Prin anii ’80, cronicart-ul tocmai terminase un roman care avea exact acest titlu: Paradisul lupilor. Era o parabolă, o distopie ce inventa un univers concentraționar terifiant, cu toate că, la vremea aceea, nu trebuia inventat nimic. Teroarea unei dictaturi chinuitoare se vedea cu ochiul liber și era, cum se zice, trăită cu vârf și-ndesat. Ironia … Continuă să citești PARADISUL LUPILOR
Categorie: cronica plasticii
FABULA RASA
Zice Johann Huizinga, pe care cronicart-ul îl supranumește „Stăpânul serios al Jocului universal”, așadar, în „biblia” lui, Homo ludens, apărută hăt! în 1938, scrie cele ce urmează. Jocul este o acțiune spontană, liberă, dezinteresată, autistă (adică închisă), limitată (temporal și spațial) și ordonată. Jocul creează ordine. Este ordine. Apoi, jocul înseamnă specificitate. Are treabă cu … Continuă să citești FABULA RASA
INTRUSA DE FERICIRE
În ultimul său număr din anul trecut, revista Viaţa Românească a publicat o anchetă culturală privind soarta artistului, în general și destinul operei sale, în special. Ce se întâmplă cu o lucrare, imediat după terminarea ei? – era întrebarea la care au răspuns reputați critici de artă, galeriști, curatori și, bineînțeles, artiști. Și toți s-au … Continuă să citești INTRUSA DE FERICIRE
CALEA EROILOR – 80
În fiecare an, înspre finalul său, oraşul Târgu Jiu – leagănul sculpturii româneşti, acolo unde s-a născut arhetipul modernităţii în sculptura universală, Constantin Brâncuşi – intră în sărbătoare. O sărbătoare ca de basm, ce ţine trei zile, aidoma nunţilor de poveste. Ediţia ce a trecut a fost ocazionată nu doar de numele lui Brâncuşi, ci … Continuă să citești CALEA EROILOR – 80
LES AMIS DE MES AMIS SONT MES AMIS
Insistăm asupra „prieteniei”, pentru că în lumea artiştilor, aceasta a ajuns să fie un sentiment destul de rar întâlnit, amiciţia fiind bruiată, din ce în ce mai tare în ultimul timp, de orgoliu, infatuare, pizmă sau trufie. Ca într-un soi de competiţie inutilă. De aceea, o incitantă expoziție a făcut furori, nu demult, la Galeria … Continuă să citești LES AMIS DE MES AMIS SONT MES AMIS
KLIMTOLOGIA LUI BRÂNCUȘI
Văzusem la viața mea tot felul de ateliere. De la Atelierele Grivița sau atelierul de tâmplărie al demult răposatului nea Sandu, pierdut în hățișurile memoriei din îndepărtata mea curte a copilăriei, până la atelierele lui, aleg la întâmplare, Ștefan Câlția, Horea Paștina sau Mircia Dumitrescu. Ori, de la atelierul lui Aurel Vlad, în care „monștrii” … Continuă să citești KLIMTOLOGIA LUI BRÂNCUȘI
TZARA LUI DADA ŞI BACOVIA
Despre Moldova, aflaţi că cronicart-ul s-a deplasat la una dintre feţele locului şi a constatat un fapt îngrijorător. Umbra lui Ştefan s-a mai retras din spotul de lumină, bătrân, bolnav, el s-a reîntors între filele de istorie, lăsându-i pe urmaşii urmaşilor lui, descendenţi ai sutelor – pretind legendele mai fără perdea – de Oane şi … Continuă să citești TZARA LUI DADA ŞI BACOVIA
CUIB DE LUMINĂ
Nu știu dacă era același cenușiu-depresiv. Dar a fost mereu sediu de putere. Mai întâi, în regimul chezaro-crăiesc, acolo unde sute de funcționari adunau impozitele din acest capăt de lume. Apoi, a fost transformat în tribunal. Apoi, județeana de partid. Și, în fine, muzeu. Muzeul de Artă Arad. O clădire lătăreață, așezată serios pe pământ. … Continuă să citești CUIB DE LUMINĂ
