privește atent ca să poţi sta mai bine în trup privește atent trupuri de ghiocei pe un trup de pământ trupuri de raze pe un trup de floare trupuri de păsări pe un trup de copac privește atent ca să poţi sta mai bine în trup iluminare mai întâi vine clipa când metroul de noapte … Continuă să citești poeme
cadavre exquis Ideea este fiica materiei după cum spunea bătrânul translucid pe autobuz cu o specie dispărută-n buzunar (numit în general „marsupiu”, în colonel „vespasiană”, în maior „mouchoir”) și în care prospețimea se degradează prin strangulare lentă și prin căutarea zadarnică a unui vrăjitor îmbătrânit în așteptarea țâțelor eliberatoare din acea mănușă pe sânii britanici … Continuă să citești Un joc în patru
Târgul moșilor Așa e la bătrânețe, mai scade omul. Se teșește. Îi rămân mari, mari doar urechile și pleoapele, și limba tot mai galbenă și bleagă. Așa e la bătrânețe, omul se sfrijește dacă n-are pântece, se fleșcăiește dacă e purtat de grăsimi rotunde, cu colăcei de turtă dulce. La bătrânețe, nu te îngrași ca … Continuă să citești poeme
să nu în perimetrul unui romb nu-ul se învârte liber prea multe reguli într-o trădare prea puține fisuri spre adevăr să nu normalitatea are minusuri restul depinde mereu de ceilalți să nu sunt insistentă ridic detalii la cub fac umbră soarelui iubesc să nu rămân aici tu ești acolo ne desparte doar livada asta de … Continuă să citești poeme
ARCA Cei mai mulți îl credeau cel puțin dus, se apucase să înfiripeze o corabie uriașă între coline. Cioplea grinzile, le îmbina, trudea greu până la apus. Chila navei se întindea peste arie. Lumea cumpăra, vindea, se distra, se ducea la muncă în țări străine. Noe se spetea la visul lui, ce creștea, câte puțin … Continuă să citești poeme
pe terasă eu stau pe terasă dar cineva ar putea să considere că stau la marginea cerului și mă căznesc să scot apă dintr-o fântână închipuită și dacă undeva e un lunetist ce-abia așteaptă să fac o mișcare greșită și pleosc să scap găleata în iarbă în timp ce mă prăbușesc eu stau pe terasă … Continuă să citești poeme
urmând orbește Dumnezeu lucrează prin mine în câteva rânduri se mută mai la vale urmând orbește liniile din palmă și imponderabilele dragostei Doamne ucenicul meu sărut urmele pașilor tăi nevăzuți cel mai firav arbore Nicoletei, mereu îmi imaginasem că ai reușit să mă împaci deja pe rând cu vara cu părinții cu insomniile mirată vedeam … Continuă să citești poeme
ploaie în gerar nu poți opri ploaia asta nebună cum nu poți cere lumii să nu mai tragă obloanele de câte ori cineva își strigă deznădejdea. aruncat în tine însuți aștepți ca lumina să-și despletească părul și să-și abandoneze moliciunea în mătasea așternuturilor – așa te-ai putea bucura de măreția plină și nervoasă a clipei … Continuă să citești poeme
* Bucură-te de bucuria zilei ce ți se dăruie cu sfiala femeii dintâi! Bucură-te cât încă lumina brațelor ei te cuprinde; departe e umbra-ndoielii, dar nimic nu s-ar putea întâmpla chiar de-n preajmă ți-ar fi. Ești al lumii pe care-o sprijini cu puterile tale să-și afle chipul ascuns în arcanele timpului. Nimic nu poate schimba … Continuă să citești poeme
DE CÂND… De când ginerele meu, tânăr cercetător, a început să-şi caute arborele genealogic printre mocanii lui de pe Valea Arieşului, am descoperit, nu fără tulburare, înrudirea dintre etnologie şi geologie. M-a surprins la început scotocirea asta prin registre de naşteri, de cununii şi decese, prin arhive de primării, poduri de biserici, beciuri şi cruci. … Continuă să citești poeme
purtătorii de ricșe -la ce sunt buni poeții m-a întrebat un copil -dar fotbaliștii la ce sunt buni i-am răspuns dar tenismenii dar jucătorii de snooker dacă poeții n-ar fi buni la nimic ar dispărea ca birjarii birjari încă mai vezi pe la viena purtătorii de ricșe nu au dispărut doar și-au luat biciclete am … Continuă să citești poeme
1. în căpăţâna plină de gânduri a poetului aşa pe neaşteptate a venit toamna o frunză s-a răsucit pe ram şi vîrtejul maşinilor a sfărâmat-o s-au răsucit pe ruguri în cer îngerii aerul puţin acrişor puţin sărat a prins culoarea spălăcită a dimineţilor pierdute a smogului din inima arsă de băutură şi tutun şontâc-şontâc a … Continuă să citești poeme
