„Acum mieunatul pisicii s-a stins. Dormitorul atins de razele lunii.” (Matsuo Bashō) Nana și Satoru pornesc hotărâți la drum, cu dubița argintie a lui Satoru. Și, zile în șir, călătoresc, fac lucruri noi, îi întâlnesc pe câțiva dintre foștii colegi de școală ai lui Satoru, iar Nana vede pentru prima dată marea. În paralel, trecutul … Continuă să citești Despre pisici, dar mai mult despre oameni
Ce e, oare, mai nociv și mai periculos? Să negi Holocaustul, sau să te folosești de ororile sale pentru a dobândi o cu totul nemeritată faimă? Cei care aleg prima variantă întinează memoria victimelor ori rănesc grav, fie și după decenii întregi, supraviețuitorii acelor vremuri întunecate sau pe urmașii lor. Pe când ceilalți, cei care … Continuă să citești Adevărul minciunilor
Cartierele Spaniole nu sunt doar acel loc pitoresc și plin de farmec pe care turiștii ajunși în centrul orașului Napoli vor să-l exploreze și, mai ales, să-l fotografieze, pentru a surprinde și păstra atmosfera unică a străduțelor înguste și a caselor vechi, ori a teraselor pline de gălăgie și de culoare (dar și de rufe … Continuă să citești Lumina din Napoli
„Nu e vorba atât că aș vrea să mor, ci mai degrabă că am obosit să trăiesc.” (Ryūnosuke Akutagawa) S-a spus despre el că este un Edgar Allan Poe al Japoniei, a fost comparat cu maeștrii prozei europene, de la Dostoievski sau Strindberg până la Flaubert sau Henry James, iar el însuși a vorbit despre … Continuă să citești Ryūnosuke Akutagawa. Mai presus de viață, arta
„… populația Gnadentalului a fost trimisă în bloc în RSS Kazahă. În 1941, din Povolgia au fost deportați în total 438.000 de germani sovietici.” (Guzel Iahina, Copiii de pe Volga – Epilog) „Atât romanul meu de debut, Zuleiha deschide ochii, cât și următorul, Copiii de pe Volga, sunt plasate în atmosfera tumultuoasă a Rusiei anilor … Continuă să citești Jakob deschide cartea
Londra, iarna anului 1947. Întregul oraș e acoperit cu zăpadă și pare de-a dreptul paralizat de ger, iar locuitorii se simt, chiar și la doi ani de la încheierea războiului, ca și cum încă ar lupta pe frontul de acasă, fiind siliți să suporte în continuare lipsuri, frigul din case și raționalizarea hranei. Albertine e … Continuă să citești Războaie, iubiri și cărți
2017 O femeie în vârstă, pe nume Signe, navighează cu velierul ei, Albastru, pe apele tumultuoase ale Mării Nordului, ajungând în cele din urmă, după o călătorie anevoioasă, în Franța, la Bordeaux, apoi pe Canal de Garonne, pentru a-l întâlni și înfrunta încă o dată pe Magnus, iubitul ei din tinerețe. 2041 Un tânăr, David, … Continuă să citești NAVIGÂND CĂTRE SPERANȚE
Władysław Szpilman nu a fost scriitor, ci muzician. Cu toate astea, paginile pe care le-a scris despre anii crunți ai celui de-al Doilea Război Mondial, despre lagărele de exterminare și despre situația evreilor polonezi în Europa au devenit una dintre mărturiile cele mai impresionante ale ultimei jumătăți de veac. E drept că la faima mondială … Continuă să citești Despre salvarea prin muzică
Scriitorul rus Nikolai Leskov (1831 – 1895) este unul dintre acei oameni de litere care au fost, pe rând, apreciați, ignorați, uitați, iar apoi redescoperiți. Contemporan ceva mai tânăr al marilor Dostoievski și Tolstoi, având opinii politice care, uneori, au contrariat epoca, acuzat de unii de idealuri exagerat progresiste, iar de alții de preocupări reacționare, … Continuă să citești Nikolai Leskov. Arta povestirii
Publicat în anul 1986, romanul Cine l-a ucis pe Palomino Molero? a părut unora dintre admiratorii lui Mario Vargas Llosa un soi de capitulare deliberată a autorului în fața succesului de librărie pe care îl repurta, în epocă, literatura polițistă, reprezentând, la prima vedere, o scădere valorică în comparație cu marile construcții narative care l-au … Continuă să citești Semnificația unei morți previzibile
Publicat în anul 1981, Războiul sfârșitului lumii, cel de-al șaselea roman al lui Vargas Llosa și cel dintâi în care scriitorul părăsește spațiul cultural peruan ca scenariu ficțional, e și textul cel mai violent al autorului, în ciuda faptului că dictatura lui Leonidas Trujillo din Republica Dominicană, tema pe care o abordează în Sărbătoarea țapului … Continuă să citești Mario Vargas Llosa – texte și intertexte
„Moartea este întotdeauna atât de aproape de noi, să te cutremuri, nu alta!” (Yasunari Kawabata, O mie de cocori) Scrierile lui Yukio Mishima (1925-1970) au avut adesea parte de interpretări eronate sau unilaterale, atât în Japonia, cât şi în Occident. Pe de o parte, pentru că în anii ‘60, când faima de prozator a autorului … Continuă să citești Jocul vieții, al morții și al măștilor