CINCI PENTRU PARADIS
Rareori se întâmplă ca o expoziție „de autor” (dar, din varii motive, cu mai mulți protagoniști!), să nu prezinte riscul de a se îneca în confuzie, derută, redundanță sau imprecizie. Pe de o parte, omogenitatea de stil și tehnică poate crea senzația de oțios (e greu să parcurgi o expoziție a cărei „diversitate” constă doar … Continuă să citești CINCI PENTRU PARADIS
OFICIILE DE STARE DIVINĂ
Există locuri în lume – faimoase, cu impact puternic cultural, adică embleme personale, a căror exprimare verbală foarte frecventă a făcut ca numele lor să devină fetișuri – deci, locuri care beneficiază de o reprezentare imaginară proprie, dedusă preliminar din cărți, din ilustrații sau pur și simplu din cortex. Geografia mentală a unui astfel de … Continuă să citești OFICIILE DE STARE DIVINĂ
DESPRE CUM GERNIKA A DEVENIT GUERNICA
Nimic despre călătoria efectuată de cronicart la Paris și despre sejurul de 10 zile acolo, cu ploi, frig și vânt. Nimic despre o primăvară sofisticată și prezumțioasă ca o prezentare de modă în alb-negru și o cale ferată cu traverse de lemn, în chip de catwalk. Nimic despre greve bulversante, care nu-l priveau pe el … Continuă să citești DESPRE CUM GERNIKA A DEVENIT GUERNICA
INOCENȚA DESTOINICĂ
Napoleon Tiron / Ch. Paraschiv Câteodată, forțat de împrejurările atât de insolite ale acestor vremuri greu nu numai de descris, dar și de trăit (și ca o posibilă premoniție a limbajului codat pregătit de viitorul nesigur al libertății!), cronicart-ul se lasă ispitit și îmbiat de nemărginirea câmpurilor semantice, prin asocieri lexicale inedite. Drept urmare, inventează … Continuă să citești INOCENȚA DESTOINICĂ
TOTEMICA SERENADĂ
Pentru ca afirmația următoare să nu pară un poncif – ceea ce, însă până la urmă, din păcate, chiar și este – voi spune simplu: Iubirea este una dintre opțiunile capabile să salveze o viață. O viață care, vedeți și dvs., altminteri, e destul de zdrențuită. Cronicart-ul își asumă, așadar, acest risc și, pentru a … Continuă să citești TOTEMICA SERENADĂ
DANSUL FLORILOR
Rar se întâmplă ca o floare să pice sub zodia coincidenţei. Ea nu se arată – atunci când se arată – niciodată întâmplător. Viaţa, păţaniile şi opera florii (fiindcă trebuie să fiţi de acord că fiecare floare, cât ar fi de mică, de delicată sau de discretă, are o operă!) nu sunt nici întâmplare pură, … Continuă să citești DANSUL FLORILOR
DOUĂ ADÂNCURI
…Sau două fântâni. Sau două profunzimi. Sau două genuni. Două entităţi care au răscolit grav marginea Imperiului. Doi peregrini veniţi de departe de pe două plaiuri diferite – unul din nordul Sucevei, celălalt din secuime – care au ocupat, cândva, Timişoara. O ocupaţie drăgăstoasă. Şi o ţin în continuare legată fedeleş în chingile vrăjite ale … Continuă să citești DOUĂ ADÂNCURI
CORESPONDENŢE DIN VIENA
Alina Deică este o fermecătoare artistă cu pasiunea irepresibilă pentru pictură, care trăieşte de câţiva ani la Viena, unde a avut două expoziţii: una, la Galeria din Jacques’ Wein Depot, în 2012 şi cealaltă, la Galeria L’Idea all’ Teatro (2013), dar, dincolo de aceste experienţe vieneze, putem spune că ea creează, ca să zicem aşa, … Continuă să citești CORESPONDENŢE DIN VIENA
