Încă din prima frază a eseului său comparativ, Jean-Pierre Longre anunță un soi de pendulare dialectică: „Când citesc din Cioran, mă gândesc adeseori la Queneau, iar când citesc din Queneau, mă gândesc uneori la Cioran”. Prilej cu care aflăm și că între cei doi n-au fost niciodată „relații personale” (n-au întreținut nici corespondență), dar că … Continuă să citești Doi scriitori sub lupă
Născut în 1939 la Paris, prietenul meu Richard Zuckermann și-a pierdut toată familia, în afară de mama lui, în lagărele de concentrare ale naziștilor ; a aflat acum câțiva ani că tatăl lui nu a murit la Drancy, lângă Paris, ci la Auschwitz. Mama lui a supraviețuit și a reușit să îl ascundă într-o familie de … Continuă să citești triumful literaturii: „Un anumit domn Piekielny” de François-Henri Désérable
Nicolas Cavaillès nu are nevoie de introducere în România. E unul dintre cei mai serioşi exegeţi ai lui Cioran şi traducătorul unor cărţi esențiale din literatura română în franceza, y compris Levantul lui Mircea Cărtărescu şi Sertarele exilului de Norman Manea şi Leon Volovici. Cavaillès e şi un autor consacrat în Franţa, unde a obţinut … Continuă să citești Nicolas Cavaillès, un cioranian emancipat