conservare, din lipsă de finanțare; ultimul număr a apărut în 2014) și al Editurii Cronica la Iași, organizator de festivaluri internaționale (Europoezia, la Brăila), traducător din … Continuă să citești Valeriu Stancu premiat la Roma
…De treci codrii de aramă (sau ce a mai rămas din ei!), străbătând toată Transilvania, în nord, la Nord de toată civilizaţia, cât mai la Nord, se află un ţinut aparte. Ţara Năsăudului. La poalele Rodnei. Înainte de Nordul cel mai de nord. Dincolo de Bistriţa Năsăudului, acolo unde aerul e mai rece, frunza mai … Continuă să citești Un ţinut prea îndepărtat: Maxonia
În seara de 24 octombrie, la Uniunea Arhitecţilor din România – o casă boierească cochetă, complet şi migălos restaurată (dacă nici arhitecţii nu restaurează perfect, atunci cine?) din centrul Bucureştilor – a fost prezentată, într-un cadru modest, fără fasoane sau accese de festivism, o carte foarte interesantă, prin ineditul temei. Şi, totodată, foarte utilă, prin … Continuă să citești Hermeneutica spaţiului sacru
Ortodoxia în exil, de Dumitru Cristian Amzăr, Editura Muzeul Literaturii Române, 2017, 516 p. Dora Mezdrea continuă, împreună cu fiul filosofului și gânditorului D.C. Amzăr (1929‒1990), recuperarea – cu acribie și devotament – a scrierilor care altfel ar fi rămas în câteva cufere la Freiburg. Textele din acest volum au fost scrise în perioada 1949‒1987. … Continuă să citești breviar editorial
ROMÂNIA LITERARĂ 43-44 Din 6 octombrie 2017. Adrian Popescu, la Actualitatea: „Ce ne mai rămâne?” — Dacă lumea în care trăim se arată tot mai pornită să renunțe la orice trecut prestigios, ridiculizându-l, așa cum nu se întâmplă în alte țări, eu, unul, mă despart de această poziție autodizolvantă. De ce să judecăm ideologic esteticul? … Continuă să citești revista revistelor
undeva la marginea cărării marea spânzurată-n corcoduş să mănânce corcoduşe – avea atâta nevoie de hrana asta marea acum în zilele caniculei atroce! şi cum stam sub corcoduş şi mâncam corcoduşe şi eu mai mult de milă că nu le mănâncă nimeni deodată m-am trezit singur pe mare absolut singur, ei da! … Continuă să citești POEM DIN ZILELE CANICULEI ATROCE
În anul 1947, întors dintr-un lung refugiu (pe-atunci refugiaţii se întorceau în ţara lor după ce motivele refugiului încetaseră), scriitorul şi gânditorul francez Georges Bernanos conchidea, la finalul unei conferinţe intitulate La liberté, pour quoi faire?, „Il faut réspiritualiser le monde.” Azi, fraza lui de final al conferinţei ne sună aproape halucinant. Ce să mai … Continuă să citești SĂ MAI PLECI? SĂ MAI RĂMÂI?
„Limbajul poetic, pe care ar fi poate mai bine să-l numim limbajul în stare poetică sau starea poetică a limbajului este limbajul în stare de vis, şi ştiind că visul în raport cu veghea nu este o deviere, ci dimpotrivă…“[1] Într-adevăr – susţine în continuare G. Genette – nu limbajul poetic se lasă definit mai … Continuă să citești MERSUL ŞI DANSUL. LIMBAJ POETIC, POETICĂ A LIMBAJULUI
În volumul al doilea din Don Quijote (în continuare DQ 1615), eroul eponim întâmpină adesea nevoia urgentă de a se autodefini. Nevoie ce apare în funcţie de două grupuri distincte de cititori şi e satisfăcută în două chipuri, tot distincte. Pe de-o parte, deci, pe drumurile prăfoase ale Castiliei, cu sărăcăcioasele hanuri pe care „ingeniosul” … Continuă să citești BASM, BASNĂ ŞI ROMAN
Matei Caragiale se naşte la Bucureşti în 1885, ca fiu nelegitim al lui Ion Luca şi al unei Maria Constantinescu, funcţionară la Regie, locuind în strada Frumoasă. Recunoscut de tată, e primit în familia pe care acesta o întemeiase însurându-se peste puţin timp cu fiica unui arhitect italian, stabilit în România, şi pleacă la Berlin … Continuă să citești MATEI CARAGIALE, SAU BURGHEZUL GENTILOM
Odilia Roşianu: Gabriel Chifu, absolvent al unei facultăţi de unde se nasc în exclusivitate ingineri, a ajuns scriitor. Practic, chiar începutul facultăţii a fost însoţit, la 18 ani, de poezie, iar la 22 de ani avea loc deja debutul editorial. Cum s-a petrecut această schimbare? Ce v-a determinat să trimiteţi versurile dumneavoastră la redacţia revistei … Continuă să citești „…şi în literatură există prieteni de calitate”