CA LUMEA ÎN DOUĂ ZILE
Poate că nu întâmplător, cronicart-ul parafrazează titlul unui roman excepţional al regretatului George Bălăiţă – devenit aproape legendă în istoria literaturii, ca un fel de dicteu automat, fiindcă, de câte ori zici „Lumea în două zile”, vine imediat şi se adaugă numele autorului: George Bălăiţă, ceea ce nu se întâmplă în multe cazuri din literatura … Continuă să citești CA LUMEA ÎN DOUĂ ZILE
DOUĂ ROSTUIRI
În limba română, nu există cuvântul acesta: „rostuire”. El este o scorneală vocabulară a cronicart-ului, care a vrut să contamineze două cuvinte al căror sens interferează cu sacrul. Deci, rostire (glăsuire, pronunţare, spunere, zicere… deci, un fel particular de a spune!) într-o simbioză, chiar dacă parţială, totuşi inedită, cu rânduiala (ceremonial, protocol, ritual, canon). Am … Continuă să citești DOUĂ ROSTUIRI
SCULPTURA ÎN BAZALTFEL
Nicolae Fleissig este un tip masiv. Şi nici nu poate fi altfel decât masiv, pentru că este sculptor. Iar un sculptor trebuie să fie întotdeauna similar unei apariţii herculeene puternice, musculoase, emanând împrejur forţă, tărie, vigoare, energie şi vitalitate. Piatra, bazaltul, andezitul, bronzul sau lemnul nu-i suportă defel pe sfrijiţi, pe slăbănogi sau pe anemici. … Continuă să citești SCULPTURA ÎN BAZALTFEL
TOŢI OAMENII LUI TOMA
Nu! Nicio legătură între titlul acestei cronici și patronimul autorului. Legătura se face numai cu armânii. Epopeea aromânilor – chiar! nu s-a găsit nimeni să scrie romanul bejeniei lor! – aduce cu ea, mereu şi mereu, aluviuni de stări, de destine şi de oameni, care dezvăluie nu de puţine ori clipe de bucurie, sentimente de … Continuă să citești TOŢI OAMENII LUI TOMA
A PLECAT UN MARE ARTIST: MARIN GHERASIM
Pictorul Marin Gherasim ne-a părăsit. Avea 80 de ani, pe care nu-i arăta nimănui. Îi ţinea ascunşi în sipetul său cu nestemate. Acolo, de unde, o viaţă întreagă, făcuse să ţâşniseră pe pânzele semnate de el absidele, boltele, navele, scuturile, armurile şi cămăşile sfinte cu care ne încânta privirea şi ne solemniza astâmpărul. Era un … Continuă să citești A PLECAT UN MARE ARTIST: MARIN GHERASIM
BRÂNCUŞI + 60
Fiecare dintre noi dispunem de o geografie mitologică personală. Un fel de album cu poze pentru orice spaţiu de pe acest pământ. De pildă, într-un fel îţi imaginezi un oraş faimos, tu, care ai fost de nenumărate ori acolo şi ai propriul tău pliant desfăşurat în minte (încărcat cu senzaţii!). Şi cu totul altfel o … Continuă să citești BRÂNCUŞI + 60
A DĂRUI DĂRUIRE
Arta e un dar (cf. Oficiul Naţional de Truism!). Dăruibil, normal. Aşa este, dar mai apare ca necesară o condiţie: artistul – acela care dăruieşte – să cunoască, să simtă, să se lase flămânzit de dorinţă. De dorinţa de a dărui. Să aibă, altfel spus, puterea şi ştiinţa dăruirii. Bucuria sau arta sau priceperea sau … Continuă să citești A DĂRUI DĂRUIRE
EXPERIENŢE SUMATIVE
Există, la un moment dat, în viaţa oricărui admirator de artă, o tentaţie aparte. Dincolo de curiozitatea de a vizita o expoziţie pe care o consideră interesantă sau de dorinţa de a-şi calibra emoţia pe o privire apropiată asupra unei opere de artă, există – uneori (şi vom vedea mai la vale de ce doar … Continuă să citești EXPERIENŢE SUMATIVE