Nevrednicie Simt ideile care adie – curtezane rare și, uneori, de neînțeles. Oare ce aș putea să fac: să îngenunchez, să plâng, să strig, să urlu-n deznădejde, să mă bage în seamă? Dar eu le las, ca pe fecioare, să-mi inculce adierile sau să mă omoare. Și câte… În noapte, din nou singur. O altă … Continuă să citești poeme
Ca între tată și fiu… astăzi tot ce vreau Doamne e să stau de vorbă cu tine ca între tată şi fiu nu o să întreb nimic despre cei care se vând pentru câţiva bănuţi şi nici despre lucrurile care nu există dacă ţi-aş cere să-mi spui de ce mor oamenii mi-ai răspunde că sunt … Continuă să citești poeme
Redacția unei reviste de spiritism hai! vino! purta niște cizme lungi până dincolo de genunchi și o rochie scurtă dantelată. atât vedeam. hai! vino! era noapte și, luminată din spate printr-o ușă întredeschisă de la nivelul unei parcări subterane, mă chema. eram undeva mai sus și relativ departe. simțeam că sunt stins, epuizat. îmi plăcea … Continuă să citești poeme
Ce umbre Ce umbre lasă soarele pe străzi și luna lasă umbre în visele mocnite cu trupuri de fecioare în tandrele parăzi ca umbre moi de sub copaci ivite din cer stele umbresc frunți milenare ale atâtor mari poeți ce s-au trecut de care ea cea scumpă habar n-are că i-au cântat strămoașele din lut … Continuă să citești poeme
O ELEGIE MINORĂ În fiecare săptămână fac în biblioteca mea curăţenie generală, golesc de fiecare dată sacul cu praf absorbit de aspirator de pe covoare, mobilă, parchet. Mai nou, aştept cu o emoţie specială, aproape solemnă, mica întâmplare de sâmbătă şi mă pregătesc să scriu o nouă elegie desigur, minor-interogativă: mă întreb câte litere, câte … Continuă să citești poeme
Pe genele tale de pasăre Pe genele tale de pasăre dorm somn aromat că de mai multe dimineți fără remușcări lipsesc de la ora de povestit vise nu aud ciocănitoarea trezită cu noaptea în cap cum ciocănește în copacul uscat din fața ferestrei ca în propriul său craniu pentru a-și ține visele în cadență de … Continuă să citești poeme
Ce e ăla tărâm Nu știu dacă patria asta e locul muribunzilor și ar fi fost a fost brusc o plajă de cuvinte risipite la puterea foarte Ghiauri noaptea Au mai crescut niște zile în mărul lui Adam aș atârna niște cuvinte mușcate ar trăi altfel dar peste vreo mie de ani nu mai citește … Continuă să citești poeme
ÎNCĂ O DIMINEAȚĂ Încă o dimineață fără consimțământul nimănui soarele pare ieșit la o scurtă plimbare caritabilă în jurul blocului meu nu știi dacă să faci asta sau aia motorul clipei s-a defectat umbra oblică a meteoritului tungus coboară pe insula zilei de azi amurg fără consimțământ sunt singur ca un căruț pe rotile al … Continuă să citești poeme
Autoscopie Prin fanta albastră a sufletului se vede marea. Jurnal De-a bușilea cale de șapte vieți, cântând smerit în colțul catedralei ori tăcând cât te ține gura. Zguduit de suflul exploziilor, un altul purtând pentru tine războiul de o mie de ani până se prăbușesc turnurile gemene și biserica Notre-Dame. Mărșăluind cu viața, umăr la … Continuă să citești poeme
Arrêt au fost închiși în propriile capete privarea de libertate s-a produs în lipsa oricărei sentințe irecursibil mai întâi ideile le-au fost înlocuite cu oameni zeci de oameni, sute, mii de oameni un cap devenise stație de metrou la oră de vârf apoi oamenii s-au transformat în ID-uri fiecare în zeci de ID-uri transpirația groasă, … Continuă să citești poeme
Alfa și CU omega Așa e cu omul devenit vechi din nou: ajunge la vârsta când nu mai vrea să fie erou. E timp târziu când mai în fiece vers bucuria trece din viață în moarte alteori – invers, pentru a încerca să înfrunte căderea în spleen a mitologiei propriului destin. Altfel spus dar în … Continuă să citești poeme
(totul) Un moment zero de la care să înceapă abia acum chiar acum totul fie și acum spre finalul filmului ăsta vetust de cinematecă în care tocmai retrăiești dimineața evanescentă a unei traversări singuratice peste podul unduit în apa verzuie a begheiului aici vizavi de străvechea turbină, ghidat doar de luciul fericit în sine al … Continuă să citești poeme