Prietenii mei de Dincolo Stau pe mal Îmi trag sufletul Cum aş trage Un sac cu apă. Cântecul serii Îmi răstoarnă copilăria în râu. Dincolo, prietenii mei Marcel, Olimpia, Vasile, Vusea, Rascolea şi Petre Şi fiorul uitat pe pământ Ce-mi desenează lebede albe Pe gânduri… Îi caut în carnea de flori Ce se zbate … Continuă să citești poeme
Articolul fusese plasat strategic pe ultima pagină a unui mensual obscur, sub un titlu care reuşise raritatea de-a fenta vigilenţa ofiţerilor de la Cultură: Cum putem avea o minte agilă chiar şi cînd nu sîntem prea inteligenţi? În meniu erau enumerate mai multe tipuri de hrană „ştiinţifică“ (din numărul cărora predomina frugalitatea), de somn prelungit … Continuă să citești SALTUL
Zburători Femeie, zadarnic îţi umpli coşul cu flori de cannabis şi de mac roşu, între lumea lui Iisus şi a lui Dalai-Lama eşti kapo sau deţinut – mâine îmi voi cresta braţele cu lama şi în Canes Venatici o să mă mut.. Aici, în urbea peste care trece în zbor Icarus fâlfâind din două pietre … Continuă să citești poeme
Motto: “ Să vrei înapoi carnea şi sângele ficţiunilor tale: iată prostia, iată demenţa.” – Mariana Marin #ţesut viu Niciun nor electric deasupra capului de-o vreme, nimic care să-mi frângă miocardul. Tot mai fericită şi tot mai puţin speriată, gata să-nfrunt haosul străzii, să trăiesc o vreme-n ziare, fără pastile şi pansamente, după atâta … Continuă să citești poeme
A apărut de curând cel de al VII-lea volum al seriei restitutive Vasile Aaron (1780-1821), datorată istoricilor literari sibieni Liliana-Maria Popa şi Ioan-Nicolae Popa. Începută în 2011cu un studiu monografic consacrat puţin cunoscutului iluminist ardelean şi continuată cu cinci editări sau reeditări: , Patima şi moartea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, Scrieri antume, Scrieri … Continuă să citești PRIMA TRADUCERE A ENEIDEI ÎN LIMBA ROMÂNĂ
Cristian Bădiliţă a recuperat unul dintre Caietele legendarului Jurnal al lui Mircea Eliade. Povestea este reconstituită cu har romanesc la începutul recentei ediţii de la editura Tracus Arte. Rezumând: în 1996, hotărând să vândă apartamentul din Paris, Christinel Eliade se adresează, pentru eliberarea spaţiului, unui domn Bordeianu, care se ocupa de apartament, şi lui Paul … Continuă să citești JURNALUL OMULUI DE LA RĂSĂRIT
Cu o „artă poetică” neobişnuită, purtând titlul Sfârşit de carte, se încheie volumul Executare silită de Ion Cocora; şi versurile privesc nu atât modul de constituire a poeziei, cât felul în care ea, în cazul de faţă, este receptată. „Sunt fericit dar resemnat am mai scris o carte”, începe autorul, continuând lucid şi autoironic: „pot … Continuă să citești VIAŢĂ DE POET
Dacă ar exista o Carte a recordurilor în literele româneşti, în fruntea editorilor considerăm că s-ar putea înscrie Niculae Gheran. Ediţia critică a operelor lui Liviu Rebreanu la care s-a ostenit peste cinci decenii rămîne o realizare nedepăşită, model de competenţă, tenacitate, devotată dăruire în circumstanţe epocale deloc favorabile care-i sporesc meritul. Însoţindu-şi anevoioasa derulare … Continuă să citești REBREANU ÎN MONUMENT
Scriind de-a lungul anilor despre cărţile poetului Adrian Popescu, am încercat mai multe schiţe de portret, de fiecare dată oprindu-mă la ceea ce se putea vedea cu ochiul liber (şi am reţinut în jumătatea de veac de când ne cunoaştem, din vremea Echinox-ului prim – „Eram tineri, ziua era lungă”), dar şi la ceea ce … Continuă să citești ADRIAN POPESCU, SCRIITORUL ÎN CETATE
Liviu Ioan Stoiciu este precum un atlet care, după ce a performat în probele de sprint, s-a hotărât să încerce marea cu degetul şi la nivelul probelor de fond. S-a apucat de romane grele (la propriu şi la figurat), dense, nu foarte răsfăţate de critica literară, poate şi din cauza respectului, consolidat în timp, al … Continuă să citești AUTORUL ŞI EGO-URILE SALE
Antologia de poeme a lui Nicolae Stoie Salata de texte (2012) propune lectorului o mixtură de texte de factură diferită, structurate după simbolica cifră trei, cu semnificaţii mitologice, creştine, ontologice, filozofice: Poeme compuse, bântuite de fantome, Poemele blocului turn devenit nor, Manuscrisele de la casa noastră din deal. Poemele introductive – Pitica roşie, Tabloul nopţii, … Continuă să citești NOSTALGIILE PEISAGISTULUI: „SALATA DE TEXTE” DE NICOLAE STOIE