Motto „Am deschis poezia de fosfor/ aici dospește sufletul nostru” George V. Precup este unul dintre cei mai pregnanți poeți de azi, aparținând generației 60-70. Discret, publicând puțin în presă și arar câte un volum, are calitatea de a gândi direct în imagini, torențiale. Cel puțin de la Dolor sau jupuind îndoiala, trecând prin excelentul … Continuă să citești MODULĂRI…
Există victime nu doar în rîndul oamenilor, ci și în cel al cărților. Este cazul celei pe care ne-o prezintă acum Vladimir Udrescu. După ce, în 1971, cenzura i-a stopat apariția unui volum de versuri care figura în planul ferm al Editurii Cartea Românească, tentativa de-a edita un nou manuscris la aceeași casă editorială, în … Continuă să citești Carte-victimă
Când păpădiile înfloresc de-a lungul drumului spre casă, îl aud din nou, sub presiuni nostalgice, pe Ion Mircea (Bruno) recitându-și hipnotic poemele tinere, dar și, mai nou, confesiunea lui Petru Poantă din Efectul Echinox: „În tinerețea noastră captivă, dar și mirobolantă, exaltam de încântare împreună cu Adrian Popescu, Dinu Flămând și Ion Mircea recitind, cu … Continuă să citești „Golurile dintre lumi”
Maeștrii sociologiei literaturii spun că orice autor are în minte, atunci când își scrie textele, conștient sau intuitiv, un cititor ideal căruia i se adresează. Ceva mai tehnic, Robert Escarpit acorda instanței critice rolul de mediator între un emițător (autorul unui text literar) și destinatarul său (cititorii), într-un act de comunicare activ în ambele sensuri … Continuă să citești COMPANION ÎN LUMEA CĂRȚILOR
Numele tău, volumul de versuri al lui Grigore Vieru, a împlinit o jumătate de secol de la prima ediţie (1968). Editura Cartier îl reeditează, cu o prefaţă de Bogdan Creţu, care oferă o analiză pertinentă nu doar a discursului poetic, ci şi a contextului. Or, nu poţi face abstracţie de epoca în care ochiul de … Continuă să citești GRIGORE VIERU, CEL DINTÂI
Deși, de-a lungul anilor, i-am inclus câte un poem în antologiile alcătuite de mine pentru Filiala clujeană a Uniunii Scriitorilor, poetul Constantin Cubleșan avea un contur vag în mintea mea. Am scris mereu despre cărțile criticului și istoricului literar, despre publicistica sa, despre proză. Din fișa biobibliografică aflu că are nu mai puțin de zece … Continuă să citești Constantin Cubleșan, poetul
Deși poartă pe copertă (doar) semnătura Florin Toma, volumul Depozitul de bătrâni. Album de proză, ar trebui să mai conțină încă 10 semnături, cele ale artiștilor plastici (în ordinea apariției lor în carte) Florin Șuțu, Ioan Iacob, Silviu Oravițan, Aurel Vlad, Nikolaus Otto Kruch, Suzana Fântânariu, Mircea Roman, Floarea Țuțuianu, Maxim Dumitraș, Nicolae Fleissig. Pentru … Continuă să citești MAESTRUL JONGLERIILOR NARATIVE
În peisajul „literaturii sovietice moldoveneşti”, Leo Butnaru se impunea de la început cu un stil mai altfel. În memoria criticii impresioniste, a intrat această poezie din 1971, intitulată Peisaj: „Purpuriu e tractorul/ trecând peste câmp – enorm/ mac sunător/ ce-şi afânează solul din/ jurul propriei sale tulpini.// Hei, hei!/ Cum e/ trac-to-ris-tu-le/ ziua întreagă să … Continuă să citești Leo Butnaru, „modernul”
Să-ţi găseşti „tema vieţii” şi s-o dezvolţi într-un eseu la vârsta maturităţii depline e un privilegiu rar. Iar Horia-Roman Patapievici, acest intelectual erudit, împătimit de cunoaştere (vezi Zbor în bătaia săgeţii) este un privilegiat în acest sens. Am putea spune că prin el paradisul şi-a găsit hermeneutul, precum vioara interpretul ideal, ceea ce explică încântarea … Continuă să citești „TEMA VIEȚII” LA HORIA-ROMAN PATAPIEVICI
Există autori care se afirmă cu dificultate pentru că activitatea lor a început cu întîrziere ori pentru că au o condiție domiciliară ingrată, ori din ambele pricini. Un caz: Ștefan Ion Ghilimescu (născut în 1947). D-sa este unul din puținii autori ai epocii noastre în scrisul cărora se pare că n-a descins nici o umbră … Continuă să citești În culisele literaturii
Poet reprezentativ al generaţiei sale, afirmată în literatura română în anii ’70 (debutând în 1975 cu Ochiul al treilea), Nicolae Dabija tinde în anii din urmă către polivalenţa creatoare, cultivând la acelaşi nivel valoric eseul, istoria literară şi publicistica. Profilul de scriitor multivalent este consolidat printr-un roman de excepţie publicat în 2009 la Editura Princeps … Continuă să citești ISTORIE TRAGICĂ ȘI DRAGOSTE ABSOLUTĂ
Împrumut sintagma din epilogul semnat de Ion Mureșan la cartea de convorbiri cu Alexandru Vlad tocmai publicată de Daniel Moșoiu. Nu doar un scriitor plecat dintre noi e o absență vorbitoare (grație cărților care i se editează ori reeditează – Editura Charmides a lansat de curând o serie de autor Alexandru Vlad), ci orice scriitor … Continuă să citești Alexandru Vlad, „o absență vorbitoare”