Cu doar 10 sau 20 de lei cumpăr amintirile unor oameni fotografii vechi de exemplu cuplu la Băile Govora în perioada interbelică sau familie cu copii sau colonel în uniformă de vară cu soţia foto tip carte poştală colorizată Popescu et Vasilescu femeie tânără pe terasa hotel Palace cu ofiţer regal român amintiri din govora … Continuă să citești Antologia orășelului Băile Govora
O bacoviană I cel pribeag cel singur cel pustiu iubita mea de noiembrie cântă prin burnița roșie parcurile sunt uriașe patinoare de ceață ea balerina cuprinde cu un dans clipele secundele totul se descompune flautul și harpa tamburina de brumă și începutul de sunet II la margini de orașe abatoare de fluturi ninge molcom eu … Continuă să citești Poeme
Trecere „Destuuul”, îmi strigă vechiul orologiu din hol zornăindu-și lanțurile peste artrita mea. „Aștepți o ploaie acidă care să-ți justifice neliniștea dintre riduri.” Secundarul lui mă prinde la dans cu fiecare pulsare învăț o cădere cu fiecare cădere mor sâmburii unei alte epoci. Cu fiecare epocă moartă învăț rănile prezentului. Prin fereastră măslinul îmi întinde … Continuă să citești Poeme
CALUL TATUAT Grăbit alunecă din mine nisipul fără număr cad cristalele în pâlnie iar eu alergat de furtună în galop strâng de dârlogi calul timpului care se descompune castelele mele se duc ușor ca o maree ce udă tălpile mele urmele care cad în umbră într-o noapte când am chef de alergat pe un cal … Continuă să citești Poeme
hărți și granițe hărțile nu arată nici exactitate, nici certitudine însă rămân importante prin selecția detaliilor devenind holograma amprentei clienților așezați în limuzina câștigătorilor ultimei lupte. granițele rămân cioburile inimilor, bărci strecurând arhivele depresiei prin bariere peste amintiri-cimitir-somn-violență pentru ce s-a vrut să se înțeleagă sau să dispară cu matrioșe levitând inițiatic în priveliști ascunse … Continuă să citești Poeme
Isadora Sânzianei Cosima ea locuia în umbrele serii fuma ţigări uşoare îmbrăca rochii din mătase glazurată călătorea fără bilet iubea podurile arcuite peste visul ceasornicelor şi amurgurile care îi ţeseau eşarfe strălucitoare dimineaţa desena cercuri în apă seara aprindea candelabre cu 1000 de braţe şi-ar fi dorit o grădină a ei cu apusuri scurte şi … Continuă să citești poeme
Lui Mihai Şora Ce-au văzut ochii lui Șora din geamul mansardei lui, acolo, în Oraşul luminilor? Ce văzuseră și ochii adânci ai lui Ms. Charles Péguy, și ai lui Jacques Maritain. Astrele reci, un păienjeniș. Stele, rețele, la Saint Louis, Și la Catedrala Saint Denis. Poate pe copiii jucându-se în Jardin du Luxembourg, și unde … Continuă să citești Ochii mari
Fluturi de sticlă între bine și rău locul meu aici casele nu au ferestre nici uși nici pereți și unde îmi voi chema curând prietenii cei mai buni ne vom vopsi sufletele cu urme de ruj și vom bea tot soarele și vinul promis omul singuratic și orbecăiala lui din oglindă o moarte înceată un … Continuă să citești poeme
Cu tata în jurul lumii Cu tata în jurul lumii tata ţinea cuvintele în lăzi de campanie în care mama aşeza cu migala gestului repetat gândurile stivuia lăzile lângă soarele său palid pe care părea că-l vopseşte cu inima lăzile pline purtau replici din şantierele aglomerate cu rime pentru munca obsedantă a deceniilor aurite subjugat … Continuă să citești poeme
se anunță din senin temperaturi negative în emisfera sufletului îngerii coboară pe ascuns din icoană sădind dumnezeiasca împietrire în vreme sunt clipe care ar trebui să fie eternitatea când aș vrea să-mi pun cuvintele nespuse în leagăn să le vântur în vis ca pe niște aripi oarbe ce adună-n sudoarea lor întreaga rugăciune acest gri … Continuă să citești poeme
Lasă-mi partea de cer Lasă-mi partea de cer ce se naște și crește în mine ca un alt corp dăruit odată cu apa ce m-a acoperit cu zgomotul acelui de trei ori cântat al cocoșului. Lasă-mi partea de cer ce nu se va mai multiplica, este una, întreagă, având chipul meu de rezervă când va … Continuă să citești poeme
miroase a pâine coaptă vârsta mea lacrima are circumferințele albe un cireș înflorit nesfârșite mulțimi de mâini în pânza de păianjen descălecăm în umbrele prietenilor le zgâriem umezeala cu unghiile simțim mirosul sângelui moale ca un răsărit de soare vocea ta o sală de spectacol adună iertările din lacrimile prietenilor la capătul vocii un strigăt … Continuă să citești Poemul iertărilor