Nu-mi aduc aminte nici de mâine și nici de ieri privesc cu ochi mari de un verde spălăcit pe nemernicul de azi fără să știu care dintre noi suntem victima și care călăul scrâșnesc din dinţi de lehamite scrâșnește din dinţi de ură fie cum o fi plictisitor coșcovit mă agăţ de picioarele lui prea … Continuă să citești Victima și călăul
O noutate, care în momentul când mă decisesem să scriu despre ea era recentă, este că o profesoară de română, tânără, a decis să nu mai respecte programa școlară și să nu mai predea copiilor (pesemne la clasele mititele) pe Creangă sau Eminescu, preferând, de pildă, Cartea junglei sau Micul Prinț, mai potrivite, spune domnia … Continuă să citești GLOBALIZAREA ÎN CULTURĂ
Cel mai celebru scriitor român al exilului anticomunist şi unul dintre foarte puţinii români ridicaţi, în domeniul umanist, la reală notorietate internaţională a rămas pînă astăzi o personalitate controversată. Comentat superlativ în anii săi de celebritate ştiinţifică şi imediat după dispariţia în plină glorie, el a avut după aceea parte de contestări violente pe motive … Continuă să citești MIRCEA ELIADE (1907-1986)
1. Retorica visului, adică Poezia În pofida amplificărilor mai vechi și mai noi ale registrului ei semantic și epistemologic, Retorica nu a încetat nici o clipă să fie o artă a persuasiunii, a cărei utilitate e un adevăr axiomatic în ordinea generală a limbajului. Pe de altă parte, nu există un limbaj particular care să … Continuă să citești Apele, visul și traversarea (de la Gellu Naum la Virgil Mazilescu)*
Două noţiuni inerente ale criticii: radicalitate şi nuanţă În Argument la Radicalitate şi nuanţă (Ed. Tracus Arte, Bucureşti, 2015), la primă vedere, heteroclita carte masivă a lui Mircea Martin, aparent se anticipează, de fapt se precizează că „Radicalizarea şi nuanţarea sunt procese ale vieţii curente, nu numai ale activităţii intelectuale“. La limită, radicalizăm şi nuanţăm … Continuă să citești MIRCEA MARTIN ŞI NUANŢELE RADICALITĂŢII
Teoria literaturii Dacă ar fi fost să-l cred ar fi trebuit să accept că orice se poate dovedi prin încercări repetate. Chiar și deschiderea venelor. Era ca și cum aș fi făcut o lege nouă prin inversarea paragrafelor. După care ar fi venit procurorii și avocații și și-ar fi scos ochii căutând în găvane firul … Continuă să citești Poeme
Iată încă una din realităţile paradoxale, neliniştitoare ale nesfârşitei noastre epoci de tranziţie: o carte esenţială nu numai despre viaţa şi cariera unui mare creator, ci şi despre raportul fatalmente fundamental, cel puţin la noi, între artă şi ideologie, între o operă şi receptarea ei politică, o carte-manual pentru orice om care vrea, fără a … Continuă să citești „BRICOSTORE-UL” LUI LUCIAN PINTILIE
Locotenentul Manuel Comnati, Ninel, mă făcea părtaș la analiza lui despre motivele pentru care un român primise un glonț în cap când i-a sunat telefonul. Un derbedeu șterpelise sacoșa de plajă a unei englezoiace, fusese prins după ce o golise de portofel și un aparat de fotografiat și refuza să vorbească. ─ Nu veniți cu … Continuă să citești IPOTEZE
Gânduri Când a spus că el ştie nu ştie nimic Socrate s-a surprins la simplul gând că de fapt el nici nu are gânduri complicate. Însă pe atunci erau şi greci cu gânduri complicate unul dintre ei spunând – vă amintiţi? – cunoaşte-te pe tine însuţi. Mit antic la Kremlin Dacă Pavlov pe când experimenta … Continuă să citești Poeme
Un roman deopotrivă realist și parabolic este Ploaia de trei sute de zile al lui Gabriel Chifu, scris pe parcursul a doi ani (27 decembrie 2014 – 2 ianuarie 2017) și compus cu o remarcabilă inteligență compozițională, ca și alte proze ale autorului. Începutul primului capitol introduce deja cadrul simbolic în care va avansa acțiunea, … Continuă să citești ÎN CARAMIA
Voluminoasa culegere de texte consacrată relației dintre politică și cultură realizată de Aurel Sasu și de colaboratorii d-sale, Liliana Burlacu și Doru George Burlacu, pare a se focaliza pe un sens pesimist. Să fie imposibilă o conviețuire în termenii bunului simț a celor două domenii de larg impact social, de-atîtea ori surprinse în raporturi de … Continuă să citești Politică versus cultură
Rareori se întâmplă ca o carte tratând evenimente desfășurate într-un trecut mai îndepărtat sau mai apropiat să fie în deplină consonanță cu contextul social al momentului apariției ei; o carte al cărei „protagonist“ să poată fi considerat emblematic pentru aspirațiile celei mai bune părți a societății contemporane, reductibile la comandamentele unei etici angajate: reacție promptă … Continuă să citești Petru Caraman: „Nu mă tem de nimic Și de nimeni, căci adevărul e cu mine“