Cunoscute publicului cititor în multe variante (pentru copii, pentru adolescenţi sau pentru specialiştii în problemele Orientului etc.), cele O mie şi una de nopţi reprezintă, după cum s-a spus nu o dată, cele mai citite texte, după Biblie şi opera lui Shakespeare, cu toate că, paradoxal, în lumea arabă receptarea de care povestirile acestea au … Continuă să citești Călătorii, povești, inițieri
„Totuși, aici sunt rădăcinile visului meu. Aceasta e lumina aspră pe care o iubim.” (Pablo Neruda, „Întoarcere” – Călătorii pe mare și întoarceri) În vara lui 1936, după ce Federico García Lorca e asasinat la Granada și Madridul e bombardat, Pablo Neruda, poetul chilian aflat în Spania în calitate de consul (înlocuind-o pe Gabriela Mistral, … Continuă să citești Călătorii, exil și libertate
Atunci când vine vorba despre romanul israelian contemporan, cititorul este, în general, tentat să se gândească fie la experimentele narative sau la construcţia epică stratificată, prezente în multe din paginile lui Amos Oz, considerat reprezentantul prin excelenţă al prozei din această parte a lumii, fie la acele aspecte şi probleme abordate mai cu seamă în … Continuă să citești IUBIRE ȘI OBSESIE
Născut la Veneţia, în anul 1725, Giacomo Casanova, trăind suficient de multă vreme în orașul atât de celebru pentru marele său Carnaval, nu are nevoie să afle de la alţii că lumea e un teatru, iar oamenii – purtători de măşti ce încearcă să-şi joace cât mai bine rolurile, propria lui existenţă dându-i această lecţie … Continuă să citești FASCINAȚIA SEDUCȚIEI
Roberto Bolaño abordează, în romanul său publicat în anul 1998, Detectivii sălbatici, marea temă a călătoriei, cu scopul declarat de a exprima esența personajelor sale, dar și a lumii în care trăiesc acestea. Desigur, fiind vorba despre un scriitor ale cărui creații sunt prin excelență experimentale, călătoria nu rămâne niciodată la stadiul de deplasare în … Continuă să citești Călătorii în literatură și drumuri către sine
„Într-un anume sens, scrisul şi literatura în ansamblu sunt întotdeauna dialogice, deoarece implică aducerea în prin plan a tuturor vocilor – şi contravocilor – pe care scriitorul le poartă în sine, precum şi stabilirea unui nou raport de forţe între acestea. Ţine de seriozitatea fiecărui scriitor să evoce sau să invoce aceste voci diferite, adică … Continuă să citești J.M. COETZEE – LITERATURĂ, REALITATE, VIOLENȚĂ
„Macbeth este un thriller despre lupta pentru putere, care se desfășoară în egală măsură într-un decor sumbru de roman noir și tenebrele unei minți paranoice”, spunea scriitorul norgevian Jo Nesbø, vorbind despre romanul său inclus în deja celebrul Proiect Shakespeare al editurii britanice Hogarth, alături de, printre altele, O paranteză în timp de Jeanette Winterson … Continuă să citești UN „MACBETH” CONTEMPORAN
Am citit la sfârșitul anului trecut o carte cu un titlu incitant și romantic: Odessa. Geniu și moarte într-un oraș al visurilor. Autorul, Charles King, este un cercetător bine cunoscut publicului român, profesor de relații internaționale și științele guvernării la Georgetown University, Statele Unite. Fișa bibliografică atașată volumului vorbește despre șapte cărți care l-au avut … Continuă să citești „Odessa” lui Charles King
Istoria albinelor, cartea publicată în anul 2015 de scriitoarea norvegiană Maja Lunde, nu este o istorie propriu-zisă a albinelor. Iar acest lucru e evident încă din primele rânduri ale primului capitol, intitulat Tao, și plasat în districtul Sichuan, din China anului 2098. Numai că acest prim capitol, ca și toate cele care urmează, are legătură … Continuă să citești Despre albine și oameni
Grădina de piatră este cel dintâi mare roman al lui Nikos Kazantzakis înainte de Viața și peripețiile lui Alexis Zorba. Elaborată în limba franceză (Le jardin des roches), în anul 1936, pe Insula Egina, cartea aceasta apare abia în 1959, în Franța, după ce o traducere în neerlandeză fusese publicată încă în 1939. (Nu de … Continuă să citești Nikos Kazantzakis, „Grădina de piatră” – călătoria spre literatură
„Casa este corpul vostru mai mare./ Ea creşte în miezul zilei/ şi doarme în tăcerea nopţii./ Şi nu-i lipsită de vise.” Sunt versurile lui Khalil Gibran, folosite ca foarte inspirat epigraf al cărţii semnate de Olga Tokarczuk, Casă de zi, casă de noapte (1998). Casa, spaţiul unde locuiesc oamenii, reprezintă – iar acest lucru este … Continuă să citești Între vise și oglinzi. Olga Tokarczuk & Szczepan Twardoch
Analizând creaţia lui Alejo Carpentier, Carlos Fuentes se referea la traiectoria parcursă de formula narativă romanescă de la „o utopie de întemeiere” la „o epopee bastardă care o degradează”, dacă nu intervine imaginaţia mitică pentru a întrerupe fatalitatea şi a redobândi libertatea iniţială. Utilizând acelaşi model, Gabriel García Márquez, de pildă, alcătuia schema extraordinarul său … Continuă să citești Ficțiunea realității și realitatea ficţiunii