Slab de înger M-am întors cu spatele la mine, nu mai merg înainte – serbez 1 Mai, zi căzută din rai într-o joi, acasă, la bloc. Singur, cu o sticlă de vin de la tata în față, roșu, nu mă gândesc la nimic, în timp ce restul lumii se distrează peste tot, la grămadă, „ca … Continuă să citești poeme
omul acesta ei cum nu știați omul acesta cu epoleții sub piele și kimono parfumat care se transformă-n statuie ecvestră și se-mbăiază în ape înghețate omul acesta care râde și se-nchină când trebuie care poartă siberia-n buzunar și butoni atomici la manșete omul acesta care amestecă timpurile istoriei precum pachetul de cărți care te bate … Continuă să citești poeme
Scriptor Să scrii să tremuri să afli să scrii peisajele jucându-se cu noi de-a v-ați ascunselea umbrele ce nu sunt decât miezul ușor al lucrurilor gemetele egoiste ce le indică drumul memoria ce nu lasă nimic să dăinuie incomensurabilul măsurând doar despărțirile scurte așadar să scrii să tremuri să afli să scrii gata parcă a … Continuă să citești poeme
1. Deasupra mea un întuneric sticlos zace ca o cangrenă presărată cu stele cu zgomote fluide si foșnete mici cu plescăituri animalice, se izbește necontenit de carnea tumefiată a țărmului Stau nemișcat o întrebare O zeamă verzuie mă părăsește și mă lasă atârnat de cer ca o rufă murdară 2. Acum sunt o imagine pe … Continuă să citești poeme
Tahitiana Soarele își aruncase cămașa de aur în râu – din falia secretă a timpului venea fluturând cravașa nevastă-mea călare pe bicicletă… – M-am săturat, madam de jocuri erotice! Te anunț că divorțez și plec în Țările de Jos unde îmi voi cumpăra o tahitiană de ciocolată creată de Gauguin un agent de bursă faimos, … Continuă să citești poeme
DENUNȚ COPACUL FĂRĂ CRENGI Celor mai mulți dintre noi li se pare ușor să trăiască. Mie nu. Fac tot ce pot ca să nu. Pictura pe sticlă e o treaptă spre mântuire. Chiar furnicile roșii o îndrăgesc. Lăsați-mă să mor alături de ele. Să mă eliberez de conținutul omului de pe stradă. Conținutul slujbașului ce-și … Continuă să citești poeme
Consens Cineva are o bombă în casă și o declanșează fără să vrea (păsările sunt negre sau roșii) Cineva cotrobăie prin cămară își privește degetele fără să le vadă Cineva este pe marginea prăpastiei cu nota de stres coborâtă la zero Poem pentru Daniel Spoerri Vacanță continuă într-o roată de cașcaval lucram din greu pentru … Continuă să citești poeme
Baia de aburi Atunci când a simțit că i se apropie sfârșitul, bunica mea Tatiana a rugat pe nora ei ce trebăluia prin curte să-i încălzească baia de aburi, ca să poată pleca dincolo cu trupul curat și sufletul spălat de o parte din păcate. Privind spre cer, ne-a spus că ar fi dorit să … Continuă să citești un poem
Retro Atunci când în întunericul camerei priveam filmul în care plutea (în ciuda unor scene ce sărbătoreau un mic eveniment al personajelor) un fundal straniu de tristețe o premoniție a sfârșitului de film drama – pe măsura profunzimii personajelor Timpul întâmplării lor într-un cadru în care astăzi nu se mai petrece nimic Costume impecabile și … Continuă să citești un poem
Zboruri lucrate cu mâna și întâmplate în cerc tu mă întrebi cum și când să începi și dau din umeri a nefiresc sau îți vorbesc despre anotimpul sfârșiturilor ca despre o bucurie nestăpânită iarna e și ea un timp uneori nesfârșit alteori viața începe cu moartea și ne bucurăm trupurile noastre ascund răni neostoite fiul … Continuă să citești poeme
Cu Ivan pe urmele noastre Mergem prin stepă. mergem fără oprire, cu Ivan pe urmele noastre, mergem fără să ne oprim din cântat, mărșăluim prin stepa fără sfârșit mergem, tot mergem și mergem. M-au așezat în genunchi și mi-au strigat să număr arginții din buzunarele morților. Chipul piticului înscrustat pe monede are semnul păianjenului pe … Continuă să citești poeme
Incendiu Am semănat pătrunjel Crescuse frumos A venit sobolul pământului Apoi s-a ivit pasărea I-a ciugulit frunzele Am alungat-o cu vorbe Și cu bulgări de pământ Era hotărâtă să nu plece Să-i dau să mănânce I-am aruncat grăunțe de grâu Și de porumb Dar nu le-a luat în seamă Am auzit valea Frecându-se de maluri … Continuă să citești poeme