Voi recunoaşte de la început că amănuntul că Vlad Zografi e fizician (doctor în fizică atomică!), ba a traversat şi ograda matematicii ori a filosofiei, a contat pentru cititoarea care sunt. Îmi place proza contaminată de genul eseistic liber, o proză dezinvoltă şi profund reflexivă, care ştie despre ce vorbeşte şi despre ce anume lansează … Continuă să citești Efectele zo-grafice ale romanului
Colosală fotografia de pe coperta cărții Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu, Scrisori către Monica.1951-1958, volumul al II-lea, publicată anul trecut de editura Humanitas. Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu și fiica sa Monica, mergând braț la braț, mândre, dezinvolte, optimiste, prin centrul unui București însorit. Una dintre ultimele lor fotografii împreună. Mama, purtând o beretă cochetă pe cap, cu un sacou în … Continuă să citești Iubirea maternă ca înaltă trădare
Cunoscută în Spania mai cu seamă pentru activitatea sa jurnalistică, dar și datorită emisiunilor de televiziune pe care le-a realizat de-a lungul anilor, Pilar Eyre (născută în 1951, la Barcelona) este și o talentată scriitoare, iar romanul său Culoarea mea preferată ești tu (Mi color favorito es verte) – finalist al prestigiosului Premiu Planeta în … Continuă să citești Despre culoarea iubirii
Nu am făcut niciodată o pasiune pentru gândirea lui Bertrand Russell, deși i-am cumpărat cărțile, le-am citit și am și scris cândva despre una dintre ele. Probabil e prea rațional pentru gustul meu, nu are nebunie, deși opiniile sale s-au manifestat adesea contra curentului, apărând libertatea, pacea în lume și alte idealuri umaniste. Este mai … Continuă să citești Un sceptic moderat. Bertrand Russell
Fiecare dintre noi dispunem de o geografie mitologică personală. Un fel de album cu poze pentru orice spaţiu de pe acest pământ. De pildă, într-un fel îţi imaginezi un oraş faimos, tu, care ai fost de nenumărate ori acolo şi ai propriul tău pliant desfăşurat în minte (încărcat cu senzaţii!). Şi cu totul altfel o … Continuă să citești BRÂNCUŞI + 60
După filmele lui Nicolae Caranfil (6,9 pe Scara Richter) și Adrian Sitaru (Fixeur) a venit rândul unei debutante în ficțiunea de lungmetraj să atragă atenția publicului la sfârșitul lunii ianuarie. Anca Miruna Lăzărescu a regizat La drum cu tata (coproducție România-Germania-Ungaria-Suedia), un film în bună parte autobiografic, în parte istoric despre o perioadă tulbure din … Continuă să citești La drum cu tata, un debut remarcabil – Anca Miruna Lăzărescu
Cândva, într-o epocă a modernismului victorios, dramaturgi ca Feydeau sau Labiche erau priviți cu o îngăduință disprețuitoare, pfui, bulevardieri. Postmodernii care suntem, însă, au început să reconsidere tot ce se mai poate reconsidera din dramaturgia trecută (în comunism se spunea „valorificarea moștenirii culturale”; ei, nici chiar așa!). Astfel încât nu e nici o surpriză când … Continuă să citești FARSA TIMPULUI
Suma gândurilor nespuse s-ar putea să fie egală cu versurile şoptite, pe care Poetul se încumetă – probabil după înverşunate lupte cu îndoiala – să le trimită în lume. Drept urmare, sonorităţile reale ale acestor gânduri se prelungesc în rezonanţele stihurilor ce se văd în „lumina dintâi”. Adică de acolo de unde ele vin, de … Continuă să citești Logos şi sensibilitate
Știu, v-am mai spus asta. Și dacă nu v-am spus veți fi știind bancul despre Ceaușescu, a cărui concluzie chiar asta era. Dar revenind la vremurile noastre, citeam cu încântare un articol despre felul cum au primit/privit niște gazete și televiziuni vestice protestele din București și din celelalte orașe din România, de după adoptarea OUG … Continuă să citești Limba română e grea
Aşa cum se ştie, Ploieştiul are doi promotori geniali ai artei scrierii. Doi coloşi ai verbului, care au trăit la o diferenţă de un secol: Ion Luca Caragiale şi Nichita Stănescu. Tot ceea ce avea să se întâmple pe „scena” istoriei literare, de la cei doi încoace, se va fi petrecut numai în strânsă legătură … Continuă să citești Aplauze la scenă deschisă. La Ploieşti
Am scris cu destulă reținere scriitor-țăran. Lui Ioan Alexandru nu-i plăceau cuvintele compuse cu poet; când i-am luat un interviu și l-am întrebat ce recomandări ar face poeților-elevi, a replicat destul de tăios că poetul – e pur și simplu – poet. Dar am folosit sintagma scriitor-țăran gândindu-mă la cartea lui Gabriel Țepelea care cu … Continuă să citești Revelația unui scriitor-țăran – Dumitru Nistor* (1893-1971)
O poezie adânc elaborată, în care, sub aparența unor notații impresioniste, a unor efluvii suprarealiste, fiecare cuvânt este prețios în sine și prin locul pe care-l ocupă în structura versului, oferă Simona-Grazia Dima în cartea Mierea nopții / Le miel de la nuit, publicată bilingv de Editura Poètes à vos plumes din Paris, 2016. Teluricul, … Continuă să citești Simona-Grazia Dima – Evadarea din teluric