Dacă venerabilul scriitor Gheorghe Grigurcu ar fi avut pagină de Facebook, probabil că masivul său jurnal, ajuns, iată, la cel de-al treilea tom de peste 500 de pagini, nu ar fi văzut niciodată lumina tiparului. Prin dimensiunile relativ reduse ale însemnărilor, libertatea surselor de inspirație și aparenta lor tematică aleatorie în raport cu vreo presupusă … Continuă să citești DOCTOR ÎN SOLITUDINE
Nicolae Popa îşi editează prima antologie de autor. Volumul O mie de ani cu faţa la soare, apărut la Editura Arc, însumează doar 128 de pagini, dintre care primele aproape treizeci îl ocupă studiul introductiv al lui Eugen Lungu. Un studiu consistent, urmărind atât parcursul poetic al lui Nicolae Popa, cât şi aventura ediţiilor. Poetul … Continuă să citești UN POET AL ARHETIPURILOR
După două volume masive cu structură de dicționar, avînd ca obiect raporturile cu contemporanii ale lui Lucian Blaga, concitadinul nostru Zenovie Cârlugea ne prezintă o scriere similară consacrată lui Tudor Arghezi. O cercetare migăloasă, impresionantă în anvergura sa, care ne îngăduie a beneficia de o mai exactă imagine a interacțiunii dintre poet și epoca ce-l … Continuă să citești Lumea lui Arghezi
Răspunzând de curând unei anchete lansate de revista Neuma, mă refeream și la starea actuală a tipurilor „populare” de literatură (SF, thriller, policier, fantasy, povestiri și poezie umoristică), genuri, spuneam eu, nicidecum în criză. Despre câți fani are literatura SF și cât de bine sunt organizate evenimentele scriitorilor genului ar putea povesti multe Mircea Opriță, … Continuă să citești Democrația râsului
La începutul anilor 2000, Adrian Marino, ajuns în preajma vârstei de 80 de ani, a demarat ultimul său mare proiect editorial. O istorie a ideii de libertate și a felului în care aceasta a răzbit de-a lungul timpului în lupta cu cenzura. Din păcate, până la moartea sa, Savantul a apucat să finalizeze un singur … Continuă să citești ENCICLOPEDIA GÂNDIRII INTERZISE
Silvia Caloianu îşi editează a treia carte la Editura Vinea. Prima era intitulată, provocator, narcotango: „doamne uneori am impresia că în loc de sânge / îmi curge prin vene suc de rodii / şi ţie doamne îţi plac rodiile // te urmăream aseară prin biblii / pasionată / cu sufletul / dar tu ai văzut … Continuă să citești SILVIA CALOIANU: „ÎNVĂȚASEM SĂ RESPIR CUVINTE…”
Mă gândisem să dau ca titlu acestor note imposibilul Viețile sfinților la modă (expresie tot din carte, ca și cel de mai sus). În măsura în care Valeriu Gherghel face parte, ca reprezentant de seamă al „școlii ironice ieșene”, dintre cei care nu lasă nicio idee să vină și să plece de la sine, le … Continuă să citești CĂRȚILE SAU VIAȚA!?
Versurile lui Barbu Cioculescu se află la hotarul dintre emoția ființei și așa-zicînd emoția verbului. „Poezie de critic” le-ar putea aprecia cineva cu o formulă standardizată, dacă n-ar fi vorba de căutarea (și revelarea) poeziei chiar în cadrul acesteia, încă o dovadă a faptului că arta, aidoma Duhului Sfînt, suflă unde vrea. Exersîndu-se pe sine, … Continuă să citești Barbu Cioculescu, poetul
Orice studiu despre I. L. Caragiale presupune astăzi un anume grad de dificultate. O primă cauză ar fi că despre opera scriitorului s-au pronunțat toți marii critici, așa încât s-ar părea că ar fi foarte greu să fie emise alte judecăți noi, originale. Apoi, semnificatul și semnificantul textelor caragialiene, în ciuda aparențelor, sunt capabile de … Continuă să citești Caragiale – scriitor tragic
Vorbeam altădată despre răsfirarea polifonică din scrisul lui Ovidiu Pecican, despre capacitatea uimitoare și, uneori, derutantă de a frecventa, cu egală dezinvoltură, registre dintre cele mai variate. Am înregistrat rând pe rând stufoase ambiguități, parabole în registru comic sau grav (cu precizarea că adesea cel comic are gravitatea drept fundal, iar cel grav stă gata … Continuă să citești Răsfirări polifonice
Sunt rare cazurile în care foști înalți demnitari ai statului scriu cărți de ficțiune. În general, bibliografia lor este alcătuită din memorii (cazul cel mai frecvent), volume de convorbiri sau analize geopolitice, ori legate de domeniul lor de maximă competență. De obicei, postum, la un număr considerabil de ani de la dispariția lor, sunt publicate … Continuă să citești IUBIRE ÎN STIL AMERICAN
În volumul Elegia timpului: un an de poezie (9 decembrie 2016-8 decembrie 2017) (Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2018, concepție grafică și ilustrații de Mihaela Șchiopu), Gabriel Chifu pătrunde în mistica trecerii, încercând o tatonare a polimorfismului acesteia, o exorcizare a ei. Dar moartea nu e decât (re)naștere, renovare a omului, transformare din crisalidă opacă în … Continuă să citești Eheu, fugaces, Postume, Postume, labuntur anni